1ra-181/18 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217/1 alin. 4 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 12 CPP
1ra-181/18 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-181/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Ursache Petru,
Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
inculpatul Lacusta Alexandr prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Lacusta Alexandr XXXXX, născut la xxxxx,
originar și domiciliat în xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
24.02.2016 – 22.11.2016 (prima instanță);
08.02.2017 – 30.03.2017 (instanța de apel);
12.12.2017 – 07.02.2018 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana din 22 noiembrie 2016, inculpatul
Lacusta Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de
închisoare pe termen de 7 ani, în penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de
a exercita activitate legată de primire, prelucrare, depozitare, transportare, vânzare
a precursorilor în scopul producerii sau prelucrării substanțelor narcotice,
psihotrope pe un termen de 4 ani.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Lacusta Alexandr
împreună și de comun acord cu alte persoane neidentificate, în circumstanțe
nestabilite de organul de urmărire penală, în privința cărora prin ordonanța
procurorului din 16.02.2016 au fost disjungate materialele cauzei penale în
procedură separată, în scopul punerii în circulație a substanței narcotice heroina, pe
care a păstrat-o ilegal până la 08.01.2016, aproximativ la ora 10:00, în timp ce se
afla în mun. Chișinău str. xxxxx, în cadrul percheziției la domiciliu a fost depistată
și ridicată substanța cu aspect de bulgări de culoare galben cafenie, care conform
raportului de expertiză chimică nr. 37 din 14.01.2016 reprezintă substanță
narcotică heroină în cantitate de 4,779 grame (materie uscată), care conform
1
Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, privind Lista substanțelor narcotice,
psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit,
precum și cantitățile acestora, cu modificările aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr. 43 din 26.01.2009, constituie substanță narcotică în proporții deosebit de mari,
cu scop de înstrăinare.
Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate conform art. 2171 alin. (4) lit.
d) Cod penal – circulația ilegală a substanțelor narcotice exprimată prin păstrarea,
transportarea, distribuirea substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari,
săvârșit de mai multe persoane, cu scop de înstrăinare.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Mînza
Daniela în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea
cauzei după modul stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri,
prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la
art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse non privative de
libertate invocând că prima instanță a emis o sentință ce contravine legislației,
prima instanță trebuia să dea o apreciere corectă a depozițiilor date de către
inculpat și martori.
A mai indicat că, lipsește latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute de art.
2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul examinării
cauzei penale în ședința de judecată nu a fost dovedit faptul că inculpatul a
contribuit la circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare.
Apelantul a menționat faptul că declarațiile martorului Anoșin Anatolii nu
pot fi obiective și este necesar de a fi apreciate critic pe motiv că ultimul este
consumator și dependent de droguri, fiind în stare de mitomanie la el persistă
mania de a minți și poate răspunde evaziv doar pentru a scăpa de presiuni, fapt
confirmat prin declarațiile specialistului Chifiriuc Aliona.
Urmărirea penală a fost efectuată unilateral, în neconcordanță cu normele
legii procesual penale, superficial privind examinarea tuturor circumstanțelor
săvârșirii infracțiunii date, iar prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 101
Cod de procedură penală.
La aplicarea pedepsei, instanța nu a ținut cont de personalitatea inculpatului
care nu are antecedente penale, de totalitatea circumstanțelor atenuante stabilite în
prezenta cauză penală și anume căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea
infracțiunii.
Avocatul a considerat că organul de urmărire penală a pus la baza învinuirii
inculpatului probe contradictorii, dobândite prin metode de constrângere, violarea
drepturilor și libertăților persoanei, ne fiind demonstrat scopul de înstrăinare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017,
apelul declarat a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței.
2
4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la pronunțarea
sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a
ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, aceasta fiind
constatată din totalitatea de probe acumulate și corect apreciate, respectându-se
prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
Mai mult, instanța de apel a indicat că, vina inculpatului în comiterea
infracțiunii încriminate, se dovedește prin:
- declarațiile martorului Anoșin Anatolii, care a declarat că a procurat de la
inculpat substanțe narcotice;
- declarațiile martorului Diaconu Sergiu, care a declarat că activând în
calitate de ofițer superior de investigații, după efectuarea mai multor măsuri
speciale de investigație, în fața blocului de pe str. xxxxx a fost reținut Anoșin
Anatolie care avea asupra sa câteva pachețele cu o substanță care s-a constatat a fi
heroină, fiind întrebat de unde le-a procurat, acesta a comunicat că le-a procurat de
la Alexei care locuiește la etajul doi al blocului respectiv, ulterior fiind efectuată
percheziția în apartamentul menționat a fost depistat inculpatul care a predat
benevol 20 de pachețele de staniol cu o substanță care s-a constatat a fi heroină;
- declarațiile martorului Railean Nicolae, care a declarat că activează în
calitate de ofițer superior de investigații în cadrul IP Ciocana, dând declarații
analogice cu declarațiile martorului Diaconu Sergiu;
- declarațiile specialistului Chifiriuc Aliona, care a declarat că activează în
calitate de medic narcolog – psihiatru la Dispensarul Narcologic Republican,
Lacusta Alexandr s-a adresat în privința tratamentului antidrog fiind în stare de
ebrietate alcoolică, însă își dădea seama de cele spuse și conștientiza ce se întâmplă,
avea o stare de mitomanie – mania de a minți;
- procesul verbal de percheziție din 08 ianuarie 2016, în cadrul căruia
inculpatul a predat benevol 20 de pachețele de staniol în care se afla o substanță
sub formă de praf de culoare brună cu miros specific;
- raportul de expertiză fizico – chimică nr. 37 din 14 ianuarie 2016 și anexa
nr. 1, planșa ilustrativă, conform căruia, fiind examinată substanța din pachețelele
din folie de staniol ridicate la 08.01.2016, s-a determinat că aceasta este heroină în
cantitate totală de 4,779 gr.;
- procesul verbal de constatare din 08.01.2016, conform căruia, inculpatul a
predat benevol substanța narcotică declarând că o procură de la o persoană pe
nume Vasile și o realizează la alte persoane;
Astfel, instanța de apel a conchis că fapta inculpatului corect a fost încadrată
conform art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, indicând că nu pot fi reținute
argumentele apărării precum că inculpatul urma a fi recunoscut culpabil de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, or anume
3
prin declarațiile martorului Anoșin se constată că inculpatul comercializa substanțe
narcotice.
Cât ține de argumentele apărării precum că inculpatul a fost influențat de către
organul de urmărire penală, instanța de apel a indicat că nu poate fi reținut pe
motiv că apărarea nu a descris și probat că inculpatul a fost constrâns, iar la
materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar indica la faptul că inculpatul sau
avocatul ar fi înaintat careva plângeri.
Instanța de apel a indicat că la aplicarea pedepsei, prima instanță, a ținut cont
de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, fiind o infracțiune
deosebit de gravă, de personalitatea inculpatului care este fără antecedente penale,
se află la evidența medicului narcolog din 08.01.2016, nu se află la evidența
medicului psihiatru, cât și de circumstanțele cauzei care agravează răspunderea
penală, care lipsesc, și de circumstanțele ce atenuează răspunderea ca
recunoașterea parțială a vinei, prezența copiilor minori.
În concluzie, instanța de apel a menționat că careva abateri sau încălcări de
ordin procedural, pe parcursul examinării cauzei în prima instanță nu au fost
stabilite.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul
Lacusta Alexandr indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.
12) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziei cu condamnarea
doar în limitele legii și conform faptei, la pedeapsă non privativă de libertate, cu un
termen de probă în limitele legii, invocând:
- recunoaște că este consumator de droguri însă nu s-a ocupat cu vânzarea
substanțelor narcotice;
- nu s-a opus percheziției, a predat singur drogurile, a colaborat cu ancheta și
de frică a semnat nu știe ce documente;
- învinuirea ce i se impută sunt niște insinuări bazate pe presupuneri
alimentate de dorința procurorului și a anchetei pe motiv că nu a dorit să lucreze
pentru ei;
- martorul Anoșin a dat declarații false fiindu-i frică să nu fie închis;
- încadrarea juridică a faptelor nu corespunde normelor în vigoare, fiind greșit
încadrată fapta;
- instanța la emiterea sentinței nu a luat în considerare circumstanțele
atenuante.
La recursul ordinar declarat de către inculpat, în conformitate cu
prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință
procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin
care a manifestat dezacordul cu recursul, motivând prin faptul că instanța de apel a
constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat
acțiunile făptuitorului.
4
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din
următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul sa conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, inculpatul pledează asupra
condamnării lui în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și nu în baza art. 2171
alin. (4) lit. d) Cod penal, pe motiv că nu a avut intenția de a comercializa drogurile,
temei ce se raportează la prevederile pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, unde este stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când
faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”.
Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,
în sensul că lipsesc elementele infracțiunii încriminate ce ține de scopul cu
comercializarea substanțelor narcotice, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.
Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința de
judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de
cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea
elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză,
expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a
inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod
penal.
Totodată, instanța de apel și-a argumentat soluția prin faptul că, din
declarațiile martorului Anoșin, a martorilor Diaconu Sergiu și Railean Nicolae și
din probele materiale administrate în cauză descrise amănunțit în decizia atacată
(f.d. 189 - 192), cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunilor de
circulația ilegală a substanțelor narcotice exprimată prin păstrarea,
transportarea, distribuirea substanțelor narcotice, în proporții deosebit de mari,
săvârșit de mai multe persoane, cu scop de înstrăinare.
5
Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat
concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere
justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,
stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.
Instanța de recurs relevă, că argumentele inculpatului invocate în recurs,
referitor la nevinovăția sa în partea ce ține de comercializarea substanțelor
narcotice, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au
formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor
recurentului (f.d. 192 – 194), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform
practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010. .
Colegiul penal, menționează că, faptul că inculpatul nu este de acord cu
declarațiile sale date la urmărirea penală ca bănuit(f.d. 35) unde el a recunoscut că
realiza droguri, este un mijloc de a se eschiva de pedeapsa penală, or, declarațiile
sunt semnate de dânsul și de avocatul acestuia, mai mult, ne fiind contestate.
Astfel hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată este
echitabilă în mărime minimală, deci recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017, în cauza
penală privindu-l pe Lacusta Alexandr XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 07 februarie 2018.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
6