2ra-2853/13 — încasarea prejudiciului material

prima instanță: A. Rusu dosarul nr. 2ra-2853/13 instanța de apel: T. Duca, St. Procopciuc, A. Albu D E C I Z I E 16 octombrie 2013 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chișca-Doneva examinând recursul declarat de către Banca Comercială ,,Victoriabank” Societate pe Acțiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială ,,Victoriabank” Societate pe Acțiuni împotriva Silvei Nimerenco cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Banca Comercială ,,Victoriabank” Societate pe Acțiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din 29 octombrie 2012, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 30 august 2013 BC ,,Victoriabank” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Sivei Nimerenco cu privire la încasarea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a indicat că a acordat credite Minodorei Grosu în baza contractului nr. IP-416 din 13 iunie 2007 în mărime de 200000 lei și în baza contractului nr. 798 din 22 octombrie 2007 în mărime de 200000 lei. Indică că întru asigurarea rambursării creditelor menționate a fost întocmit contractul de ipotecă nr. 3910 din 13 iunie 2007 asupra casei de locuit și construcțiilor accesorii din satul Alexăndreni raionul Edineț, debitor ipotecar fiind Țivirenco Nicolae, bunurile fiind evaluate de părți la suma de 257500 lei. Menționează că contractul de ipotecă și acordul adițional a acestuia au fost autentificate de către Notarul public Nimerenco Silvia.

Ca urmare a neexecutării obligaților contractule de către Grosu Minodora, susține că a inițiat procedura de exercitare a dreptului de ipotecă, însă prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 28 iunie 2010 a fost declarat nul contractul de ipotecă nr. 3910 din 13 iunie 2007, hotărârea dată fiind menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 octombrie 2010. Afirmă că în urma declarării nulității contractului de ipotecă Banca a fost lipsită de dreptul asupra ipotecii prin acțiunile dolosive ale notarului Nimerenco Silvia, care a 1 autentificat fraudulos contractul dat, manifestând neglijență în serviciu și cauzând un prejudiciu considerabil Băncii, or, prin expertiza grafoscopică nr. 1445 din 13 iunie 2010 s-a constatat că semnăturile din numele lui Grigore Țivirenco din contractul de ipotecă nr. 3910 din 13 iunie 2007 sunt executate de către o altă persoană.

Mai invocă că întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă a adresat pârâtului somație, însă aceasta a rămas fără satisfacere. Solicită încasarea din contul Silviei Nimerenco în beneficiul BC „Victoriabank” SA a prejudiciului material în mărime de 257500 și taxa de stat în mărime de 7725 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 29 octombrie 2013 acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către BC ,,Victoriabank” SA și menținută hotărârea primei instanțe. La 28 iunie 2013 BC ,,Victoriabank” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii și compensarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii în ordine de apel și recurs.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătorești, considerîndu-le ilegale și neîntemeiate. Susține că instanța de apel a lăsat fără apreciere obiectivă drepturile sale de a combate probele expuse de către intimata în referința depusă la cererea de apel, motiv din care consideră că prin decizia instanței de apel au fost protejate drepturile intimatei, prin încălcarea nejustificată a drepturilor legale a recurentului. În acest context, consideră că decizia din 26 februarie 2013 este ilegală prin faptul superficialității judecării pricinii de către instanța de apel, circumstanță ce denotă un caracter discriminatoriu față de Bancă ca parte procesuală.

În susținerea poziției sale invocă art. 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care sugerează că, judecătorii naționali sunt obligați să-și motiveze deciziile în măsura în care acest lucru ar permite exercitarea efectivă a dreptului de atac, nu i-ar lăsa pe părți într-o situație de incertitudine și nu se va crea impresia că ei nu au fost auziți. Indică că CEDO a mai notat (cauza Ruiz Torija vs Spain) că eșuarea instanțelor judecătorești de a se expune asupra unei obiecții esențiale invocate de o parte în proces este contrară art. 6 al Convenției.

Insistă că instanța de apel eronat a menționat faptul că materialele cauzei nu denotă faptul că anume din cauza anulării contractelor de ipotecă este imposibilă rambursarea creditelor de către debitorul Minodora Grosu, or, ultimei î-i sunt încriminate de către CNA săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin.(3), art. 190 alin.(5), art. 238, art. 361 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, totodată împotriva ultimei este emisă ordonanța de căutare. Afirmă că pretențiile Băncii au reieșind din imposibilitatea urmăririi creanței datorate de Grosu Minodora, mai mult că pe numele ultimei nu sunt înregistrate careva active/bunuri pe care Banca le-ar putea urmări în scopul comercializării acestora, respectiv înaintarea acțiunii în procedura contencioasă, va genera cheltuieli nejustificate pentru BC „Victoriabank” SA.

Totodată, consideră eronate și concluziile instanțelor referitor la faptul că repararea prejudiciului material se efectuează de către compania de asigurare, or, la materialele cauzei sunt efectuate înscrisuri, prin care intimata menționează că la momentul constituirii ipotecii de către Țivirenco Grigore, constituite în scopul 2 rambursării creditelor acordate de către Banca în favoarea Minodorei Grosu, Notarul nu era asigurată, și reieșind din acest fapt, consideră că, ultima va rambursa de sine stătător prejudiciul adus Băncii, dacă instanța va dispune acest fapt. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 26 februarie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 30 aprilie 2013 și recepționată de acesta la 02 mai 2013, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție (f. d. 90). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 28 iunie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre. Din materialele pricinii rezultă incontestabil faptul că în baza contractului de credit nr. IP-416 din 13 iunie 2007 BC „Victoriabank” SA a acordat Minodorei Grosu un credit în sumă de 200000 lei, cu scadența la 13 iunie 2012, cu o rată anuală a dobînzii flotante de 15,50% (f.d. 6-11). Este cert și faptul că în baza contractului de credit nr. 798 din 22 octombrie 2007 BC „Victoriabank” SA a acordat Minodorei Grosu un credit în sumă de 200000 lei, cu scadența la 22 octombrie 2010, cu o rată anuală a dobînzii flotante de 20% (f.d.

16-21). La fel materialul probator denotă faptul că contractul de credit nr. IP-416 din 13 iunie 2006 a fost garantat prin gajul instituit asupra imobilului – construcție casă de locuit individuală cu suprafața de 78,4 m.p., construcție accesorie (garaj) cu suprafața totală de 20,9 m.p., construcție accesorie (serai) cu suprafața totală de 28,6 m.p., construcție accesorie (bucătărie de vară) cu suprafața de 49,2 m.p., construcție accesorie (serai) cu suprafața totală de 26,4 m.p., teren aferent construcțiilor cu suprafața de 0,226 ha, amplasate în raionul Edineț, satul Alexăndreni, număr cadastral 4111106055. Părțile contractuale au convenit asupra valorii totale a obiectului gajului în sumă de 257500 lei (f.d.

23-28). La caz, instanța de recurs ține să menționeze că, contractul de ipotecă a fost autentificat notarial de către Notarul Public Nimerenco Silvia. Prin acordul adițional nr. 1 la contractul de ipotecă nr. 3910 din 13 iunie 2007 (f.d. 33) încheiat între Țivirenco Grigore și BC „Victoriabank” SA la 22 octombrie 2007, debitorul gajist și-a dat acordul la extinderea dreptului de ipotecă și asupra garantării creditului acordat prin contractul de ipotecă și asupra garantării creditului acordat prin contractul de credit nr. 798 din 22 octombrie 2007. De asemenea, la caz instanța de recurs consideră necesar de remarcat și faptul că prin hotărîrea Judecătoriei Edineț din 28 iunie 2010, menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 decembrie 2010 a fost anulat contractul de ipotecă nr. 3910 din 13 iunie 2007 încheiat între BC „Victoriabank” SA și Țivirenco Grigore și s-a respins acțiunea BC „Victoriabank” SA de exercitare a dreptului de gaj.

3 Din conținutul actelor de dispoziție judecătorești menționate rezultă că pentru a dispune anularea contractului de ipotecă, instanțele au reținut că, acesta nu a fost semnat de debitorul gajist Țivirenco Grigore, ci de o altă persoană, iar ultimul nu și-a dat acordul la nașterea obligațiilor de garantare a obligației principale. Astfel, considerînd că notarul a întocmit contractul de ipotecă cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la notariat, BC „Victoriabank” SA s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Notarului Public Nimerenco Silvia solicitînd repararea prejudiciului material în sumă de 257500 lei, ce reprezintă valoarea bunurilor ce au constituit obiectul gajului, cît și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu acțiunea în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii și respingerii acesteia, soluție care a fost menținută și de instanța de apel. În susținerea temeiniciei concluziei date instanțele de judecată referindu-se la art. 1398 Cod civil, au constatat existența doar a unei condiții – vinovăția notarului (prin neglijență) în autentificarea unui act juridic cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la notariat, însă nu au stabilit existența altor trei condiții – prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre fapta și prejudiciu și vinovăție.

La fel instanțele au reținut că materialele cauzei nu denotă faptul că, anume din cauza anulării contractelor de ipotecă este imposibilă rambursarea creditelor de către debitorul Minodora Grosu, cît și faptul că biroul notarial public nu are personalitate juridică, iar, în sensul art. 201 a Legii nr. 1453 din 08 noiembrie 2002, repararea prejudiciului material cauzat de notar se efectuează de către compania de asigurare, pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, atunci cînd acesta a cauzat un prejudiciu. Instanța de recurs constată, însă, că fiind, la soluționarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanțelor de judecată și soluția dată în sensul respingerii acțiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greșită a prevederilor legale aplicabile la caz.

Astfel, conform reglementărilor cuprinse în art. 44 alin.(1) și (2) a Legii cu privire la notariat nr. 1453 din 08 noiembrie 2002, la autentificarea actelor juridice și îndeplinirea altor acte notariale, în cazurile prevăzute de legislație, se verifică autenticitatea semnăturilor părților și altor persoane care s-au adresat pentru îndeplinirea actului notarial. Actele juridice care se autentifică notarial, precum și cererile și alte documente se semnează de către părți în prezența persoanei care desfășoară activitate notarială. Dacă actul juridic, cererea sau un alt document sînt semnate în lipsa persoanei care desfășoară activitate notarială, semnatarul trebuie să confirme personal că documentul a fost semnat de el.

Cu referire la dispozițiile citate și reieșind din materialul probator anexat la materialele cauzei și expertizele grafologice care au stat la baza emiterii hotărîrii din 28 iunie 2010, prin care a fost anulat contractul de ipotecă nr. 3910 din 13 iunie 2007 încheiat între BC „Victoriabank” SA și Țivirenco Grigore și s-a respins acțiunea BC „Victoriabank” SA de exercitare a dreptului de gaj, instanța de recurs constată că Notarul Public Nimerenco Silvia prin neglijență în serviciu și prin dol a cauzat un prejudiciu considerabil BC „Victoriabank” SA exprimat prin neverificarea persoanei care a semnat contractul de ipotecă care în rezultat a dus la anularea acestuia.

În susținerea concluziei date, instanța de recurs reține și dispozițiile art. 1398 Cod civil, care direct indică că, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție 4 este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăție se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Reieșind din constatările relatate prin prisma cadrului legal aplicabil în speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ, consideră drept întemeiate pretențiile BC „Victoriabank” cu privire la recuperarea prejudiciului material în mărime de 257500 lei, ce reprezintă valoarea bunurilor ce au constituit obiectul gajului, or având ca bază obligația probațiunii în judecată, statuată la art. 118 CPC, intimata Nimirenco Silvia nu a făcut dovada faptului nevinovății sale în cauzarea prejudiciului recurentului BC „Victoriabank” SA.

În aceste condiții, instanța de recurs remarcă incorectitudinea constatărilor instanțelor ierarhic inferioare cu referire la faptul că materialele cauzei nu denotă faptul că anume din cauza anulării contractelor de ipotecă este imposibilă rambursarea creditelor de către debitorul Minodora Grosu, or, la caz a fost stabilit cu certitudine că creditele acordate ultimei de către BC „Victoriabank” SA nu au fost restituite, mai mult că Minodorei Grosu îi sunt încriminate săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin.(3), art. 190 alin.(5), art. 238, art. 361 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, totodată împotriva ultimei este emisă ordonanța de căutare și pînă în prezent aceasta nu a fost depistată de către organele de urmărire penală.

Sub acest aspect, la caz, se atestă că pretențiile BC „Victoriabank” SA au reieșit din imposibilitatea urmăririi creanței datorate de Grosu Minodora, mai mult că pe numele ultimei nu sunt înregistrate careva active sau bunuri pe care Banca le-ar putea urmări în scopul comercializării acestora. În asemenea împrejurări, instanța de recurs ajunge la concluzia că BC „Victoriabank” SA, dispune de dreptul dea solicita repararea prejudiciului material cauzat în urma acțiunilor de neglijență în serviciu a Notarului Public Nimerenco Silvia ce la caz s-a dovedit de a fi în mărime de 257500 lei.

De altfel, se reține drept greșită și mențiunea instanțelor inferioare cu referire la faptul că Biroul Notarial Public nu are personalitate juridică, iar în sensul art. 201 a Legii nr. 1453 din 08 noiembrie 2002, repararea prejudiciului material cauzat de notar se efectuează de către compania de asigurare, pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, atunci cînd acesta a cauzat un prejudiciu, deoarece la momentul constituirii ipotecii de către Țivirenco Grigore, în scopul rambursării creditelor acordate Minodorei Grosu, Notarul Public Nimerenco Silvia nu era asigurată, respectiv, în condițiile menționate, ultima urmează să restituie de sinestătător prejudiciul cauzat Băncii.

Totodată, instanța de recurs găsește întemeiate și pretențiile recurentului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, în acest sens instanța de recurs reține prevederile art.94 alin.(1) CPC, care indică că instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părții care a avut cîștig de cauză toate cheltuielile de judecată. Raportînd aceste prevederi legale la pretențiile invocate și actele cauzei, și conducîndu-se de prevederile Legii taxei de stat și soluția instanței de recurs privind admiterea acțiunii, instant de recurs a stabilit că Nimerenco Silvia urmează să achite în folosul BC,,Victoriabank” SA suma de 17382 lei întru recuperarea cheltuielilor de 5 judecată, ce constituie suma de 7725 lei - taxa de stat achitată pentru examinarea cererii în prima instanță; 5794 lei - taxa de stat achitată pentru examinarea cererii în instanța de apel și 3863 leii taxa de stat achitată pentru examinarea cererii în instanța de recurs.

În această ordine de idei, fiind cert că circumstanțele pricinii au fost constatate de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă hotărâre, prin care a admite integral acțiunea BC ,,Victoriabank” SA împotriva Silvei Nimerenco cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție decide : Se admite recursul declarat de către Banca Comercială ,,Victoriabank” Societate pe Acțiuni.

Se casează integral decizia Curții de Apel Bălți din 26 februarie 2013 și hotărîrea Judecătoriei Edineț din 29 octombrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială ,,Victoriabank” Societate pe Acțiuni împotriva Silvei Nimerenco cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată și se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite acțiunea Băncii Comerciale ,,Victoriabank” Societate pe Acțiuni împotriva Silvei Nimerenco cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată. Se încasează din contul Silviei Nimerenco în beneficiul Băncii Comerciale ,,Victoriabank” Societate pe Acțiuni suma de 257500 (două sute cinzeci și șapte mii cinci sute) lei, cu titlu de prejudiciul material.

Se încasează din contul Silviei Nimerenco în beneficiul Băncii Comerciale ,,Victoriabank” Societate pe Acțiuni suma de 17382 (șaptesprezece mii trei sute optzeci și doi) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chișca-Doneva 6