1ra-377/14 — art. 188 alin. 2 lit. b, d, f CP

1ra-377/14 — art. 188 alin. 2 lit. b, d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-377/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Gordilă Nicolae, Alerguș

Constantin,

cu participarea:

procurorului – Crijanovschi Sergiu,

avocaților – Golban Serghei, Teleba Vladislav,

părții vătămate – Buciușcan Nicolae,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de către partea

vătămată Buciușcan Nicolae și de către avocații Teleba Vladislav și Leșan Nicolae

în numele inculpaților Cazacu Grigore, Badan Vladimir și Badan Marian împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2013 în

cauza penală privindu-i pe

Cazacu Grigore Timofei, născut la 09 august 1950,

originar și domiciliat în s. Fiodorovca, r-nul Orhei;

Badan Vladimir Filip, născut la 24 martie 1975,

originar și domiciliat în s. Ciocîlteni, r-nul Orhei;

Badan Marian Filip, născut la 12 septembrie 1984,

originar și domiciliat în s. Ciocîlteni, r-nul Orhei;

termenul de examinare a cauzei fiind:

- în prima instanță din 30.12.2010 pînă la 19.07.2012;

- în instanța de apel din 22.10.2012 pînă la 02.10.2013;

- în instanța de recurs din 10.12.2013 pînă la 25.03.2014.

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul Crijanovschi Sergiu s-a pronunțat pentru respingerea recursurilor

ordinare declarate, cu menținerea hotărîrii atacate.

Avocatul Teleba Vladislav a solicitat admiterea propriului recurs în sensul

declarat, precum și al avocatului Leșan Nicolae, cu respingerea recursului ordinar

declarat de partea vătămată Buciușcan Nicolae.

Avocatul Golban Serghei și partea vătămată, Buciușcan Nicolae, s-au

pronunțat pentru admiterea propriului recurs, cu respingerea recursurilor declarate

de avocații Teleba Vladislav și Leșan Nicolae.

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Vladimir și Badan Marian au fost achitați de sub învinuirea de comitere a

1

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, din motiv că

fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Buciușcan Nicolae către

Cazacu Grigore, Badan Vladimir și Badan Marian a fost respinsă ca neîntemeiată.

Badan Marian au fost puși sub învinuire pentru faptul, că la data de 02 februarie

2008, aproximativ la ora 20:30 sub pretextul procurării unui litru de benzină au

pătruns în ograda lui Buciușcan Nicolae din s. Clișova-Nouă, r-nul Orhei. În

momentul cînd Buciușcan Nicolae a ieșit afară, l-a văzut pe Badan Vladimir care

stătea în fața casei, iar din spatele casei, auzîndu-se pași, l-a văzut pe Cazacu

Grigore, care l-a apucat de haină și a încercat să-l doboare jos. Opunînd rezistență,

Buciușcan Nicolae l-a împins pe Cazacu Grigore și atunci, lîngă peretele casei, l-a

observat pe Badan Marian, care avea în mîna stîngă o scîndură și în mîna dreaptă

un cuțit.

Văzînd acest lucru, Buciușcan Nicolae a fugit în casă și a încuiat ușa din

interior, iar Badan Vladimir, Badan Marian și Cazacu Grigore au început a lovi în

ușa de la intrare pentru a pătrunde în casă, aceste acțiuni fiind însoțite de

amenințări și strigăte cu cuvinte necenzurate. Buciușcan Nicolae observînd că ușa

de la intrare se rupe, a luat copilul său minor, Buciușcan Nicolae, a.n. 2002, și prin

ușa din fața casei a fugit.

Intrînd în casă, Badan Vladimir, Badan Marian și Cazacu Grigore, avînd

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționînd cu intenție directă, de comun

acord și prin înțelegere prealabilă, au sustras de la Buciușcan Nicolae un telefon

mobil de marca „Nokia” 6300, bani în sumă de 1000 dolari SUA, care la

momentul comiterii infracțiunii constituiau suma de 11270 lei și o mie lei, după

care cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel cauzîndu-i

părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă de 12270 lei.

Aceste acțiuni, de către organul de urmărire penală, au fost încadrate în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal – tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra

persoanei în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate ori cu amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, săvîrșit de două sau mai multe persoane, cu pătrundere în

locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

vătămată Buciușcan Nicolae.

3.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri, prin care Badan Vladimir, Badan Marian și Cazacu Grigore să fie

condamnați în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal la 7 ani închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Întru argumentarea apelului, procurorul a invocat ilegalitatea și netemeinicia

sentinței sub aspectul aprecierii eronate a probelor. Cu referire la martorii

Buciușcan Ruslan și Doroș T., care în opinia instanței, puteau fi influențați de către

Buciușcan N., sunt argumente nefondate, deoarece instanța nu le-a motivat în acest

sens.

2

Nefondată este și concluzia instanței, precum că odată ce banii nu au fost

găsiți la inculpați nici vinovăția lor nu poate fi demonstrată, însă există probe, care

confirmă că anume inculpații au sustras banii.

Nu poate fi reținută nici motivarea instanței referitor la sustragerea sumei de

1000 dolari SUA, deoarece în momentul cînd colaboratorii de poliție au venit la

fața locului, Buciușcan Nicolae putea încă să nu observe dispariția banilor.

În cazul în care instanța a stabilit încălcarea termenului de punere sub

învinuire, conform art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, aceasta urma că să

reducă din pedeapsa stabilită inculpaților, dar nu să-i achite.

Nu poate fi pusă la baza sentinței de achitare nici faptul, că partea vătămată

se află la evidența medicului psihiatru, odată ce săvîrșirea infracțiunii de către

inculpați este demonstrată și prin alte probe concludente, pertinente și utile, care au

fost administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanța de judecată.

Mai mult, Buciușcan Nicolae nu a fost recunoscut iresponsabil printr-o hotărîre a

instanței de judecată sau într-un alt mod și din aceste considerente declarațiile

acestuia pot fi apreciate ca fiind veridice și puse la baza unei sentințe de

condamnare.

Instanța de judecată nu a combătut toate probele prezentate de către partea

acuzării, care demonstrează vinovăția inculpaților Cazacu Grigore, Badan Marian

și Badan Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d),

f) Cod penal, cum ar fi declarațiile martorului Buciușcan Ruslan, Buciușcan Nina,

Malendra Ion, declarațiile părții vătămate Buciușcan Nicolae a.n. 2002, Stratulat

Ion, Stratulat Serghei, Untilă Alexandr, procesele-verbale de cercetare la fața

locului, procesul-verbal de ridicare, raportul de expertiză psihiatrico-psihologică

complexă nr. 459a-2008 și raportul de expertiză medico-legală nr. 342 care, de

asemenea demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii.

3.2. Partea vătămată Buciușcan Nicolae în apelul declarat a solicitat casarea

sentinței, condamnarea inculpaților în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal

la pedepse în limitele sancțiunii acestui articol și admiterea acțiunii civile, cu

încasarea de la Badan Vladimir, Badan Marian și Cazacu Grigore în beneficiul lui,

a prejudiciilor morale și materiale în sumă de 225186, 14 lei, cheltuieli pentru

tratamentul copilului în sumă de 1158, 05 lei și asistența juridică în sumă de 2000

lei.

Întru argumentarea apelului, apelantul a invocat ilegalitatea și netemeinicia

sentinței sub aspectul că, la emiterea sentinței de achitare instanța de fond a pus la

bază declarațiile contradictorii ale inculpaților.

Declarațiile inculpaților nu sunt veridice, permanent sunt modificate, iar în

unele cazuri sunt schimbate integral. Pe parcursul desfășurării îndelungate a

urmăririi penale inculpații încearcă să includă persoane care ar dovedi că la

02.02.2008 între orele 20.00-22.00 ei nu se aflau la locul săvîrșirii infracțiunii, ci

cu totul în alte locuri. Este evidentă tendința inculpaților de a duce în eroare

organul de urmărire penală și instanța de judecată în scopul eschivării de la

răspunderea penală, deoarece declarațiile martorilor dați sunt lipsite de logică, sunt

contradictorii și nu coroborează între ele.

Vina inculpaților în săvîrșirea infracțiunii incriminate, fără îndoială, a fost

dovedită prin probe incontestabile administrate și cercetate în cadrul cercetării

judecătorești, care din motive necunoscute nu au fost apreciate de instanță la justa

lor valoare, sau mai bine zis nu au fost apreciate nici într-un fel, dar cu certitudine

3

este dovedită prin declarațiile părții vătămate Buciușcan Nicolae Ion, Buciușcan

Nicolae Nicolae, declarațiile martorilor Buciușcan Ruslan, Doroș Tudor, Mereuță

Ion, Muntean Grigore, Muntean Vasile, Stratan Varvara, Stratulat Ion, Stratulat

Serghei, Untilă Alexandru, Malendra Ion, Gobjilă Elena, Buciușcan Nina,

Popovici Valerii, Balan Ion, Lungu Serghei și materialele dosarului.

2013 au fost admise apelurile procurorului și a părții vătămate Buciușcan Nicolae,

casată sentința Judecătoriei Orhei din 19 iulie 2012 și pronunțată o nouă hotărîre

prin care Cazacu Grigore, Badan Vladimir și Badan Marian au fost condamnați în

baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, cu aplicarea art. 385 alin. (4) Cod de

procedură penală la cîte 5 ani închisoare fiecăruia, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

4.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut, că Cazacu Grigore,

Badan Vladimir și Badan Marian la data de 02 februarie 2008, aproximativ la ora

20:30 sub pretextul procurării unui litru de benzină au pătruns în ograda lui

Buciușcan Nicolae din s. Clișova-Nouă, r-nul Orhei. În momentul cînd Buciușcan

Nicolae a ieșit afară, l-a văzut pe Badan Vladimir care stătea în fața casei, iar din

spatele casei, auzîndu-se pași, l-a văzut pe Cazacu Grigore, care l-a apucat de

haină și a încercat să-l doboare jos. Opunînd rezistență, Buciușcan Nicolae l-a

împins pe Cazacu Grigore și atunci, lîngă peretele casei, l-a observat pe Badan

Marian, care avea în mîna stîngă o scîndură și în mîna dreaptă un cuțit, a fugit în

casă și a încuiat ușa din interior.

În continuare, Badan Vladimir, Badan Marian și Cazacu Grigore amenințînd

cu strigăte cu cuvinte necenzurate loveau în ușa de la intrare pentru a pătrunde în

casă.

Tot atunci, Buciușcan Nicolae observînd că ușa de la intrare se rupe, a luat

copilul său minor, Buciușcan Nicolae, a.n. 2002, care la acel moment era foarte

speriat de evenimentele care se întîmplau, a început să plîngă, urinîndu-se în

pantaloni, și prin ușa din fața casei a fugit cu copilul, căruia conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 342 și raportului nr. 459-2008 de expertiză psihiatrico-

psihologică în complex din 09.09.2008 i-a fost cauzat stres acut, manifestat prin

enureză, fobii, dereglarea somnului, fiindu-i stabilit diagnosticul: „Tulburare de

stres posttraumatică. Sindrom neuritiform”, care ca consecință necesită tratament

specific de lungă durată, mai mult de 21 de zile și în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare corporală medie.

Pătrunzînd în casă Badan Vladimir, Badan Marian și Cazacu Grigore, de

comun acord și conform înțelegerii prealabile au sustras un telefon mobil de marca

„Nokia” 6300, bani în sumă de 1000 dolari SUA, care la momentul comiterii

infracțiunii constituiau suma 11270 lei și 1000 lei, cauzîndu-i părții vătămate

Buciușcan Nicolae o daună materială considerabilă în sumă de 12270 lei.

Aceste acțiuni, au fost încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod

penal – tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra persoanei în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate ori cu amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvîrșit de două

sau mai multe persoane, cu pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

4

4.2. Instanța și-a argumentat soluția prin aceea, că prima instanță a trecut cu

vederea declarațiile părții vătămate minore Buciușcan Nicolae, care nu au fost

expuse în sentință și la care nici nu s-a făcut referire în sentință, însă declarațiile

ultimului de rînd cu celelalte probe de vinovăție confirmă în mod evident

declarațiile părții vătămate Buciușcan Nicolae despre comiterea infracțiunii de

către inculpați.

Concluziile primei instanțe despre nevinovăția inculpaților bazate pe

declarațiile martorilor apărării Stratulat Ion, Panța Tudor, Dolghieru Gheorghe,

Anghel Andrei, Golban-Boiescu, Cazacu Rodica, sunt nefondate, fiindcă de către

instanță nu au fost concretizate detaliat informațiile concrete redate de către

martorii menționați, data și timpul în care au avut loc circumstanțele redate de

către ei și nu a fost dată analiza cuvenită, dacă există sau nu legătura cauzală a

faptelor comunicate de către ei cu evenimentele ce s-au produs în seara de

02.02.2008 în gospodăria lui Buciușcan Nicolae, ori martorii apărării au fost

audiați pentru prima dată în octombrie 2011 despre evenimentele ce au avut loc în

februarie 2008 și este ridicol, că ei au memorizat anume data de 02.02.2008 cînd s-

au văzut chipurile cu inculpații, iar concluziile primei instanțe bazate pe

declarațiile martorilor vizați contravin celor stabilite cu certitudine la judecarea

cauzei și anume datelor și faptelor, care sunt în afara oricăror dubii stabilite prin

probele menționate supra - deteriorarea ușii de la casa părții vătămate Buciușcan

Nicolae, deteriorarea televizorului din casa acestuia, stresul acut provocat

minorului, urmat de vătămare corporală medie, adică contravin faptelor stabilite,

inclusiv prin cercetarea la fața locului imediat după comiterea infracțiunii, prin

declarațiile martorilor care au văzut cum inculpații deteriorau ușa și i-au văzut pe

Buciușcan Nicolae cu fiul său dezbrăcați și desculț pe timp de iarnă.

La stabilirea pedepsei inculpaților instanța de apel a ținut cont de faptul că

organul de urmărire penală a încălcat termenii stabiliți la art. 63 alin. (3) CPP,

fiindcă Badan Marian, Badan Vladimir și Cazacu Grigore conform proceselor-

verbale de audiere în calitate de bănuit au fost audiați la 03.09.2008, 09.09.2008 și

14.09.2009, însă învinuirea lui Cazacu Grigore a fost înaintată la data de

18.10.2010, lui Badan Marian învinuirea a fost înaintată la data de 13.12.2010 și

lui Badan Vladimir la data de 29.12.2010, adică peste termenul de trei luni stabilit

prin lege, din care considerent au fost aplicate prevederile art. 385 alin. (4) Cod de

procedură penală.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Buciușcan

Nicolae, instanța a considerat, că aceasta urmează a fi admisă în principiu, urmînd

ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă, avînd în vedere,

că au fost înaintate pretenții, ce urmează a fi verificate suplimentar referitor la

tratamentul medical a minorului, cheltuieli ce vor fi suportate în scopul aplicării

tratamentului pentru neagravarea stării sănătății minorului la care se pretinde în

acțiunea civilă.

Nicolae și avocații Teleba Vladislav și Leșan Nicolae în numele inculpaților

Cazacu Grigore, Badan Vladimir și Badan Marian, au declarat recursuri ordinare.

5.1. Partea vătămată Buciușcan Nicolae în recursul declarat, indicînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală a

5

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care inculpaților să le fie aplicate pedepse mai aspre, iar acțiunea civilă să fie

admisă integral, invocînd că:

- consideră că inculpaților li s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Chiar dacă s-au constatat careva încălcări ale drepturilor

inculpaților acestea nu sunt așa de însemnate pentru reducerea pedepsei atît de

esențial;

- la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a ținut cont de gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvîrșite, de personalitățile inculpaților, de comportamentul acestora

în timpul săvîrșirii infracțiunii și pe parcursul examinării cauzei. Inculpații nu sunt

la prima atingere cu legea, vina în săvîrșirea infracțiunii imputate nu au

recunoscut-o, prejudiciul care i-a fost cauzat lui și copilului său minor nu a fost

recuperat. Circumstanțe atenuante care ar servi la aplicarea pedepsei atît de blînde

nu au fost stabilite;

- pe tot parcursul procesului penal inculpații îl amenințau, influențau

martorii împiedicînd la stabilirea adevărului, intenționat nu se prezentau la

ședințele de judecată dînd dovadă de lipsă de respect față de instanța de judecată;

- în urma acțiunilor criminale ale infractorilor a avut de suferit material și

moral cît el atît și copilul său minor, Buciușcan N., care a devenit invalid de gradul

II. Din 2008 și pînă în prezent copilul are nevoie de tratament permanent. Deseori

este internat în spitalul psihiatric și nu poate frecventa școala. Conform raportului

de expertiză medico-legală și raportului de expertiză psihiatrică leziunile corporale

și diagnoza stabilită copilului are legătură cauzală directă cu infracțiunea săvîrșită

de inculpați;

- crește și educă copilul de unul singur, este invalid de gradul II și primește o

pensie de 700 lei. Copilul a devenit invalid de gradul II și primește pensie de 280

lei. Acești bani nu le ajunge pentru procurarea medicamentelor, iar criminalii pînă

în prezent nu sunt predispuși să restituie prejudiciul moral și material cauzat. Ei se

stăruie prin diferite metode să evite răspunderea penală. Chiar în ziua pronunțării

dispozitivului deciziei inculpații au fugit din sala de judecată, iar seara au venit la

el acasă pentru a se răzbuna, fiind nevoit din nou să fugă de acasă;

- chiar dacă instanța de apel a admis integral apelul lui, în partea rezolutivă a

deciziei nici nu s-a expus asupra acțiunii civile, iar în partea descriptivă a deciziei

printr-o singură frază se menționează că acțiunea civilă urmează a fi admisă,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă, avînd în

vedere că au fost înaintate pretenții ce urmează a fi verificate suplimentar referitor

la tratamentul medical al minorului;

- acțiunea civilă a fost probată și pretențiile înaintate nu necesită a fi

verificate suplimentar de către instanța civilă, deoarece nu consideră normal să se

mai judece cu inculpații în ordine civilă încă 5 ani pînă copilul va deveni invalid de

gradul I;

- decizia instanței de apel în acest caz nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptul dat împreună cu motivele invocate mai sus constituie

un temei pentru casarea acesteia.

5.2. Avocatul Teleba Vladislav în recursul declarat în numele inculpaților,

indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

6

penală a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe, invocînd

că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și că nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- instanța de apel nu a făcut nici o referire cu privire la faptul dacă admite

acțiunea civilă sau o respinge, în acest sens chiar lipsește orișice comentariu.

Astfel instanța de apel nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de partea

vătămată în apel;

- instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că Buciușcan N. a.n.1962, se

află la evidența medicului psihiatru din 1999, cu diagnoza „Consecințele traumei

cerebrale grave. Sindrom psihopatiform”;

- consideră că Buciușcan N.I. a inventat atacul tîlhăresc din seara de

02.02.2008 pentru a nu purta răspundere pentru că l-a bătut el însuși pe Cazacu

Grigore, fapt confirmat prin raportul de examinare medico-legală nr. 54 din

7.02.2008, prin raportul cu propunerea de a nu porni urmărirea penală din

10.03.2008 în privința lui Buciușcan N.I., ci de a porni procedura administrativă în

privința acestuia pe semnele – cauzarea premeditată a leziunilor corporale ușoare

lui Cazacu Gr., întocmit de ofițerul de urmărire penală E. Borș și parțial prin

declarațiile lui Buciușcan N.I., pentru că acesta întra-devăr este bolnav psihic, stînd

la evidență la medicul psihiatru din 1999;

- declarațiile din 3.07.2008 ale lui Buciușcan N.I. precum că „Telefonul

ridicat de la mine astăzi pe data de 3.07.2008 nu este telefonul sustras de la mine

pe data de 2.02.2008, dar e alt telefon care mi la dat fiul meu Buciușcan R. la data

de 5.02.2008.” nu rezistă nici unei critici, ori în procesul-verbal de ridicare din

3.07.2008, întocmit de ofițerul de urmărire penală M. Stratulat este clar indicat

IMEI - ul telefonului și anume - 35254500718725, care este identic cu cel al

telefonului pe care la avut Buciușcanu N.I. la data de 2.02.2008, fapt recunoscut de

ultimul în procesul-verbal de audiere a părții vătămate Buciușcan N.I. suplimentar,

din 15.07.2008;

- Buciușcan N.I. în toate plîngerile anterioare a relatat că atît el cît și fiul lui

minor erau doar în maiou și chiloți, ceea ce a confirmat și martorul Buciușcan

Nina, însă la data de 6.06.2008, Buciușcan N.I. a declarat că fiul lui era udat în

pantaloni;

- Badan Vladimir, la data de 14.04.2008 a fost mai întîi audiat în calitate de

martor de către ofițerul de urmărire penală - E. Borș, iar mai apoi a fost recunoscut

în calitate de bănuit la 9.09.2008, iar la 29.12.2010 a fost audiat în calitate de

învinuit, ceea ce consideră că este o încălcare.

5.3. Avocatul Leșan Nicolae în recursul declarat în numele inculpaților, în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală a solicitat casarea

deciziei și menținerea sentinței primei instanțe, invocînd că:

- instanța de apel, avînd la examinarea cazului, aceleași probe și/sau

circumstanțe de fapt examinate/cercetate și în cadrul instanței de fond, prin

interpretarea eronată a acestora, a pronunțat o soluție judiciară diferită nu numai

materialelor dosarului, dar și diferită adevărului, constatat și recunoscut prin

sentința instanței de fond;

- instanța de apel adoptînd decizie de condamnare, a făcut o selectare

inadmisibilă a probelor din dosar, luînd ca bază doar probe favorabile acuzatorului

7

de stat și/sau părții pretins vătămate, fară a face o analiză real-obiectivă, completă

și sub toate aspectele atît de fapt, cît și de drept a tuturor probelor administrate în

cauză și în așa mod, a tras o concluzie arbitrar-pripită că fapta neîntemeiat

imputată inculpaților a fost comisă de către aceștia, reiterez - chiar dacă materialele

dosarului judiciar, în special declarațiile martorilor - atestă existență unei realități

diferite, soluției judiciare recurate. Sau, modalitatea de motivare a soluției judiciare

recurate, denotă cu certitudine faptul că, instanța de apel nu a apreciat întru-un

mod legal-corespunzător probele din dosar, coroborate declarațiilor martorilor, în

ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, utilității, coroborării acestora,

pronunțîndu-se numai pe o parte din probele prezentate/susținute de către

acuzatorul de stat;

- concluzia instanței de apel, referitor la lezarea drepturilor inculpaților și

aplicarea art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, este nu numai inadmisibilă dar

și vădit ilegală, avînd în vedere că, materialele dosarului judiciar, atestă cu

certitudine probantă faptul că, toate acțiunile întocmite față de inculpați, după

încetarea de drept a calității de bănuit, sunt lovite de nulitate absolută, inclusiv și

ordonanțele de punere sub învinuire, precum și rechizitoriu - ceea ce condiționează

imperativ și imposibilitatea punerii acestora la baza unei sentințe de condamnare;

- partea pretins vătămată, a șantajat unii din martori de a da mărturii false

împotriva inculpaților, fapt confirmat de însuți martorii șantajați, iar în atare

circumstanțe, acea mască de victimă-patentă a părții vătămate, de fapt ascunde o

persoană străină legii, care admite ilegalități, urmărind de fapt scopurile sale

meschine;

- potrivit materialelor dosarului judiciar, partea pretins vătămată, se află la

evidență la medicul psihiatru, ceea ce condiționează imperativ faptul că, toate

declarațiile acestuia, date atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul instanțelor

judecătorești, urmează a fi apreciate critic;

- nici acuzatorul de stat și nici instanța de apel, nu au putut demonstra legal-

obiectiv existența în acțiunile inculpaților a elementelor de infracțiune imputată.

cauzei, Colegiul lărgit consideră că recursurile ordinare declarate de avocați

urmează a fi respinse, iar al părții vătămate – de admis, reieșind din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile ordinare la 20 noiembrie 2013, 22 noiembrie 2013 și 25

noiembrie 2013, împotriva deciziei instanței de apel din 25 septembrie 2013,

pronunțată în ședința publică pe 23 octombrie 2013, în termen.

Conform art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

prima instanță, fiind în drept să dea o nouă apreciere probelor din dosar.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

8

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

6.1. Cu referire la recursurile ordinare declarate de avocații Teleba

Vladislav, Leșan Nicolae în numele inculpaților Cazacu Grigore, Badan Vladimir,

Badan Marian.

Din conținutul recursurilor ordinare declarate de recurenți, rezultă că aceștia

critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, însă Colegiul lărgit constată că aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmarea în speța dată.

Instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv,

făcînd o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, just încadrînd acțiunile inculpaților Cazacu Grigore, Badan

Vladimir, Badan Marian în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal,

stabilindu-le pedepse echitabile.

Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost

respectate normele de procedură penală, probele puse la baza condamnării fiind

obținute în condițiile legii.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, la stabilirea pedepsei inculpaților Cazacu Grigore, Badan Vladimir,

Badan Marian Colegiul lărgit reține, că instanța de apel just a ținut cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal și anume de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor grave, de personalitatea

inculpaților, că anterior nu au fost judecați, se caracterizează pozitiv la locul de

trai, din care motive a considerat că corectarea și reeducarea este posibilă doar în

9

condițiile de izolare de societate, aplicîndu-le o pedeapsă cu închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Concomitent, Colegiul lărgit consideră declarative argumentele recurenților

precum că concluziile instanței de apel, referitor la lezarea drepturilor inculpaților

și aplicarea art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, sunt inadmisibile, deoarece

toate acțiunile întocmite față de inculpați, după încetarea de drept a calității de

bănuit, sunt lovite de nulitate absolută, inclusiv și ordonanțele de punere sub

învinuire, precum și rechizitoriu - ceea ce condiționează imperativ și

imposibilitatea punerii acestora la baza unei sentințe de condamnare, din

următoarele considerente.

În acest context, instanța de recurs ordinar enunță, că instanța de apel corect a

reținut, că de către organul de urmărire penală au fost încălcați termenii stabiliți de

art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, întucît Badan Marian, Badan Vladimir și

Cazacu Grigore, conform proceselor-verbale de audiere în calitate de bănuiți au

fost audiați la 03.09.2008, 09.09.2008 și 14.09.2009, însă învinuirea lui Cazacu

Grigore i-a fost înaintată la 18.10.2010, lui Badan Marian – la 13.12.2010 și lui

Badan Vladimir - la 29.12.2010, adică peste termenul stabilit prin lege.

În asemenea circumstanțe, fiind constatată încălcarea dreptului de înaintare în

termen a învinuirii, care a dus la tergiversarea procesului penal, instanța de apel

just a ajuns la concluzia de a aplica în privința inculpaților Badan Marian, Badan

Vladimir și Cazacu Grigore prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală,

stabilindu-le pedepse cu închisoare, însă sub limita minimă prevăzută de

sancțiunea art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal.

Astfel, sancțiunea art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal prevede pedeapsa

cu închisoare de la 6 la 10 ani, iar inculpaților, drept recompensă pentru încălcările

enunțate mai sus, li s-au aplicat prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură

penală, fiindu-le reduse pedepsele, executarea acestora fiind stabilită în penitenciar

de tip semiînchis.

Totodată, Colegiul lărgit, enunță că avocatul Leșan Nicolae în numele

inculpaților Badan Marian și Badan Vladimir a înaintat, pe parcursul urmăririi

penale, cereri, prin care a solicitat de a efectua confruntări între partea vătămată și

învinuiți, între martori și învinuiți , precum și încetarea urmăririi penale în privința

inculpaților, însă, prin ordonanța procurorului din 29 decembrie 2010 (Vol. II, f.d.

126), acestea au fost respinse, motivîndu-se că vinovăția inculpaților Badan

Marian și Badan Vladimir de comiterea infracțiunii incriminate, a fost dovedită

integral, confruntările solicitate au fost efectuate, iar efectuarea repetată a acestora

ar duce numai la tergiversarea urmăririi penale nu și la elucidarea circumstanțelor

cauzei, deasemenea, s-a menționat, că urmărirea penală în privința inculpaților nu

poate fi încetată, deoarece în cadrul urmăririi penale au fost acumulate probe

concludente, suficiente și utile, care demonstrează vinovăția lui Badan Marian și

Badan Vladimir de comiterea infracțiunii incriminate. Mai mult, această

ordonanță, nu a fost contestată de către apărare la procurorul ierarhic superior, fapt

ce denotă acordul cu aceasta.

Concomitent, Colegiul lărgit menționează, că argumentele recurenților

invocate în recursuri, și anume că declarațiile părții vătămate urmează a fi

apreciate critic, pe motiv că poartă un caracter contradictoriu, ultimul aflîndu-se la

10

evidența medicului psihiatru, sunt declarative și neîntemeiate, deoarece de către

recurenți nu au fost prezentate careva probe concludente, ce ar confirma că

diagnozele avute de către partea vătămată îl fac incapabil de a percepe și de a reda

realitatea, cu atît mai mult, că el, de unul singur, crește și educă un copil minor,

care este invalid de gradul II, iar divergențele neînsemnate din declarațiile părții

vătămate Buciușcan N. nu pot duce la răsturnarea soluției de condamnare.

Deasemenea, instanța de recurs ordinar consideră, că interogarea inculpatului

Badan Vladimir la data de 14 august 2008 în calitate de martor, tot nu-i motiv de

achitare, în timp ce există un cumul de probe, examinat în instanța de apel, care

confirmă vina inculpaților Cazacu G., Badan V. și Badan M. de comiterea

infracțiunii incriminate, cum sunt: declarațiile părților vătămate Buciușcan Nicolae

Ion, Buciușcan Nicolae Nicolae, declarațiile martorilor Buciușcan Ruslan,

Buciușcan Nina, Muntean Grigore, Muntean Vasile, Mereuță Ion, Popovici

Valerii, Lungu Serghei, Gobjila Elena, Doroș Tudor; plîngerea lui Buciușcan

Nicolae din 04.02.2008; procesul-verbal de cercetare la fața locului din

02.02.2008; raportul de expertiză psihiatrico-psihologică complexă nr. 459a-2008

din 09.09.2008;raportul de expertiză medico-legală nr. 342 din 24.06.2009 în

coraport cu datele din raportul nr. 459a-2008 de expertiză psihiatrico-psihologică

complexă din 09.09.2008.

Pentru aceste motive, se impune soluția de respingere ale recursurilor ordinare

declarate de avocații Teleba Vladislav și Leșan Nicolae în numele inculpaților

Cazacu Grigore, Badan Marian, Badan Vladimir, ca inadmisibile, cu menținerea

deciziei instanței de apel în partea laturei penale.

6.2. Referitor la recursul ordinar declarat de partea vătămată Buciușcan

Nicolae.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că partea vătămată critică decizia

instanței de apel atît referitor la pedepsele stabilite inculpaților, cît și la latura

civilă.

Referindu-se la solicitarea în partea laturii pedepsei, Colegiul lărgit

invocă aceleași motive ca și la recursul avocaților Teleba Vladislav și Leșan

Nicolae, considerînd necesar de a respinge această solicitare, cu menținerea

soluției instanței de apel în această parte.

Referitor la latura civilă, Colegiul lărgit invocă, că partea vătămată

Buciușcan N., în apel (Vol.IV, f.d 179, 207-211), motivînd cerințele sale, s-

a expus asupra dezacordului său cu sentința adoptată, referitor la acțiunea

civilă, solicitînd despăgubiri materiale și morale, însă instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul declarat, deși apelantul

invocă probe concrete care, în opinia sa, confirmau cerințele sale referitoare

la încasarea prejudiciului moral și material. Mai mult, din hotărîrea

contestată, se constată, că instanța de apel nu s-a pronunțat în dispozitivul

deciziei atacate asupra acțiunii civile înaintate de către partea vătămată,

deși în partea descriptivă a deciziei a menționat „…acțiunea civilă înaintată

de către partea vătămată, Buciușcan N., urmează a fi admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.. ”.

11

Astfel, din conținutul recursului declarat de partea vătămată Buciușcan

Nicolae, rezultă că toate sumele solicitate cu referire la dauna materială și morală

sunt confirmate prin probe – înscrisuri, anexate la materialele dosarului (Vol. III,

f.d. 217-229, Vol. IV. f.d. 106-110, Vol. V, f.d 40-44).

În acest sens, Colegiul lărgit reține, că motivarea instanței de apel

referitor la admiterea în principiu a acțiunii civile vine în contradicție cu

prevederile art.387 Cod de procedură penală, care stipulează, că o dată cu

pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă

sînt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, este

obligată să admită acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori să o respingă și

numai, alin. (3) - în cazuri excepționale cînd, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amînată judecarea cauzei,

instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Din materialele dosarului rezultă, că potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 342 din 11.11.2008 (Vol. II, f.d.64-67) și raportului de

expertiză psihiatrico-psihologică nr. 459-a-2008 din 15.09.2008 (Vol. II, f.d.

56), părții vătămate Buciușcan Nicolae Nicolae i-au fost cauzate vătămări

corporale medii, a avut o tulburare de stres posttraumatic, sindrom neuritiform,

care este în legătură cauzală directă cu stresul acut provocat de evenimentele din

02.02.2008.

Colegiul lărgit constată, că instanța de apel superficial a motivat de ce

a admis în principiu acțiunea civilă în partea descriptivă a deciziei, dar în

dispozitiv nu s-a pronunțat asupra laturei civile, prin ce, evident a fost

încălcată practica CEDO cu referire la art. 6 al Convenției Europene pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, unde în hotărîrea

Tonchev vs Bulgaria din 19.11.2009, CEDO a recunoscut încălcarea art. 6 CEDO

prin nesoluționarea acțiunii civile în procedura penală și a statuat, că „…în situația

în care sistemul intern permite reclamanților să introducă o acțiune civilă alăturată

procesului penal, statul are obligația să se asigure că aceștia se bucură de garanțiile

fundamentale prevăzute de art. 6 ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1950”.

Analizînd aceste motive, Colegiul lărgit consideră că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra laturei civile în decizia atacată, astfel nefiind examinate motivele

cu referire la acțiunea civilă, ceea ce nu poate fi acceptat și la o nouă rejudecare

urmează a fi corectat.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelant în apel cu

referire la latura civilă și ținînd cont de motivele casării deciziei atacate să

pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

12

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către avocații

Teleba Vladislav și Leșan Nicolae în numele inculpaților Cazacu Grigore, Badan

Vladimir și Badan Marian.

Admite recursul ordinar declarat de partea vătămată Buciușcan Nicolae,

casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

octombrie 2013 în privința lui Cazacu Grigore, Badan Vladimir și Badan Marian

în latura civilă, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În rest, se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia în latura penală este irevocabilă, iar în latura civilă nu este supusă

căilor de atac, pronunțată în ședință publică la 08 aprilie 2014, ora 950.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Gordilă Nicolae

Alerguș Constantin

13