1ra-592/2014 — art. 96 alin. 1 CP red. 1961
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 96 alin. 1 CP red. 1961
- Temei legal
- art. 402 CPP
1ra-592/2014 — art. 96 alin. 1 CP red. 1961 (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-592/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
19 martie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte – Petru Ursache,
judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05
noiembrie 2013, de către partea vătămată Bîtca Leonid, în cauza penală
privindu-l pe inculpatul
Rotari Stanislav Constantin, născut la 23
martie 1977, originar și domiciliat în mun.
Chișinău, str. Grădescu 17, ap.5.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
în instanța de apel: 16.09.2013-05.11.2013
în instanța de recurs: 11.02.2014-19.03.2014
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23 octombrie
1997, Rotari S.C. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 96 alin.
(1) Cod penal (red.1961), la 3 ani închisoare. În baza art. 43 Cod penal
(red.1961), i-a fost suspendată executarea pedepsei pe un termen de 3 ani.
Potrivit sentinței, Rotari S.C. la 16 mai 1997, în jurul orei 19.30, fiind în
stare de ebrietate, lângă ospătăria situată pe str. Muncești 167 A, în timpul
unui conflict, i-a aplicat lui Bîtca Leonid lovituri cu picioarele peste cap și corp,
cauzîndu-i leziuni corporale mai puțin grave, cu dereglarea sănătății de lungă
durată.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 96 alin. (1) Cod penal
(red.1961), ca vătămare intenționată a integrității corporale, care nu este periculoasă
pentru viață.
1
Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată, care a solicitat
casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond,
invocînd aprecierea eronată a probelor administrate la caz, interpretarea
eronată a faptelor și aplicarea pedepsei prea blînde.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05
noiembrie 2013, a fost respins apelul, ca depus peste termen și menținută
sentința fără modificări.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că sentința
atacată a fost pronunțată integral la 23.10.1997 (f.d.1). Partea vătămată Bîtca
L.M. a făcut cunoștință cu cauza penală la 07.08.2013 (f.d.3). Copia sentinței
redactate partea vătămată a primit-o contra semnătură la 23.08.2013 (f.d.3),
fapt confirmat de însuși partea vătămată în ședința instanței de apel.
Partea vătămată a depus apel abia la 03.09.2013 (f.d.7), potrivit ștampilei
de intrare la Judecătoria Botanica mun.Chișinău cu nr. de intrare 5.25-11939,
mai mult, potrivit apelului în cauză, acesta a fost datat de către partea
vătămată la 03.09.2013.
Cele enumerate indică elocvent la încălcarea termenelor prevăzute și la
art.309 Cod de procedură penală (red.1961), care expres indică la
imposibilitatea declarării apelului mai târziu de 10 zile de la data începerii
executării pedepsei, ceea ce face imposibilă și repunerea în termen a apelului,
care de altfel nici nu a fost solicitată de către apelant.
Din alt punct de vedere, și anume raportând situația la prevederile
codului de procedură penală în vigoare, potrivit prevederilor art.402 alin.(l)
Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data
pronunțării sentinței integrale sau, în cazul înaintării cererii în condițiile
art.399 alin.(2), de la data înmânării copiei de pe sentința redactată, dacă legea
nu dispune altfel.
Prin urmare, a conchis instanța de apel, este constatat cu certitudine
faptul că, termenul de atac a fost omis și acesta nu poate fi restabilit, deoarece
în primul rând pedeapsa stabilită a fost executată și antecedentul deja este
stins, într-al doilea rând, de la pronunțarea sentinței și până la atacarea
acesteia de către partea vătămată a trecut mai bine de 15 ani, iar careva motive
întemeiate ce ar fi împiedicat partea vătămată să atace sentința în termen de 15
ani, instanței nu i-au fost prezentate, ceea ce duce la tardivitatea apelului.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către partea
vătămată, în care solicită casarea acesteia, invocînd că instanța de apel a
ignorat faptul înrăutățirii sănătății, întîrzierea cu 1 zi nu constituie temei de
respingere a apelului ca tardiv, nu s-a adresat în timp de 15 ani cu apel din
motivul descurajării în justiție și amenințării din partea inculpatului.
2
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 401 Cod de procedură penală, partea vătămată este
în drept să declare apel, atît în latura penală, cît și în cea civilă.
Termenul de declarare a apelului împotriva sentinței, potrivit
prevederilor art. 402 Cod de procedură penală, este de 15 zile de la data
pronunțării sentinței integrale.
Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care
pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual.
Potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) din același cod, temeiurile pentru
recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau
încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul constată că,
sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23 octombrie 1997, a fost
contestată cu apel de către partea vătămată abia la data de 03 septembrie 2013,
adică cu mult peste termenul de 15 zile, prevăzut de lege, iar argumentele
recurentului privind descurajarea în justiție și amenințarea din partea
inculpatului nu pot constitui temei ce ar justifica faptul imposibilității adresării
părții vătămate cu apel pe parcursul a 15 ani. Astfel, Colegiul penal atestă că,
instanța de apel corect a decis respingerea apelului declarat ca tardiv.
În acest context, Colegiul menționează că, respingerea apelului ca depus
peste termen, echivalează cu nerezolvarea fondului prin neutilizarea acestei
căi de atac-apelul, iar sentința a devenit definitivă, irevocabilă și demult
executată.
Prin urmare, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 420 alin.
(4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința
cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului ori au retras
apelul, dacă legea prevede această cale de atac.
În asemenea condiții, Colegiul conchide că, recursul ordinar declarat de
partea vătămată este inadmisibil ca vădit neîntemeiat, deoarece nu a utilizat
calea ordinară de atac – apelul.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
3
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2013, de către
partea vătămată Bîtca Leonid, în cauza penală privindu-l pe inculpatul Rotari
Stanislav Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 aprilie 2014.
Președinte: Petru Ursache
Judecători: Nicolae Gordilă
Vladimir Timofti
4