1ra-1052/2015 — art. 151 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1052/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Timotin Leonid și avocatul său Scutaru Ana, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015 și a sentinței

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Timotin Leonid Piotr, născut la 14 martie 1976,

originar și domiciliat mun. Chișinău or. Durlești str. 27

august, 92.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Leonid Piotr, a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

2014 spre 06 septembrie 2014 în jurul orei 08:16 min., aflându-se în curtea blocului locativ

amplasat pe str. Ion Creangă, 49/3, mun. Chișinău, în urma unui conflict cu Duhnovschi

T. a aplicat ultimului mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului, provocându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 137/1781 din 24 octombrie 2014

vătămări grave ale integrității corporale, în urma cărora Duhnovschi T. la 09 septembrie

2014 a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului a fost calificată de drept în baza art. 151 alin. (4) Cod penal și anume –

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care a provocat decesul victimei.

3.1 Procurorul, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Timotin L. să fie condamnat în baza art. 151 alin.

(4) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

1

În motivarea apelului a fost invocat:

- inculpatul se află în stare de recidivă periculoasă, fiind anterior judecat de mai

multe ori;

- la stabilirea pedepsei, prima instanța neargumentat a stabilit inculpatului

pedeapsa de 10 ani închisoare cu executare, deoarece art. 151 alin. (4) Cod penal prevede

închisoare de la 12 ani la 15 ani.

3.2 Inculpatul, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să

fie recalificate acțiunile sale în baza altui articol, considerând că nu i-a aplicat lui

Duhnovschi T. vătămări grave, motiv din care moartea părții vătămate nu putea surveni.

respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat, admis apelul declarat de către

procuror, casată sentința în partea numirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Timotin L. a fost

condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 14 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis. În rest sentința a fost menținută

de apel a considerat că vina acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin

declarațiile martorilor Lomaichina E. (f.d. 193-194 vol. 1), Harea R. (f.d. 196 vol. 1), Martin

G. (f.d. 195 vol. 1) și Sapeghin L. (f.d. 197-198 vol. 1) precum și materialele cauzei:

procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.d. 6-10 vol. 1); raportul de expertiză medico-

legală nr. 137/1781 din 20 octombrie 2014 (f.d. 35-36 vol. 1); raportul de expertiză medico-

legală nr. 793 din 29 septembrie 2014 (f.d. 39-40 vol. 1);

În opinia instanței de apel, prima instanță analizând probele administrate în cadrul

urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești a stabilit corect situația de fapt și

a încadrat juridic faptele reținute în sarcina inculpatului, în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal. Totuși, instanța de apel a considerat că prima instanță nu a ținut cont la stabilirea

pedepsei aplicate inculpatului de alte circumstanțe reale la comiterea infracțiunii

imputate acestuia și anume, comiterea repetată a unei infracțiuni deosebit de grave în

stare de recidivă periculoasă. Mai mult ca atât instanța de apel a statuat că sancțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 12 la 15

ani, iar termenul de 10 ani numit de prima instanță nu este proporțional faptelor comise

de către inculpat, cauza data ne fiind examinată în procedură simplificată și ne fiind

constatate careva circumstanțe excepționale ce ar permite stabilirea unei pedepse sub

limita minimă de pedeapsă.

ordinare declarate de către avocatul Scutaru Ana și inculpatul Timotin L., prin care

solicită casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate din art. 151 alin. (4) Cod penal, în art. 149

alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse minime prevăzut la acest articol. În drept,

recurenții își întemeiază recursurile declarate în baza art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală invocând următoarele motive:

- instanțele de fond nu au stabilit motivul și scopul săvârșirii infracțiunii;

2

- inculpatul nu a prevăzut și nu a dorit survenirea consecințelor deși ar fi putut să le

prevadă, adică fapta a fost comisă din imprudență, dar nu din intenție directă;

- instanța de apel eronat a constatat că acțiunile inculpatului au fost intenționate

calificând faptele acestuia în baza art. 151 alin. (4) Cod penal;

- instanța de apel în hotărârea sa nu a descris latura obiectivă și cea subiectivă.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, menționând

că reieșind din textul acestora, autorii își exprimă dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor, însă reaprecierea probelor nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de

procedură penală. Mai menționează că, recursurile declarate nu conțin argumentele

ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de

importanță generală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.

Autorii își întemeiază recursurile sale în baza art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal reține din textul recursurilor că, aceștea critică hotărârile judecătorești

în partea încadrării juridice a faptelor inculpatului, considerând că instanțele de judecată

eronat au constatat că acțiunile inculpatului au fost intenționate, calificând faptele

ultimului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal; inculpatul nu a prevăzut și nu a dorit

survenirea consecințelor deși ar fi putut să le prevadă, adică fapta a fost comisă din

imprudență, dar nu din intenție directă urmând a fi încadrată în prevederile art. 149 alin.

(1) Cod penal.

La prezența temeiului de casare invocat și anume - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, instanța de recurs remarcă că, e necesar de a ține cont de fapta săvârșită și

cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și dacă această faptă a

fost încadrată în norma penală corect, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală,

rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Prin urmare, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Așadar, având în vedere argumentele recursurilor și pretinsa eroare de drept la care

se referă recurenții, Colegiul, verificând materialele dosarului constată că, la judecarea

apelului, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpatului, în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrat.

3

Probele prezentate, au fost nemijlocit verificate suplimentar în ședințele de judecată în

condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată au fost just apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine

că inculpatul, Timotin L., a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal

și anume, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care a provocat decesul victimei.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Criticile recurentului referitor la faptul precum că, instanța de apel în hotărârea sa

nu a descris latura obiectivă și cea subiectivă sânt neîntemeiate, deoarece din cuprinsul

acestei hotărâri, Colegiul constată că, este descrisă latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiind menționat desfășurat prin care acțiuni

anume ale inculpatului s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii imputate ultimului, și

care de fapt reieșind din declarațiile inculpatului pe tot parcursul urmăririi penale și

cercetării judecătorești nu a negat fapta prejudiciabilă săvârșită. Cât privește argumentul

de nedescriere a laturii subiective și neindicării motivului și scopului infracțiunii

săvârșite de inculpat, în viziunea instanței de recurs, acesta nu este suficient pentru a

desființa hotărârea instanței de apel, în prezenta speță, deoarece din studiul prezentei

hotărâri, rezultă că acest element al infracțiunii a fost dedus în urma analizei cumulului

de probe menționat în pct. 5 al prezentei decizii. Potrivit doctrinei penale în cazul

infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, dacă intenția făptuitorului a fost

directă sau indirectă, aceasta se stabilește analizând circumstanțele faptice ale celor

comise: obiectul vulnerant folosit; zona corpului spre care au fost îndreptate și exercitate

actele de violență; intensitatea actelor de violență; gravitatea leziunilor corporale;

comportamentul ante - și postagresional al făptuitorului etc.

Așadar, din declarațiile inculpatului și a martorilor, rezultă că în urma unui conflict

iscat în ziua săvârșirii infracțiunii, după consumarea băuturilor alcoolice, victima,

Duhnovschi T., l-a numit cu cuvinte necenzurate pe inculpat lezându-i ultimului onoarea

și demnitatea. Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel întemeiat a

reținut declarațiile inculpatului date în cadrul urmăririi penale, atât în calitate de bănuit,

cât și de învinuit, prin care acesta a recunoscut că victima a manifestat față de el un

comportament urât, și în rezultat i-a aplicat lovituri victimei Duhnovschi T., În urma

aplicării acestor lovituri, potrivit raporturilor de expertiză medico-legale nr. 137/1781 din

20 octombrie 2014, (f.d. 35-36 v. 1) și nr. 739 din 29 septembrie 2014 (f.d. 39-40 vol. 1)

victimei, i-au fost cauzate vătămări corporale grave care au provocat decesul. Faptul că a

avut loc acest conflict a fost confirmat direct prin declarațiile inculpatului, care a relatat

că i-a aplicat lui Duhnovschi T. câteva lovituri (f.d. 199-200 v. 1).

În ce privește alegațiile recurenților, precum că instanțele de judecată la stabilirea

vinovăției inculpatului au dat o mai mare însemnătate intenției și consecințelor survenite

în urma săvârșirii faptei prejudiciabile, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate,

deoarece precum indică considerentele teoretice mai sus menționate, anume

4

circumstanțele faptice printre care și gravitatea leziunilor corporale au importanță la

stabilirea laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 151 Cod penal.

Referitor la argumentul invocat în recursul apărătorului precum că faptei săvârșită

urma a fi încadrată în baza prevederilor stipulate de art. 149 alin. (1) Cod penal, Colegiul

îl consideră neîntemeiat și declarativ menționând, că lipsirea de viață din imprudență

constituie rezultatul indisciplinei, neatenției și lipsei de precauție a făptuitorului, iar în

cauza respectivă inculpatul în urma unui conflict iscat spontan a aplicat victimei cu

intenție lovituri pentru a-și manifesta supremația sa, tot din declarațiile inculpatului

rezultă că după altercațiile iscate intre cei doi, inculpatul a plecat lăsând victima la

pământ și neacordându-i ajutorul de care acesta avea nevoie, astfel manifestând o

indiferență față de ultimul, acceptând intenționat orice consecințe.

De asemenea, Colegiul consideră neîntemeiate și argumentele recurenților, precum

că în hotărârile judecătorești adoptate la caz nu este indicat motivul și scopul săvârșirii

infracțiunii, deoarece potrivit doctrinei penale aceste semne secundare ale laturii

subiective a infracțiunii prevăzute de art. 151 Cod penal, nu au relevanță la calificare.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, Timotin L., în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs invocat

și stipulat la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de prima

instanță și instanța de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de

recurs careva erori judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor

judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către recurenți în recursurile ordinare declarate.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, acestea urmează a fi

declarate inadmisibile.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Timotin Leonid

și avocatul său Scutaru Ana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 iunie 2015, în cauza penală privindu-l pe Timotin Leonid Piotr, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 11 noiembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5