1ra-1593/2017 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1593/2017 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1593/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 31

martie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie

2017, declarat de avocatul Alexandru Bodrug, în numele inculpatului

Gonța Alexandr XXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, locuitor al XXXXX, str. XXXXX

XXX, ap. XX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.05.2015 – 31.03.2017,

instanța de apel: 16.05.2017 – 14.06.2017,

instanța de recurs: 12.09.2017 – 01.11.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Gonța Alexandr pe art. 217 alin. (2) Cod penal, în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

unei perioade nedeterminate de timp, și până la 20.02.2015, a păstrat la domiciliul

său din str. XXXXX XX, ap. XX, mun. XXXXX, substanță narcotică -

marijuană, în proporții mari, 3,26 gr., depistată și ridicată în cadrul percheziției de

către colaboratorii poliției a Inspectoratului de Poliție Botanica, mun. Chișinău.

1

Potrivit Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, marijuană, cu cantitatea de 3,26

gr., constituie cantități mari.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că la

domiciliul său percheziții nu au fost efectuate. La cererea polițiștilor, a mers lângă

blocul nr. 3, unde a semnat pe un blanc și pe o foaie A4.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate.

Astfel, martorii Bîrcă Eugen și Balamatiuc Victor, au menționat similar că

inculpatul a făcut cunoștință cu încheierea judecătorului de instrucție, după ce au

efectuat percheziția locuinței ultimului, compusă din două odăi. Inculpatul le-a

arătat odaia sa. În această cameră, pe tumba din partea dreaptă, au depistat un

pachețel de polietilenă în care era marijuană. Inculpatul le-a comunicat că o păstra

pentru consum personal.

Conform procesului-verbal de percheziție din 20.02.2015, efectuat la

domiciliul lui Gonța A., în odaia ultimului, pe noptieră, a fost depistat un pachețel,

în care se afla o masă vegetală mărunțită, cu miros specific de culoare verde.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 2256 din 05.03.2015,

masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, depistată și ridicată în urma

percheziției domiciliului lui Gonța A., reprezintă marijuană, care se atribuie la

substanțele narcotice. Cantitatea substanței narcotice (marijuană în stare uscată)

constituie 3,26 gr.

Declarațiile inculpatului privind versiunea invocată, că nu a fost efectuată

nicio percheziție în casa lui și că el a semnat un formular curat, sunt neîntemeiate,

fiind un mod de eschivare de răspundere pentru fapta comisă, vinovăția acestuia

fiind confirmată prin probele administrate care coroborează între ele, sunt

pertinente și concludente.

Pe lângă aceasta, există neconcordanță între declarațiile inculpatului date la

etapa urmăririi penale și cele din judecată. Fiind audiat în calitate de bănuit, acesta

a menționat că a semnat o singură foaie, care se asemăna cu un blanc care urma a fi

îndeplinit. În instanță, a indicat că a aplicat semnătura sa pe un blanc și pe o foaie

A4. Nu-și amintește să fi semnat pe un pachet.

Or, din planșa fotografică se observă că inculpatul a aplicat semnătura sa și

pe plicul sigilat în care a fost introdusă substanța narcotică.

La materialele cauzei este anexată hotărârea despre efectuare percheziției din

18.02.2015, pe care inculpatul tot a aplicat semnătura sa cu mențiunea că a făcut

cunoștință cu încheierea judecătorului de instrucție și a primit o copie de pe

aceasta.

Mai mult, în procesul-verbal de percheziție, inculpatul a aplicat șase

semnături.

La fel, nu sunt relevante obiecțiile apărării referitor la declarațiile polițiștilor

precum că au indicat greșit poziționarea noptierei cu televizorul, or, aceste obiecte

mobile, de la data efectuării percheziției și până la fotografieri, au putut fi

2

schimbate, iar din momentul efectuării percheziției a trecut mai mult timp și

ofițerii, participând la mai multe percheziții, ar putea să nu-și amintească cu

certitudine poziționarea obiectelor în imobil.

Din declarațiile martorilor Gonța Elena și Șeptițchi Maria, audiate la

solicitarea apărării, instanța de judecată nu a putut stabili cu certitudine dacă la

data de 20.02.2015 erau acestea sau nu la domiciliu. Or, Gonța Elena a indicat că

în acea perioada era angajată și două zile lucra, două zile era acasă. Chiar dacă a

menționat că în acea zi nu au avut loc o percheziție, deoarece era acasă, nu a putut

explica că anume în ziua de 20.02.2015 avea liber de la muncă. Totodată, potrivit

declarațiilor acesteia, în una din zile au venit doi polițiști, care nu au intrat în casă,

dar au lăsat o citație pentru fiul ei, Gonța A., fapt care corespunde cu declarațiile

polițiștilor, care menționase că după efectuarea percheziției, la chemările poliției,

inculpatul nu se prezenta, s-au prezentat la domiciliul acestuia să-i înmâneze

citația. La fel, din declarațiile Șeptițchi Maria s-a stabilit că, deși aceasta are

probleme cu picioarele, uneori iese din casă, și astfel, nu este exclus că în timpul

percheziției era ieșită din casă.

Obiecțiile apărării referitor la nulitatea procesului-verbal de percheziție,

deoarece au fost încălcate prevederile art.125-128 CPP, sunt neîntemeiate. Potrivit

procesului-verbal de percheziție, acesta a fost întocmit în prezența inculpatului,

fiind aplicate semnăturile corespunzătoare în conținutul procesului-verbal, cu

respectarea procedurii prevăzute de legislația procesual penală, precum și cu

înmânarea unei copii de pe acest proces-verbal.

La rubrica obiecții și explicațiile participanților, inculpatul a menționat că nu

are careva observații.

Potrivit art. 128 alin. (8) Cod de procedură penală, la efectuarea percheziției

pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi menționat în procesul-verbal.

În context, colaboratorii de poliție nu sunt obligați, ci sunt în drept să

utilizeze mijloace tehnice la efectuarea acțiunii procesuale.

Potrivit procesului-verbal și ordonanței din 09.03.2015, plicul cu substanța

narcotică a fost examinat, recunoscut în calitate de corp delict și transmis spre

păstrare la IP Botanica, mun. Chișinău.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.217 alin. (2) Cod penal,

ca păstrarea substanțelor narcotice, săvârșite în proporții mari, fără scop de

înstrăinare.

Dat fiind că infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, este una

ușoară, iar de la comiterea infracțiunii - 20.02.2015, au trecut mai mult de 2 ani,

procesul penal în privința inculpatului urmează a fi încetat, în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, conform art.

60 Cod penal.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat că în instanța de fond, inculpatul nu a recunoscut vina,

invocând nulitatea procesului-verbal de percheziție din 20.02.2015 întocmit de

3

colaboratorii de politie, însa instanța nu a dat nicio apreciere acestor circumstanțe,

încălcând prevederile art. 93, 94, 95, 101 CPP.

Instanța de judecata nu a examinat obiectiv și sub toate aspectele cauza

penală. Nu a dat o apreciere obiectivă declarațiilor martorilor Gonța Elena și

Șeptițchi Maria, că în ziua presupusei percheziții din 20.02.2015, au fost toata ziua

acasă și nimeni din colaboratorii de politie vizați nu au intrat în domiciliul lor. De

asemenea, martorul Ovcinicov A. a declarat că polițiștii în prezența inculpatului nu

au discutat despre o eventuală percheziție la domiciliul ultimului.

Instanța de judecată nu a apreciat critic declarațiile polițiștilor Balamatiuc

Victor și Bîrca Eugen, odată ce aceștia nu au putut explica poziționarea

mobilierului în odaia inculpatului și în odaia lui Șeptițchi Maria.

2017, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond, cu privire la vinovăția

inculpatului, este pe deplin justificată, or, vina de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 217 alin. (2) Cod penal, este dovedită integral prin probele administrate, și

anume: declarațiile martorilor Bîrcă E., Ovcinicov A. și Gonța E., ultima relatând

că inculpatul este fiul său, că la domiciliul lor au fost doi băieții, au arătat

legitimația de poliție și au întrebat de inculpa, comunicând că sunt de la

Inspectoratul de Poliție Botanica, mun. Chișinău, după ce l-au chemat pe inculpat

în coridor și au vorbit cu el la ușă; procesul-verbal de percheziție din 20.02.2015,

efectuat la domiciliul lui Gonța A. din care rezultă că în odaia acestuia pe noptieră,

a fost depistat un pachețel, în care se afla o masă vegetală mărunțită cu miros

specific de culoare verde; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2256 din

05.03.2015, că masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, depistată și

ridicată în urma percheziției domiciliului lui Gonța A., reprezintă marijuana, care

se atribuie la substanțe narcotice, cantitatea substanței narcotice (marijuana în stare

uscată) constituie 3,26 gr.

Vinovăția inculpatului nu poate fi pusă la îndoială, or, alegațiile apărării au

scopul de eschivare a lui de la pedeapsa meritată pentru infracțiunea comisă.

Este nejustificat argumentul avocatului, că în cadrul ședinței preliminare,

atât inculpatul, cât și avocatul au invocat nulitatea procesului-verbal de percheziție

din 20.02.2015, însă instanța de judecată, contrar prevederilor art. 93, art. 94, art.

95 și art. 101 CPP, nu a dat o apreciere justă acestei circumstanțe.

Or, la capitolul dat, instanța de fond s-a expus odată cu pronunțarea

sentinței, adică odată cu examinarea cauzei în fond, indicând în sentință că cererea

avocatului este una neîntemeiată.

Este nefondat și argumentul apărării că instanța de fond nu a apreciat

corespunzător declarațiilor martorilor Gonța E. și Șeptițchi M., care au relatat că în

ziua respectivă, ele au fost acasă și nu a fost niciun colaborator de poliție care să

efectueze percheziția, deoarece martorul Șeptițchi M. este bunica inculpatului, iar

martorul Gonța E. este mama acestuia, astfel că declarațiile lor urmează fi

apreciate critic, dat fiind că sunt rude apropiate cu inculpatul, astfel este certă

4

intenția ultimelor de a induce în eroare a instanța și ameliorarea situației

inculpatului.

Din declarațiile martorilor apărării nu este posibil de constatat că la data de

20.02.2015, ei se aflau acasă, or, martorul Gonța E. a menționat că era angajată la

Institutul Mamei și Copilului din mun. Chișinău și activa în regimul două zile la

serviciu și două zile acasă, astfel este destul de vagă alegația martorului la acest

capitol, cu atât mai mult că nu a putut explica prin care anume evenimente a reținut

cel mai bine ziua de 20.02.2015.

De asemenea, martorul Gonța E. a menționat că în una din zile au venit doi

polițiști, care nu au intrat în casă dar au lăsat o citație pentru fiul ei, Gonța A.,

astfel că aceste declarații coroborează cu declarațiile martorilor Balamatiuc V. și

Bîrcă E., că au mers la domiciliul inculpatului pentru a-i înmâna citația, deoarece

el nu se prezenta.

Totodată, martorul Șeptițchi M. a relatat că are probleme de sănătate și

anume cu picioarele, greu se deplasează, dar uneori iese afară din casă, astfel în

cazul de față nu poate fi exclusă ipoteza privind efectuarea percheziției în timpul

când aceasta lipsea din casă, fapt de altfel relatat și de către martorii Balamatiuc V.

și Bîrcă E.

La fel, este neîntemeiată și alegația apărării că martorii Balamatiuc V. și

Bîrcă E. au indicat greșit unde este amplasată în cameră noptiera și televizorul, de

vreme ce de la momentul efectuării percheziției până la data când a avut loc

fotografierea, a trecut o perioadă de timp, iar mobila în camera inculpatului putea fi

schimbată, așa încât organul de urmărire penală și instanța de judecată să fie induse

în eroare la acest capitol.

Urmează a fi respins și argumentul apelantului că, inculpatul a declarat că în

calitate de bănuit a semnat o singură foaie, iar în instanță a declarat că a semnat trei

foi, aceste divergențe pot fi explicat prin aceia că ultimul nu ține minte toate

circumstanțele cum s-au petrecut, din cauza că a trecut o perioadă lungă de timp și

în consecință nu a negat că a semnat o foaie A4, care i-a fost înmânată, totodată

inculpatul nu a semnat nici-un plic, deoarece plicul a fost format dintr-o foaie A4,

pe care inculpatul a semnat-o anterior.

La acest capitol, este necesar de a aprecia critic alegațiile apărătorului, or,

fiind audiat în cadrul urmăririi penale, în ședința instanței de fond, cât și în cea de

apel, inculpatul a susținut că a semnat în prezența colaboratorilor de poliție două

foi și un blanc, i s-a spus că este o simplă verificare, nu a știut ce semnează, și-a

adus aminte în ședința de judecată că a semnat mai multe foi, pe când însă fiind

audiat în calitate de bănuit, a relatat că a semnat o singură foaie, care se asemănă

cu un blanc care urma a fi îndeplinit, iar în instanța de fond inculpatul a susținut că

a semnat pe un blanc și pe o foaie A4, dar nu își amintește să fi semnat pe un

pachet.

Mai mult, conform procesul-verbal de percheziție din 20.02.2015, efectuat la

domiciliul inculpatului, acesta a semnat actul dat la șase rubrici, fără a indica

careva obiecții și a solicita un avocat, drept care îi este conferit prin lege.

5

Inculpatul a semnat nemijlocit și planșa fotografică, în care se vede plicul cu

substanța narcotică, acesta având forma unui plic și lipsind semne că a fost făcut

dintr-o foaie format A4.

La fel, inculpatul a semnat că a primit și a luat cunoștință cu ordonanța și

încheierea judecătorului de instrucție, privind efectuarea percheziției, astfel este

combătut argumentul apelantului cu privire la ilegalitatea procesului-verbal de

percheziție din 20.02.2015.

Instanța de fond corect a dispus încetarea procesului penal din motivul

intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Lipsesc careva temeiuri pentru a interveni în sentința contestată, aceasta

fiind legală, întemeiată și motivată.

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că în instanța de fond, inculpatul nu a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, invocând

nulitatea procesului-verbal de percheziție din 20.02.2015 întocmit de colaboratorii

de politie, însa instanța nu a dat nicio apreciere acestor circumstanțe, încălcând

prevederile art. 93, 94, 95, 101 CPP.

Instanțele de judecata nu au examinat obiectiv și sub toate aspectele cauza

penală, nu au dat o apreciere obiectivă declarațiilor martorilor Gonța E. și Șeptițchi

M., care au declarat că în ziua presupusei percheziții din 20.02.2015, au fost toata

ziua acasă și nimeni din colaboratorii de politie vizați nu au intrat în domiciliul lor.

De asemenea, martorul Ovcinicov A. a declarat că polițiștii în prezența inculpatului

nu au discutat despre o eventuală percheziție la domiciliul ultimului.

Instanțele nu au apreciat critic declarațiile polițiștilor Balamatiuc V. și Bîrca

E., odată ce aceștia nu au putut explica poziționarea mobilierului în odaia

inculpatului și în odaia lui Șeptițchi M.

Șeptițchi M. a declarat că în ziua de 20.02.2015 nu a ieșit din apartament,

însă instanțele de judecată au dat o apreciere unilaterală acestor declarații, reținând

numai acele fraze care pun la îndoială credibilitatea și veridicitatea acestui martor.

Constatarea instanței că declarațiile martorilor Gonța E. și Șeptițchi M. urmează a

fi apreciate critic deoarece sunt rude apropiate, nu înseamnă că aceste declarații nu

au o valoare probatorie.

În drept, recursul este fondat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

6

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie),

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului,

și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Bîrcă

E. și Ovcinicov A., procesul-verbal de percheziție din 20.02.2015, efectuat la

domiciliul inculpatului din care rezultă că în odaia acestuia pe noptieră, a fost

depistat un pachețel, în care se afla o masă vegetală mărunțită cu miros specific de

culoare verde, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2256 din 05.03.2015,

potrivit cărui masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, depistată și ridicată

în urma percheziției domiciliului lui Gonța A., reprezintă marijuana, care se

atribuie la substanțe narcotice, cu cantitatea de 3,26 gr., fiecare probă fiind

apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanțele indicând

clar motivele pentru care au respins probele și versiunile apărării, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol,

probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (2) Cod penal,

adică păstrarea substanțelor narcotice, săvârșite în proporții mari, fără scop de

înstrăinare (pct. 2. - 5. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

7

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO,

pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel

pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârile contestate conțin

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului au

fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

8

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Alexandru Bodrug,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 31 martie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017, în privința inculpatului Gonța

Alexandr XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 noiembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9