2ra-1506/19 — încasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1506/19

Prima instanță - Judecătoria Briceni ( jud. : E. Tverdohleb )

Instanța de apel - Curtea de Apel Bălți (jud. : A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

Î N C H E I E R E

4 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Banca Comercială

„Victoriabank” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Victoriabank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Dobuleac Viorica cu privire la

încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni și

menținută hotărârea din 30 iunie 2014 a Judecătoriei Briceni,

c o n s t a t ă :

La 9 decembrie 2013, Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni

s-a adresat în instanța de judecată, cu cerere de chemare în judecată împotriva lui

Dobuleac Viorica solicitând încasarea sumei de 538 000,00 lei cu titlu de prejudiciu

cauzat ca urmare a acțiunilor la îndeplinirea obligațiunilor de notar și compensarea

cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 16 140 lei.

În argumentarea cererii de chemare în judecată a reiterat că, în baza

contractului de credit nr. 1017 din 26 martie 2008, Banca Comercială

„Victoriabank” Societate pe Acțiuni a acordat lui Mitru Olesea un credit în sumă de

520 000,00 de lei, cu scadența la 26 martie 2023.

În scopul asigurării rambursării creditului acordat, a dobânzilor și a altor plăți

aferente, Mitru Olesea în calitate de debitor ipotecar a grevat cu ipotecă bunul

imobil - casa de locuit individuală, cu suprafața de 121,5 m.p., evaluată în sumă de

538 000,00 lei, conform contractului de ipotecă nr. 1002 din 26 martie 2008,

autentificat de către notarul Dobuleac Viorica.

La 18 iulie 2012, de către Judecătoria Ciocana mun. Chișinău a fost emisă o

hotărâre prin care acțiunea înaintată de Banca Comercială „Victoriabank” Societate

pe Acțiuni împotriva Olesei Mitru privind transmiterea silită a bunului imobil

ipotecat în posesia băncii, ulterior hotărârea fiind menținută și de către instanța de

apel.

Motivul respingerii acțiunii a fost raportul de expertiză grafologică în comisie

1

nr. 899 din 26 aprilie 2012 și raportul de expertiză grafologică nr. 1268 din 14 iunie

2011, potrivit cărora semnăturile litigioase din numele lui Mitra Olesea din rubrica

„Semnătura persoanei, care a solicitat actul notarial cu nr. 1002 din 26 martie 2008

a Registrului actelor notariale cu seria AA 002384/269 al notarului de stat Dobuleac

Viorica, început la 05 martie 2008 și terminat la 21 martie 2008, din rubrica „Data

și semnătura solicitantului” a Cererii nr. Ol 00/08/22966 de solicitarea înregistrării

altor drepturi reale - ipoteca casei de locuit individuală cu accesorii (cu/fară teren)

din numele lui Mitra Olesea din 26 martie 2008, cât și semnăturile litigioase din

contractul de ipotecă nr. 1002 din 26 martie 2008, autentificat la rubrica „Debitor

gaj ist”, nu au fost executate de însăși Mitra Olesea, dar de către o altă persoană cu

imitarea unor semnături autentice a titularei.

Astfel, din cauza inacțiunilor notarului Dobuleac Viorica, Banca Comercială

„Victoriabank” Societate pe Acțiuni a fost lipsită de dreptul său legal asupra

ipotecii.

Reclamanta a menționat că notarul Dobuleac Viorica a autentificat dubios

contractele de ipotecă.

La 5 noiembrie 2012, instituția bancară a expediat în adresa lui Dobuleac

Viorica o somație prin care și-a motivat pretențiile și a solicitat repararea

prejudiciului cauzat din cauza acțiunilor ilegale la autentificarea contractului de

ipotecă.

Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni consideră că, notarul

poartă răspundere pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, iar prin acțiunile

sale ea în calitate de notar public a cauzat băncii un prejudiciu considerabil în sumă

de 538 000,00 lei, ceea ce constituie valoarea bunului ipotecat.

Prin hotărârea din 30 iunie 2014 a Judecătoriei Briceni acțiunea înaintată de

Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

S-a încasat din contul Băncii Comerciale "Victoriabank” Societate pe Acțiuni

în beneficiul lui Viorica Dobuleac cheltuielile de judecată pentru acordarea

asistenței juridice în mărime de 3000 de lei.

Pentru a hotărî astfel instanța a constatat că, pe faptul falsificării semnăturilor

lui Mitru Olesea în contractul de ipotecă nr.1002 din 26 martie 2008 în privința

notarului Dobuleac Viorica a fost pornită urmărirea penală în baza art. 42 alin (5) și

190 alin (5) din Codul penal.

În cadrul urmăririi penale s-a stabilit că, în acțiunile lui Dobuleac Viorica, nu

sunt elementele infracțiunii prevăzute de art. 42 alin (5) și 190 alin (5) din Codul

penal. Prin ordonanța procurorului din 8 august 2013 Dobuleac Viorica a fost

scoasă de sub urmărire penală.

Totodată, instanța a constatat că, Banca Comercială „Victoriabank” Societate

pe Acțiuni nu a prezentat instanței dovezi precum că, prin prisma art. 29 alin.839

din Legea cu privire la notariat nr.1453 din 8 noiembrie 2012 ar fi contestat în

instanța de judecat acțiunile notarului la autentificare contractului de ipotecă

nr.1002 din 26 martie 2008, iar ca urmare contractul să fi fost declarat nul.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 2 iulie 2014, Banca

Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni a declarat apel împotriva hotărârii

din 30 iunie 2014 a Judecătoriei Briceni solicitând admiterea apelului, casarea

2

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bălți procesul civil, în

prezenta cauză civilă, s-a suspendat până la examinarea cauzei civile depuse de

Mitru Olesea împotriva Băncii Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acțiuni

privind încasarea prejudiciului material și moral și cererea reconvențională a Băncii

Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acțiuni împotriva Olesei Mitru privind

încasarea datoriei în baza contractului de credit nr.1017 din 26 martie 2008.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a dispus reluarea

examinării cauzei.

Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni și menținută

hotărârea din 30 iunie 2017 a Judecătoriei Briceni.

La 10 iunie 2019, Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni a

declarat recurs împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți și a

hotărârii din 30 iunie 2014 a Judecătoriei Briceni solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor menționate și emiterea unei decizii noi de admitere a cereri de

chemare în judecată.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția ierarhic

inferioare, fiind adoptate cu interpretarea eronată a circumstanțelor de drept și de

fapt, concluziile instanței de apel sunt superficiale.

Examinând apelul instanța de apel a aplicat eronat legea materială, iar

concluziile expuse în decizie sunt contradictorii. Din materialele dosarului și

potrivit expertizei grafoscopice, care a stat la baza emiterii hotărârii din 18 iulie

2012 a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, se constată că notarul Dobuleac Viorica

a efectuat ilegal autentificarea actelor supuse autentificării, contrar prevederilor

legale nu a verificat identitatea persoanei ce a aplicat semnătura pe contractele de

ipotecă.

Astfel, la instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație prevederile

legii cu privire al notariat care reglementează activitatea legală a notarului.

În opinia recurentului faptul că notarul a fost scos de sub urmărire penală

semnifică doar faptul că acesta nu a comis o fapta penală și nicidecum faptul că

aceasta r fi încălcat prevederile legii cu privire la notariat. Concluziile instanței de

apel sunt contradictorii și lipsite de argumente justificative.

La examinarea cauzei în fond nu au fost stabilite pe deplin circumstanțele

importante pentru judecarea corectă a cauzei, iar concluziile instanțelor investite cu

judecarea fondului sunt neîntemeiate.

Prin referința depusă la 2 august 2019, notarul Dobuleac Viorica a indicat că

recursul declarat de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 28

februarie 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit avizului de recepție, recurentul Banca Comercială „Victoriabank”

Societate pe Acțiuni a recepționat decizia motivată a instanței de apel la 16 aprilie

2019 (f.d.169).

Cererea de recurs a fost declarată la 10 iunie 2019, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

4

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Banca Comercială

„Victoriabank” Societate pe Acțiuni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Banca Comercială „Victoriabank”

Societate pe Acțiuni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii

Nina Vascan

Dumitru Mardari

5