1 ra-685/2013 — 217 alin. 2

De la 07 iunie 2012 pînă la 03 iulie 2012 (prima instanță)

De la 03 august 2012 pînă la 06 noiembrie 2012 (instanța de apel)

De la 28 mai 2013 pînă la 26 iunie 2013 (instanța de recurs) CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 03 iulie 2012, a fost încetat procesul penal în privința lui Creț Alexandru Mihail în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, în legătură cu liberarea de răspunderea penală și atragerea la răspundere contravențională. Totodată în baza art. 55 alin. (2) Cod penal, față de inculpat a fost aplicată sancțiunea amenzii în mărime de 150 u.c. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că Creț Alexandru, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, în scopul consumului personal, a intrat în posesia substanței narcotice marihuană, pe care a păstrat-o la domiciliul său, situat pe str. P. Zadnipru 2, ap. 107, mun.Chișinău, pînă la 04.05.2012, aproximativ ora 08.00, unde în cadrul efectuării percheziției la domiciliu, de către colaboratorii de poliție în camera de baie au fost depistate și ridicate o sticlă din masă plastică cu volumul de 1,5 1itri cu partea de jos tăiată cu depuneri de culoare cafeniu-închisă cu miros specific pe pereții interiori, trei articole din foaie de staniol cu găuri, un pachet din 1 polietilenă cu substanță verde mărunțită, iar după dulapul din coridor a fost depistat și ridicat un pachețel de hîrtie cu substanță verde mărunțită cu miros specific. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 198 din 07.05.2012, masa vegetală de culoare verde mărunțită din interiorul pachetelor din hîrtie, polietilenă și de pe partea interioară a fragmentelor de pe sticlă din masă plastică și de pe suprafața capacului din masă plastică ce aparținea lui Creț Alexandru reprezintă marihuană cu masa totală de 4,12 gr, care conform Hotărîrii Guvernului RM nr.79 din 23.01.2006, privind Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestuia, cu modificările aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr.43 din 26.01.2009, constituie substanță narcotică în proporții mari. 3. Sentința a fost atacată de către procuror, care a solicitat casarea ei din motivul blîndeței pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă – 500 u.c. În motivarea apelului său, acuzatorul de stat a indicat că potrivit preverilor art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința inculpatului nu putea fi atins decît prin tragerea la răspundere penală, mai ales că în perioada actuală se comit cu o frecvență sporită infracțiuni similare ce majorează gradul prejudiciabil al acestora precum și rezonanța socială a lor.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2012, apelul declarat a fost respins ca nefondat fiind menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că pedeapsa numită este una legală, în limitele legii și corespunde personalității inculpatului. La aplicarea acesteia instanța de fond a ținut cont de multiple date privind personalitatea inculpatului, de circumstanțele care agravează și atenuează pedeapsa, efectele lor prevăzute de art. art. 76-78 Cod penal. Totodată instanța de apel a statuat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond corect a ținut cont de efectele circumstanțelor atenuante, căința sinceră a inculpatului, recunoașterea vinei, de faptul că infracțiunea face parte din categoria celor ușoare, lipsesc careva prejudicii în rezultatul comiterii infracțiunii, inculpatul nu este consumator și dependent de substanțe narcotice, se caracterizează pozitiv la locul de trai și muncă, anterior nu a fost condamnat, corect ajungînd la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără a fi supus răspunderii penale.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către acuzatorul de stat, care a solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recursul înaintat a fost întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de 2 apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. A mai indicat că decizia instanței de apel este urmează a fi casată din motivul liberării neîntemeiate a inculpatului de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională. La adoptarea deciziei instanța de apel a ignorat prevederile art. 61 Cod penal, eliberînd inculpatul de răspundere penală pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad sporit de prejudiciabilitate, nefiind astfel atins scopul pedepsei penale, cel de prevenire a comiterii de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane. De asemenea instanțele de apel și fond nu au indicat circumstanțe care ar constata cu certitudine că corectarea inculpatului este posibilă fără tragerea la răspundere penală, instanțele limitîndu-se doar la enumerarea circumstanțelor atenuante constatate în acțiunile inculpatului.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat. La judecarea cauzei în ambele instanțe erori de drept nu au fost comise. Or, art. 55 Cod penal prevede posibilitatea liberării persoanei de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională. Esența acestui tip de liberare de răspundere penală constă în aceea că, instanța de judecată, în condițiile limitativ prevăzute de lege pentru unele infracțiuni de o gravitate redusă, dispune înlocuirea răspunderii penale cu o altă formă de răspundere juridică ce atrage aplicarea unor sancțiuni cu caracter contravențional. Drept temei pentru aplicarea acestei modalități de înlocuire a răspunderii penale poate servi prezența cumulativă a următorilor indici: a) comiterea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave; b) comiterea infracțiunii pentru prima oară; c) recunoașterea vinei; d) repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune; e) constatarea faptului că persoana poate fi corectată fără a fi supusă răspunderii penale. Prin sentință s-a motivat suficient și detaliat iraționalitatea aplicării pedepsei penale față de inculpat, întrunirea condițiilor prevăzute de art. 55 Cod penal și are la bază informații conform cărora făptuitorul poate fi corectat prin aplicarea sancțiunii contravenționale. La rîndul său, instanța de apel, judecînd apelul, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate a ajuns la concluzia legală de respingere a apelului cu menținerea sentinței. Conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 417 Cod de 3 procedură penală, cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Instanța de recurs apreciază ca legală concluzia instanței de apel de menținere a sentinței și consideră argumentele recurentului neîntemeiate pe materialele cauzei, recursul expunînd o poziție subiectivă și neargumentată, precum inculpatul poate fi corectat numai prin răspundere penală. În baza celor constatate se impune soluția inadmisibilității recursului ca vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2012 în cauza penală privindu-l pe Creț Alexandru Mihail, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Nicolae Gordilă Copia corespunde originalului Judecător Petru Ursache 4