1ra-497-2014 — vătămarea intenționat gravă a integrității corporale sau a sănătății

Dosarul nr.1ra-497/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 martie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco

Judecătorii – Iurie Diaconu, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2013, în cauza penală privindu-i pe

Știrbu Alexei Victor, născut la 17 martie 1980,

originar și domiciliat în s.Larga, r-nul Leova,

și

Rotari Violeta Mihail, născută la 23 iunie 1989,

originară și domiciliată în or.Ghidighici,

mun.Chișinău.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Alexei și Rotari Violeta au fost condamnați în baza art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal, la cîte

5 ani închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și,

respectiv, pentru femei.

jurul orelor 11.00-12.00, aflîndu-se pe str.Lech Kaczynski nr.24, mun.Chișinău, în urma

unui conflict provocat de Crețu Igor, Știrbu Alexei i-a aplicat acestuia o lovitură cu cotul în

regiunea abdomenului și, doborîndu-1 la pămînt, împreună cu Rotari Violeta i-au aplicat

lovituri cu picioarele în diferite părți ale corpului cauzîndu-i, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.1714/D, vătămări corporale grave, sub formă de traumă închisă

a abdomenului cu lezarea mezoului intestinului subțire, hemoperitoneu, excoriații pe

membrele inferioare.

inculpatului A.Știrbu și de inculpați, care au solicitat:

- avocatul în numele inculpatului și inculpatul A.Știrbu, casarea acesteia, rejudecarea

cauzei, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd ilegalitatea și netemeinicia

acesteia, aprecierea greșită a probelor, pe motiv că probele prezentate de acuzare nu

confirmă vinovăția lui în cele incriminate, deoarece inculpatul nu l-a lovit cu cotul pe

Ig.Crețu și nu a dat indicații lui V.Rotari să-l lovească pe ultimul, declarațiile martorilor

N.Nichiforov și A.Catan sînt contradictorii și urmau a fi apreciate critic, iar pe parcursul

examinării cauzei au fost efectuate un șir de încălcări procesuale, și anume procesele-

1

verbale de audiere a părții vătămate din 11.07.2012 și de recunoaștere a persoanei după

fotografie, au fost întocmite înainte de a fi sesizat organul de urmărire penală și pornită

cauza penală, astfel că aceste acte, potrivit art.251 Cod penal, sînt nule și nu pot sta la baza

unei sentințe de condamnare;

- inculpata V.Rotari, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri

de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece învinuirea

înaintată nu și-a găsit confirmare pe parcursul examinării cauzei, probele administrate au

fost apreciate eronat, instanța a pus la baza soluției de condamnare declarațiile părții

vătămate, care urmau a fi apreciate critic, deoarece nici unul din martorii interogați în

cadrul urmăririi penale și în instanță nu au confirmat faptul că dînsa l-ar fi bătut pe

Ig.Crețu, iar alte probe nu au fost prezentate de acuzare întru confirmarea vinovăției sale.

au fost admise apelurile avocatului în numele inculpatului A.Știrbu și a inculpaților

A.Știrbu și V.Rotari, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei noi hotărîri în partea dată, prin care lui A.Știrbu și V.Rotari, recunoscuți vinovați în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal și condamnați la cîte 5

ani închisoare, fiecare, în temeiul art.90 Cod penal, de suspendat condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, pentru fiecare.

4.1. Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpaților A.Știrbu și V.Rotari în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151

alin.(2) lit.d) Cod penal, care se confirmă prin probele acumulate și cercetate în ședințele de

judecată, și anume declarațiile părții vătămate Ig.Crețu, a martorilor N.Nichifor și A.Catan,

cît și materialele cauzei - procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie, de

confruntare între V.Rotari și A.Catan, între A.Știrbu și A.Catan, între V.Rotari și

N.Nichiforov, între A.Știrbu și N.Nichiforov, între A.Știrbu și V.Rotari, între Ig.Crețu și

V.Rotari, și între Ig.Crețu și A.Știrbu; raportul de expertiză medico-legală nr.1800/D din

12.07.2012, prin care s-a constatat că părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale

grave ce prezintă pericol pentru viață.

Astfel, reieșind din probele sus-menționate, instanța de apel a considerat

neîntemeiate argumentele invocate de apelanți, precum că nu dînșii i-au aplicat lovituri

părții vătămate, că declarațiile martorilor urmau a fi apreciate critic și că unele acte

procedurale sînt lovite de nulitate.

Totodată, instanța a conchis că prima instanță incorect a ajuns la concluzia de a le

stabili inculpaților o pedeapsă reală cu închisoarea, deoarece infracțiunea de care aceștia se

fac vinovați, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor grave, iar ținînd cont

de prevederile art.61, 75-78 Cod penal, adică de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

persoana celor vinovați, care anterior nu au fost condamnați, ambii fiind de o vîrstă tînără,

de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea și lipsa celor agravante, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestora, a concluzionat că corectarea lor

este posibilă fără izolarea de societate, nefiind constatate careva impedimente pentru

aplicarea în privința acestora a dispozițiilor art.90 Cod penal.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel la pronunțarea

2

hotărîrii nu a acordat deplină efeciență prevederilor art.61, 75 Cod penal, astfel că incorect

a aplicat prevederile art.90 Cod penal, fără a-și motiva soluția sub acest aspect, greșit

concluzionînd că inculpații pot fi corectați fără a fi izolați de societate; instanța nu a ținut

seama de persoana inculpaților, care nu lucrează, nu-și recunosc vina, nu au restituit

prejudiciul material părții vătămate, astfel că pedeapsa fixată cu suspendarea executării ei

este prea blîndă și nu va atinge scopul pedepsei penale.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond în cazul în care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de

vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Din conținutul recursului rezultă că, procurorul este de acord cu starea de fapt și de

drept stabilită de instanțele de judecată, însă consideră că instanța de apel nu și-a motivat

soluția la stabilirea pedepsei închisorii lui A.Știrbu și V.Rotari cu suspendarea condiționată

a executării ei pe termen de probă.

La acest capitol, Colegiul penal constată că, instanța de apel, făcînd referire la

prevederile art.61, 75-78 Cod penal, a menționat că, reieșind din faptul că pedeapsa penală

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane, și că

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate, iar ținînd cont de circumstanțele cauzei, de persoana inculpaților,

care nu au antecedente penale, sînt de o vîrstă tînără, că în cauză lipsesc circumstanțe

agravante, a considerat posibilă corijarea și reeducarea acestora fără a fi izolați de societate,

cu suspendarea executării pedepsei închisorii de 5 ani stabilite de prima instanță pe un

termen de probă de 3 ani, nefiind stabilite careva interdicții la aplicarea acesteia.

Prin urmare, afirmația autorului recursului, precum că instanța de apel nu și-a

argumentat soluția în partea aplicării pedepsei penale cu suspendarea executării ei

condiționate pe termen de probă, este neîntemeiată, concluzia instanței fiind în

corespundere cu circumstanțele cauzei și criteriile de stabilire a pedepsei.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului părții apărării, precum și motivele adoptării soluției, ceea

ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Temeiul invocat de recurent, precum că instanța de apel nu a luat în considerație că

inculpații nu și-au recunoscut vina în comiterea infracțiunii, fapt ce demonstrează că dînșii

nu au conștientizat caracterul prejudiciabil al faptei comise, nu poate fi reținut, deoarece,

potrivit art.66 Cod de procedură penală, recunoașterea vinovăției este un drept al

vinovatului, dar nu o obligație.

La fel, lipsită de temei este și afirmația recurentului, precum că instanța nu a ținut

seama că inculpații nu au recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate, deoarece în

cadrul procesului penal partea vătămată nu a înaintat acțiune civilă și aceasta nu a fost

admisă.

3

Critica recurentului, că instanța de apel nu le-a stabilit inculpaților careva

obligații, nu poate fi reținută ca temei de casare a hotărîrii atacate, deoarece, potrivit

prevederilor art.90 Cod penal, în caz de condamnare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, instanța de judecată poate, dar nu este obligată, de a-l obliga pe

inculpat de a executa unele obligații prevăzute la alin.(6) al prezentului articol.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, decide inadmisibilitatea acestuia,

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 octombrie 2013, în cauza penală privindu-i pe Știrbu Alexei și Rotari

Violeta, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 martie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

4