2rac-344/13 — repararea prejudiciului material

prima instanță Gh. Popa dosarul nr. 2rac-344/13

instanța de apel N. Chircu

V. Harmaniuc

G. Polivenco

D E C I Z I E

18 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu, Tatiana Răducanu

Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi

examinând recursul declarat de către Întreprinderea individuală „Elena

Dica”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii comerciale

„Victoriabank” societate pe acțiuni împotriva Întreprinderii individuale „Elena

Dica” cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 21 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către

Întreprinderea individuală „Elena Dica” și menținută hotărârea Judecătoriei

Telenești din 27 aprilie 2012, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 01 februarie 2011, Banca comercială „Victoriabank” societate pe acțiuni

a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii individuale „Elena

Dica” cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamanta BC „Victoriabank” SA a indicat că în baza

contractului de locațiune nr. 98 din 13 iulie 2010, ÎI „Elena Dica” s-a obligat să

transmită în folosință temporară BC „Victoriabank” SA contra plată imobilul din

str. Dacia,11/1, or. Telenești, cu nr. cadastral 89012117.047.01, cu suprafața totală

de 31,9 m.p..

Menționează că în urma încheierii contractului enunțat, la 26 iulie 2010, a

fost semnat actul de predare-primire a bunului închiriat.

Susține că în scopul efectuării reparației și utilării bunului închiriat pentru

desfășurarea activității sale, reclamanta a încheiat contracte de prestare a serviciilor

și a achitat în avans prețul serviciilor contractate, însă din motive neîntemeiate nu a

avut acces la încăperea închiriată, aceasta fiind ocupată de persoane terțe, care s-au

declarat locatari în baza unor contracte.

Afirmă că pârâta a încălcat condițiile pct. 4.1 din contractul de locațiune și

prevederile art. 857 din Codul civil, reclamanta fiind pusă în imposibilitate de a

lansa subdiviziunea sa.

Invocă că reclamanta a încercat să soluționeze divergențele apărute pe cale

amiabilă, însă s-au soldat cu eșec.

1

Conform pct. 8.1 din contractul de locațiune, pentru neexecutarea sau

executarea necorespunzătoare a obligațiilor, stipulate în prezentul contract, partea

culpabilă compensează pagubele cauzate, inclusiv și profitul ratat, în conformitate

cu legislația în vigoare.

Indică că bunul închiriat era destinat lansării unei noi subdiviziuni a băncii.

Înființarea unei subdiviziuni este o procedură complexă, care prevede și

înregistrarea modificărilor introduse în Statutul Băncii. Acest serviciu este contra

plată, cuantumul fiind stabilit în mărime de 726 lei.

Mai indică că conform studiului, venitul ratat al reclamantei pentru o zi

bancară a desfășurării activității sale constituie 741 lei. Astfel, venitul ratat din ziua

semnării actului de predare-primire (110 zile bancare) constituie 81510 lei.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a sumei de 82236 lei, în vederea

reparării prejudiciului cauzat, inclusiv profitul ratat, în urma neonorării

obligațiunilor contractuale.

Prin hotărârea Judecătoriei Telenești din 27 aprilie 2012 acțiunea a fost

admisă și a fost încasat de la ÎI „Elena Dica” în beneficiul BC „Victoriabank” SA

suma de 82236 lei în contul reparării prejudiciului cauzat prin neexecutarea

obligațiilor contractuale și suma de 2467,08 lei, cheltuielile de judecată, taxa de

stat achitată în beneficiul statului.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2013 a fost respins apelul

declarat de către ÎI „Elena Dica” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 02 mai 2013, în termenul prevăzut de lege, ÎI „Elena Dica” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor judecătorești și restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanță.

Recurentul ÎI „Elena Dica” în motivarea recursului, a indicat că nu este de

acord cu decizia instanței de apel, deoarece instanța de apel, contrar prevederilor

art. 130 alin. (1) și (2) și art. 373 alin. (1) și (2) CPC, a trecut în mod superficial

asupra argumentelor invocate de către ÎI „Elena Dica” în cererea de apel, precum și

asupra materialelor anexate la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea

și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare.

Menționează că atît prima instanță, cît și instanța de apel corect au încasat

numai suma de 726 lei, achitată de către intimată pentru serviciile de lansare a

subdiviziunii, restul sumei de 81510 lei fiind încasată neîntemeiat.

Susține că instanțele de judecată, la examinarea pricinii, nu au ținut cont de

prevederile art. 138 CPC, deoarece din materialele dosarului rezultă că înscrisurile

anexate la dosar și puse la baza emiterii soluțiilor sunt xerocopii neautentificate, iar

din procesele-verbale ale ședințelor de judecată nu rezultă că au fost cercetate

originalele actelor, care au constituit temei de admitere a acțiunii.

Prin referința depusă la 18 iunie 2013 BC „Victoriabank” SA a solicitat

respingerea recursului și menținerea hotărârilor judecătorești.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 07 august 2013 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

2

urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, BC „Victoriabank” SA a

solicitat încasarea de la ÎI „Elena Dica” a sumei de 82236 lei, în vederea reparării

prejudiciului cauzat, inclusiv profitul ratat, în urma neonorării obligațiunilor

contractuale.

Instanțele judecătorești, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză,

justificat au ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii, încasând de la ÎI „Elena Dica”

în beneficiul BC „Victoriabank” SA suma de 82236 lei în contul reparării

prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligațiilor contractuale.

Conform art. 875 din Codul civil, prin contractul de locațiune, o parte

(locator) se obligă să dea celeilalte părți (locatar) un bun determinat individual în

folosință temporară sau în folosință și posesiune temporară, iar aceasta se obligă să

plătească chirie.

Din materialele dosarului rezultă că la 13 iulie 2010, între ÎI „Elena Duca”,

în calitate de locator și BC „Victoriabank” SA, în calitate de locatar a fost încheiat

contractul de locațiune nr. 98, obiectul căruia îl constituia transmiterea în folosință

temporară contra plată locatarului a imobilului cu o suprafață totală de 31,9 m. p.

din cadrul bunului imobil din str. Dacia,11/1, or. Telenești, cu nr. cadastral

8901217.047.01, în scopul folosirii acestora în vederea amplasării subdiviziunii și

bunurilor locatarului.

Conform pct. 1.2 din contractul menționat, transmiterea efectivă a bunului

închiriat va avea loc în baza actului de predare-primire a bunurilor închiriate, după

onorarea obligațiunilor asumate de către părți în prezentul contract, cu privire la

reconstrucția/reparație/amenajarea bunului închiriat.

La 26 iulie 2010, între ÎI „Elena Dica” și BC „Victoriabank” SA a fost

semnat actul de primire-predare a bunului închiriat din str. Dacia,11/1, or.

Telenești.

Însă, din materialele dosarului rezultă că ÎI ”Elena Duca” nu a transmis BC

„Victoriabank” SA bunul menționat, deoarece după semnarea actului menționat s-a

stabilit că încăperea era ocupată de alte persoane.

Conform pct. 8.1 din contractul de locațiune, pentru neexecutarea sau

executarea necorespunzătoare a obligațiilor, stipulate în prezentul contract, partea

culpabilă compensează pagubele cauzate, inclusiv și profitul ratat, în conformitate

cu legislația în vigoare.

Conform art. 622 alin. (1) din Codul civil, în cazul neexecutării de către

debitor a obligației de a preda un bun, creditorul are dreptul să ceară ca bunul să fie

luat de la debitor și să-i fie predat sieși ori să ceară plata despăgubirii.

Conform art. 884 din Codul civil, dacă locatorul nu predă la timp bunul

închiriat sau refuză să-l predea, locatarul este în drept să ceară executarea acestei

obligații și repararea prejudiciului sau rezilierea contractului și repararea

prejudiciului cauzat astfel.

Actele pricinii denotă faptul că pentru înființarea unei noi subdiviziuni, care

urma să activeze în încăperea închiriată, BC „Victoriabank” SA a suportat

3

cheltuieli în sumă de 726 lei, fapt confirmat prin ordinele de plată nr. 712 și nr. 713

din 11 iunie 2010 (f. d. 54, 56).

De asemenea, actele pricinii denotă și faptul că venitul ratat de către BC

„Victoriabank” SA de la data semnării actului de primire-predare din 26 iulie 2010

și pînă la data depunerii prezentei cereri constituie 81510 lei (741 lei x 110 zile).

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele judecătorești temeinic și legal au

încasat de la ÎI „Elena Dica” în beneficiul BC „Victoriabank” SA suma de 82236

lei în contul reparării prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligațiilor

contractuale, iar argumentele invocate de către recurentă în cererea de recurs sunt

neîntemeiate și de aceea nu pot fi reținute.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate și legale, iar

argumentele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea individuală „Elena

Dica”.

Se menține decizia Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2013 și hotărârea

Judecătoriei Telenești din 27 aprilie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată a Băncii comerciale „Victoriabank” societate pe acțiuni împotriva

Întreprinderii individuale „Elena Dica” cu privire la repararea prejudiciului

material.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecătorul

Judecătorii Ala Cobăneanu

Tatiana Răducanu

Sveatoslav Moldovan

Ion Corolevschi

4