1ra-529/14 — Art. 217 al.2 CP

Instanța de fond din 31.01. – pînă la 26.03.2013;

Curtea de Apel Bălți din 15.04. – pînă la 11.12.2013;

Curtea Supremă de Justiție din 28.01. – pînă la 12.03.2014. Colegiul penal asupra recursului, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Soroca din 26 martie 2013, inculpatul Eriomin Alexandr a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. 2. Pentru a se pronunța instanța de fond a constatat în fapt că, Eriomin Alexandr la 05.12.2012, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a păstrat asupra sa o sacoșă în care se afla un pachețel din hîrtie cu cantitatea de 3,23 gr. de marihuană în stare uscată și 5 pachețele de hîrtie în care era cantitatea totală de 4,21 gr. de hașiș (0,90 gr.; 0,68gr.; 0,89gr.; 0,84gr.; 0,90gr.), pe care le păstra fără scop de înstrăinare, cu care se deplasa pe str. Independenței a or. Soroca în regiunea magazinului „Maxi”, însă, la ora 19:25, a fost identificat de către colaboratorii de poliție a IP Soroca, care i-au ridicat cantitățile de substanțe narcotice menționate mai sus, iar conform raportului de expertiză nr. 5060 din 28.12.2012, acestea reprezintă marihuana în cantitate de 3,23 gr. - stare uscată, iar substanțele solide-cleioase în formă de bulgărași care se aflau în 5 pachețele de hîrtie, reprezintă 4,21 gr. hașiș (0,90 gr.; 0,68gr.; 0,89gr.; 0,84gr.; 0,90gr.) Conform „Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora” aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 43 din 26.01.2009 – marihuana, stare uscată cu masa de 3,23 gr. și 4,21 gr. de hașiș - constituie proporții mari. 3. Procurorul a atacat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Eriomin Alexandr să fie condamnat în baza art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal la 4 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce ține de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, din motiv că probele administrate la dosar confirmă 1 vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat că instanța de fond neîntemeiat a reîncadrat acțiunile inculpatului din prevederile art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal în cele ale art. 217 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă prea blîndă. În acest aspect, apelantul s-a referit la declarațiile martorilor Dumitru Mîțu, Lilian Sochircă și Eugeniu Strochin, colaboratori de poliție, care au declarat că ei dețineau informație operativă, precum că Eriomin Al. avea intenția să vîndă cantitatea de substanțe narcotice depistate la el și ei cunoșteau locul unde inculpatul urma să realizeze substanța narcotică, – cărora, instanța de fond nu le-a dat o apreciere cuvenită. La fel, apelantul a mai invocă că, însăși modalitatea de împachetare a hașișului, dovedește cu certitudine intenția inculpatului Eriomin Al. de înstrăinare a substanțelor narcotice.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpatului Eriomin Alexandr în baza art. 217 alin. (2) Cod penal. În acest sens, instanța de apel, s-a referit la un șir de probe pertinente, concludente și utile, care confirmă vinovăția acestuia, inclusiv:  declarațiile martorilor Mîțu D., Sochircă L., Strochin E.;  procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.12.2012 (f.d. 10-11);  raportul de expertiză nr. 5060 din 28.12.2012 (f.d. 27-29);  ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 14.01.2013 (f.d. 12). La fel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat probe directe ce ar demonstra intenția inculpatului de a înstrăina substanțele narcotice depistate și ridicate de la el, - element obligatoriu a infracțiunii prevăzute de art. 217/1 Cod penal. Or, martorii Mîțu Dumitru, Sochircă Lilian și Strochin Eugeniu (colaboratori de poliție), au declarat că la 05.12.2012, în jurul orelor 18:00, se aflau pe str. Independenței or. Soroca, în regiunea magazinului „Maxi”, unde îl așteptau pe Eriomin Al. care, conform informației operative pe care ei o dispuneau, urma să se deplaseze prin regiunea dată și păstra asupra sa substanțe narcotice. Fiind reținut și perchiziționat, în sacoșa pe care inculpatul o ducea în mîna dreaptă, s-a depistat o masă vegetală de culoare verde, cu miros asemănător de cînepa. Ulterior, au mai depistat o sacoșă care a fost scoasă din mîneca dreaptă a scurtei inculpatului, în care se aflau 5 pachețele din hîrtie, în care se afla o substanță solidă, de culoare cafenie și la fel cu miros specific de cînepă. Astfel, Colegiul penal a conchis, că declarațiile martorilor menționați supra nu dovedesc intenția inculpatului de a înstrăina substanțele narcotice depistate și ridicate de la el. Or, martorii, colaboratori de poliție, în cazul în care dispuneau de informație operativă că inculpatul la moment se afla la locul reținerii pentru a înstrăina altor persoane substanțele narcotice depistate la el, de fapt, nu i-au dat posibilitatea de a realiza această intenție pentru a-l reține în flagrant și astfel de a dovedi intenția inculpatului de înstrăinare a substanțelor narcotice. Mai mult, în cauză nu s-au stabilit persoanele căror inculpatul urma să înstrăineze substanțele narcotice și nici nu a fost prezentată ca probă – izvorul informației operative 2 în sensul prezenței în acțiunile inculpatului a unei astfel de intenții. Totodată, instanța de apel a conchis, că probatoriul menționat supra dovedesc cu certitudine păstrarea de către inculpat a substanțelor narcotice ridicate de la el și nicidecum intenția acestuia de înstrăinare a substanțelor narcotice. Cu referire la argumentul părții acuzării, precum că substanțele narcotice ridicate de la inculpat erau ambalate în anumite doze, ce demonstrează intenția lui de înstrăinare a acestor substanțe, instanța de apel a concluzionat că poartă un caracter declarativ și nicidecum nu dovedește prezența la inculpat a unei astfel de intenții. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a stabilit că de către instanța de fond s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 76, 77 Cod penal, de scopul pedepsei penale, de personalitatea inculpatului, care nu are antecedente penale (fiind stinse), are loc permanent de trai și se caracterizează pozitiv, de circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, astfel stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru faptele comise sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În recursul ordinar declarat de procuror, invocîndu-se temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) CPP, se solicită casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel, din motiv că instanțele de fond și de apel nu au apreciat la nivelul cuvenit probele prezentare de acuzare, care, în opinia recurentului, demonstrează cu certitudine culpabilitatea inculpatului Eriomin Alexandr în baza art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal, nu s-a ținut cont de depozițiile martorilor și documentelor din dosar, care în cumul lor demască inculpatul în comiterea infracțiunii imputate, la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, astfel fiind pronunțată o hotărîre ilegală și neîntemeiată în cauză. În motivarea cerințelor sale, recurentul s-a referit la: - declarațiile martorilor Mîțu Dumitru, Sochircă Lilian și Strochin Eugeniu, care au relatat că: „…La 05 decembrie 2012, în jurul orelor 18:00, se aflau pe str. Independenței, or. Soroca, în regiunea magazinului „Maxi”, unde îl așteptau pe Eriomin Alexandr și, conform informației operative de care dispuneau, acesta urma să se deplaseze prin regiunea dată și păstra asupra sa substanțe narcotice. Inculpatul a fost oprit, fiind depistate un pachețel din hîrtie cu cantitatea de 3,23 gr. de marihuană în stare uscată și 5 pachețele de hîrtie în care era cantitatea totală de 4,21 gr. de hașiș; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.12.2012, unde de la Eriomin Al. au fost ridicate substanțele narcotice (f.d. 10-11); - raportul de expertiză nr. 5060 din 28.12.2012 (f.d. 27-29), – cărora, în viziunea sa, instanțele de judecată nu le-au dat o apreciere cuvenită. La fel, recurentul mai invocă, că la stabilirea pedepsei inculpatului, nu s-a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, infracțiunea prevăzută de art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave (art. 16 alin. (4) Cod penal), care prevede o pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani de închisoare, de personalitatea vinovatului, care anterior a fost condamnat, de existența circumstanțelor agravante, în consecință, fiindu-i aplicată o pedeapsă neechitabilă.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. 6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) 12) CPP, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor 3 invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. 6.2. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr. 9 din 30.X.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept material sau procesual. Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept. 6.3. Colegiul penal reține, că instanțele de fond și apel, judecînd cauza și verificînd probele în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-au dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Eriomin Alexandr în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal. Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5 ale prezentei decizii, prin care se susține că inculpatul Eriomin Alexandr se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal, - acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora, instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune. 6.4. Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (f.d. 128-129) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la judecarea apelului declarat de partea acuzării, a respectat întocmai prevederile art. 413, 414, 417 CPP, iar probatoriul administrat legal și verificat, a fost dat citirii în ședința de judecată și reflectat în procesul-verbal al ședinței de judecată. 6.5. Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că inculpatul avea scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice, or, martorii Dumitru Mîțu, Lilian Sochircă și Eugeniu Strochin, colaboratori de poliție, au relatat că, „…ei dispuneau de informație operativă, precum că Eriomin Al. urma să se deplaseze prin regiunea dată și păstra asupra sa substanțe narcotice”, astfel nu se confirmă faptul că inculpatul avea scopul înstrăinării substanțelor menționate. În acest context, Colegiul penal mai menționează că, în cadrul judecării cauzei penale nu a fost identificată pretinsa persoană, căreia inculpatul ar fi trebuit să-i înstrăineze substanțele narcotice, or, colaboratorii de poliție, avînd informație operativă privitor la intenția lui Eriomin Alexandr de a realiza substanțele narcotice altei persoane și, reținîndu-l pe inculpat, nu au întreprins careva acțiuni în scopul identificării persoanei - cumpărătorului, or, o atare persoană nici n-a fost presupusă că ar fi existat. 4 În acest aspect, este aplicabilă practica judiciară a Curții Supreme de Justiție, astfel în decizia Colegiului penal al CSJ din 01.09.2009, se apreciază că, dacă în cadrul judecării cauzei de către instanța de fond nu a fost identificată persoana, căreia condamnatul trebuia să-i înstrăineze substanța narcotică, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca circulația ilegală a substanțelor narcotice, săvîrșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare. Prin urmare, Colegiul penal relevă, că partea acuzării nu a prezentat probe verosimile ce ar demonstra scopul inculpatului de a înstrăina substanța narcotică – element obligatoriu al infracțiunii prevăzute de art. 217/1 Cod penal, astfel acțiunile inculpatului just au fost încadrate de instanțele ierarhic inferioare în baza art. 217 alin. (2) Cod penal. 6.6. La fel, Colegiul penal mai reține că, criticele formulate de recurent, prin care se susține că pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă, că nu s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal și infracțiunea prevăzută de art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave (art. 16 alin. (4) Cod penal), ce prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani de închisoare, - sunt neîntemeiate și declarative, or, inculpatul Eriomin Alexandr prin sentință, care ulterior a fost menținută prin decizia instanței de apel, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, astfel fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, iar procurorul greșit invocă că acesta are antecedente penale. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) CPP, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Bogdan Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Eriomin Alexandr Valerii, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 02 aprilie 2014. Președinte Elena Covalenco Judecători Ion Arhiliuc Liliana Catan 5