1ra-1082/2014 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1082/2014 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1082/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Nicolae Ciolacu în numele inculpatului Nicolaev Mihail și de ultimul, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2013 în cauza

penală privindu-l pe

Nicolaev Mihail Ion, născut la 26 mai 1983,

domiciliat în s. Gornoe, r-ul. Strășeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

2013, Nicolaev Mihail Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Codul penal și în baza acestei norme i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de 400 unități conventionale.

perioadă de timp, fără scop de înstrăinare și fără autorizația corespunzătoare,

substanță narcotică, care la 07 iulie 2011, deplasîndu-se cu automobilul, a fost stopat

pe traseul „Viaduc” în apropierea magazinului „MALLDOVA” situat în mun.

Chișinău, și în rezultatul percheziției efectuate în mijlocul de transport de model

„Mercedes” cu numerele de înmatriculare ST NN 555, în salonul automobilului în

cotier, a fost depistat și ridicat un bulgăre de staniol, în care se afla o substanță solidă

sub formă de praf și bulgări de culoare cafenie, care conform raportului de expertiză

nr.2258 din 12 iulie 2011, constituie substanță narcotică -„HEROINA” cu masa de

1.04 grame și în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 prin

care a fost aprobată lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora reprezintă

cantități mari.

apărătorul său, N. Ciolacu, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare din motivul că, fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

În motivarea apelului declarat inculpatul Nicolaev Mihail și apărătorul său, N.

Ciolacu au invocat precum că, efectuarea percheziției în automobilul cu nr. de

înmatriculare ST NN 555 și percheziția corporală a lui Nicolaev Mihail au fost

1

ilegale. Astfel, la petrecerea percheziției fiind încălcate drepturile lui Mihail Nicolaev

la apărare. Nicolaev Mihail după ce a fost reținut a cerut prezența avocatului, însă lui

nu i s-a permis de a contacta și a invita avocatul. De asemenea la momentul reținerii

nu i s-a prezentat încheierea judecătorului de instrucție privind autorizarea efectuării

percheziției. Consideră că, însăși și procedura efectuării percheziției a fost una

ilegală.

De asemenea apărarea nu a fost de acord nici cu raportul de expertiză nr. 2258

din 12 iulie 2011 pe motiv că, Obiectele supuse examinării sunt: un plic de hârtie de

culoare albă, ce conține un fragment de folie din staniol cu o substanță solidă sub

formă de praf de culoare cafenie, ridicate la 07.07.2011 în cadrul efectuării

percheziției, însă conform acestui proces-verbal este indicat că obiectul găsit în urma

percheziției din 07.07.2011 în cotiera automobilului cu n/î ST NN 555 și anume o

substanță de culoare bej, a fost împachetat în plicul nr. 2, sigilat cu ștampila „Pentru

pachete" și semnăturile participanților.

În același timp, apărarea a invocat că, la întocmirea sentinței instanța de fond a

admis derogări de la prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova nr. 5 din 19.06.2006 „privind sentința judecătorească". Astfel, în

partea introductivă a sentinței este indicat că inculpatul are antecedente penale, însă,

conform prevederilor p.17 al acestei hotărâri, se indică în sentință date despre

antecedentele penale numai în cazul când ele nu sânt stinse și se i-au în considerație

la numirea pedepsei.

Totodată, contrar prevederilor pct. 3, alin. (4), art. 389 Cod de procedură penală,

apelanții au menționat că instanța de fond a adoptat o sentință de condamnare cu

stabilirea pedepsei în cazul în care a expirat termenul de prescripție pentru atragerea

la răspundere penală.,

decembrie 2013, a fost admis apelului declarat inculpatul Nicolaev Mihail și

apărătorul său, N. Ciolacu, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care: s-

a încetat procesul penal în privința lui Nicolaev Mihail Ion, pe art. 217 alin. (2) Codul

penal pe motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, acțiunile

inculpatului Nicolaev Mihail au fost corect calificate de către instanța de fond în baza

art. 217 alin.(2) Codul penal, păstrarea și transportarea substanțelor narcotice în

proporții mari și fără scop de înstrăinare, deoarece vinovăția inculpatului privind

săvârșirea infracțiunii imputate lui a fost pe deplin dovedită prin totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a considerat nefondată poziția apelanților cu privire la

dezacordul lor cu raportul de expertiză nr. 2258 din 12 iulie 2011 pe motiv că

obiectul examinării este diferit de obiectul ridicat, potrivit procesului-verbal de

percheziție din 07.07.2011, deoarece nici partea apărării, nici inculpatul Nicolaev

Mihail nu au contestat în cadrul urmăririi penale raportul menționat or, potrivit

procesului-verbal de prezentare învinuitului (și apărătorului său) a materialelor de

urmărire penală din 15.06.2012 (f. d. 87, 88), inculpatul Nicolaev Mihail și avocatul

său N. Ciolacu de asemenea n-au avut obiecții asupra raportului de expertiză nr. 2258

din 12 iulie 2011.

2

Instanța de apel a menționat că, nu sunt careva dubii cu privire la legalitatea

acestor documente și acte procesuale.

Cu referire la poziția apărării ce ține de procedura petrecerii percheziției lui

Nicolaev Mihail, precum că au fost încălcate drepturile ultimului la apărare, precum

că, Nicolaev Mihail după ce a fost reținut și a cerut prezența avocatului, însă lui nu i

s-a permis de a contacta și a invita avocatul și că la momentul reținerii nu i s-a

prezentat încheierea judecătorului de instrucție privind autorizarea efectuării

percheziției, instanța de apel a considerat că aceste argumente sunt neîntemeiate,

deoarece, potrivit ordonanței de efectuare a percheziției (f. d. 13), Nicolaev Mihail a

refuzat să semneze această ordonanță, refuzul fiind consemnat de către organul de

urmărire penală.

Totodată, deși a fost dovedită vinovăția inculpatului Nicolaev Mihail, instanța de

apel a considerat necesar de a admite parțial apelul apărătorului N. Ciolacu și a

inculpatului Nicolaev Mihail și de a dispune încetarea procesului penal pe art. 217

alin. (2) Codul penal pe motivul expirării termenului de prescripție de tragere la

răspunderea penală, or, potrivit art. 60 alin.(l), lit. a) Codul penal persoana se

liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de

la săvârșirea unei infracțiuni ușoare: în speță, infracțiunea a fost comisă la data de

07.07.2011, astfel 2 ani au expirat la 07.07.2013.

Nicolae Ciolacu în numele inculpatului Nicolaev Mihail și de ultimul, care face

trimiterea la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recurentul

invocă aceleași argumente ca în apel, precum:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- instanța de apel, examinând cauza a încălcat prevederile legale stipulate la

alin. (1), (4) art. 100 Cod de procedură penală;

- recurenții consideră că instanța de apel nu s-a expus asupra ordonanței de

percheziție autorizată de judecătorul de instrucție că sunt contrare legii. Astfel,

apărarea a invocat că la examinarea vizuală a acestor două încheieri (f.d.8 -

încheierea privind autorizarea efectuării percheziției corporale și încheierea privind

autorizarea efectuării percheziției în automobil se constată că ele nu au fost scrise de

către judecător, dar de o altă persoană;

- instanța de apel a dat o apreciere greșită și vădit tendențioasă probelor din

dosar, întemeindu-și decizia prin probe care nu există.

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

3

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat aspra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, însă în fapt, nu a specificat asupra căror motive nu s-a pronunțat instanța de

apel, ori, criticile aduse se referă la dezacordul cu aprecierea probelor.

Analizînd textul recursului, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție constată

că, el întru totul coincide cu apelul declarat, iar temeiurile invocate au fost pe deplin

analizate, motivate în decizia instanței de apel, în conformitate cu prevederile art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Din criticile aduse de recurenți rezultă că inculpatului în momentul reținerii și

percheziției i-au fost încălcat dreptul la apărare și nu i-a fost prezentată încheierea

judecătorului de instrucție privind autorizarea efectuării percheziției.

În acest sens, Colegiul penal constată că, conform materialelor dosarului,

inculpatul Nicolaev Mihail la data de 07 iulie 2011 nu a fost reținut de colaboratorii

de poliție, ori, în dosar lipsește procesul-verbal de reținere, iar la f.d. 10 este procesul-

verbal de percheziție, care a fost efectuată în legătură cu percheziția mijlocului de

transport de model ,,Mercedes” n-î STNM 55, unde au fost depistate substanțe

narcotice și care a fost autorizată de judecătorul de instrucție.

Aceste acțiuni de urmărire penală au fost efectuate în corespundere cu

prevederile art. 125-130 Cod de procedură penală, iar careva încălcări nu au fost

depistate.

Inculpatul Nicolaev Mihail a refuzat de a primi copia proceselor-verbale de

percheziție, iar ulterior nici nu a contestat acțiunile colaboratorilor de poliție conform

procedurii procesual-penal, astfel fiind de acord cu acțiunile nominalizate.

infracțiunii”, Colegiul penal menționează că, este prezent atunci, cînd instanța ce a

judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în

hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii respective (lipsește obiectul, subiectul, latura obiectivă sau subiectivă).

Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța

examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina

necesitatea casării hotărîrii pronunțate de către instanța de apel în cauza lui Nicolaev

Mihail.

Or, temeiul invocat include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

căror s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care

invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Din conținutul hotărîrii

recurate rezultă că instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii

infracțiunii incriminate inculpatului Nicolaev Mihail descriindu-le în partea

descriptivă, ulterior motivîndu-se concluzia de vinovăție a acestuia.

Astfel, recurenții, invocând drept temei de recurs prevederile pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, în fapt nu dezvăluie în ce constă lipsa elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Codul penal, doar aduce o critică probelor

prezentate în cauză dându-le o apreciere în viziunea sa.

4

În ce privesc criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei

decizii, prin care susține că Nicolaev Mihail nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii imputate - au format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și

cărora instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin,

și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând decizia

atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, în sensul

că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la

casare, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este vădit neîntemeiat.

La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului, se evidențiază că

recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute

la pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de

recurent nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală.

Criticînd decizia instanței de apel, recurentul n-a acordat deplină eficiență

normelor procesual-penale sus enunțate și, astfel, nu a fost în măsură să identifice

aspectele de drept care să vină în contradicție evidentă și controversată cu temeiurile

de fapt și de drept relevate în decizia instanței de apel, care au dus la respingerea

apelului, cu menținerea sentinței atacate.

În atare situație, se apreciază că, instanța de apel, în cauza dată, în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv

probele administrate, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît cele

ale apărării, cît și ale acuzării. Totodată, Colegiul consideră că soluția adoptată, la

caz, de instanța de apel, este pe deplin confirmată prin ansamblul de probe expus și

analizat în hotărîrea atacată, iar probatoriul administrat coroborând în ansamblu,

confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar pedeapsa i-a

fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal..

Din considerentele menționate Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de avocatul Nicolae Ciolacu în numele inculpatului

Nicolaev Mihail și de ultimul ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Nicolae Ciolacu în

numele inculpatului Nicolaev Mihail și de ultimul, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2013 în cauza penală privindu-l pe

Nicolaev Mihail Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 16 iulie 2014.

Președinte: /semnătura/ Nicolae Gordilă

Judecători: /semnătura/ Ion Guzun

/semnătura/ Iurie Diaconu

Copia corespunde originalului

Judecătorul Ion Guzun

5