1ra-220/2014 — falsificarea probelor și confecționarea și deținerea unui document oficial fals

1ra-220/2014 — falsificarea probelor și confecționarea și deținerea unui document oficial fals (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra–220/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

25 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Elena Covalenco, Ion Arhiliuc, Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de avocatul Gafton Vasile în

numele inculpaților Gonța Galina și Gonța Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2013, în cauza penală privindu-i pe

Gonța Gheorghe Petru, născut la 05 ianuarie

1962, originar din r-nul Strășeni, domiciliat în mun.

Chișinău, s. Durlești, str. Viilor 56;

Gonța Galina Vitalie, născută la 30 august 1974,

originară și domiciliată în mun. Chișinău, str. Drumul

Viilor 36, ap. 24.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.07.2011 – 21.03.2012;

Instanța de apel: 24.05.2012 – 15.05.2013;

Instanța de recurs: 06.11.2013 – 25.03.2014.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Dumitru Graur, care s-a pronunțat pentru admiterea recursului declarat

de partea apărării, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Avocatul Vasile Gafton, acționînd în numele inculpaților Gonța Galina și Gonța

Gheorghe, a solicitat admiterea recursului în sensul declarat, cu casarea deciziei

instanței de apel și dispunerea achitării în privința inculpaților.

Inculpata Gonța Galina, a solicitat admiterea recursului declarat de avocatul

Vasile Gafton, cu casarea deciziei instanței de apel și achitarea sa.

Inculpatul Gonța Gheorghe, fiind legal citat în ședință nu s-a prezentat, dar a

depus o cerere de examinare în lipsa sa.

Asupra recursului declarat, Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A T Ă:

Gh., a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1)

CP, iar Gonța G. a fost recunoscută vinovată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

310 alin. (1) CP și în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală, s-a încetat procedura penală în privința acestora.

de la 31 martie 2005 și pînă la 31 mai 2005, Gonța Gh., neavînd calitatea de director al

SRL „Adas Premium”, cu adresa juridică pe str. A. Șciusev 31, mun. Chișinău, precum

și în lipsa cărorva împuterniciri ai fondatorilor sau administratorilor întreprinderii,

urmărind scopul falsificării documentelor oficiale, acționînd prin intenție directă, a

completat și semnat facturile fiscale cu seria BN nr. 566728 din 23.03.2005 și cu seria

BN nr. 0566730 din 30.03.2005, privind livrarea mărfurilor către SRL „Adas

Premium”, care au oferit dreptul SRL „Magnolia-94” de a pretinde că, conform

facturilor menționate, lotul de marfă în sumă de 12 519 lei și, respectiv, 3300 lei, a fost

furnizat către destinatar, ceea ce în realitate nu a avut loc, după care le-a autentificat cu

ștampila nr. 2 a societății comerciale vizate, fapt certificat prin concluziile expuse în

raportul de expertiză nr. 630 din 10.12.2009.

Prin urmare, s-a stabilit că la data emiterii facturilor fiscale menționate, ștampila

nr. 2 a SRL „Adas Premium” nu era încă confecționată, iar potrivit raportului de

expertiză nr. 629 din 10.12.2009, cele două semnături situate, cîte una, în rubricile nr.

19 ale facturilor în litigiu, au fost executate de către Gonța Gh., ceea ce denotă că

acestea au fost falsificate.

În continuare, instanța de fond a mai constatat că, la 30 noiembrie 2007, conform

actului de primire-predare nr. 30-N/07 Gonța G., în calitate de director al SRL

„Magnolia-94” a transmis lui Goțonoga S., director al SRL „Legal Service”, acte și

documente pentru a fi utilizate drept mijloace de probă pe cauza civilă privind

încasarea datoriei de la SRL „Adas Premium”, printre care și facturile fiscale seria BN

nr. 0566728 din 23.03.2005 și seria BN nr. 0566730 din 23.03.2005, privind livrarea

mărfurilor către SRL „Adas Premium”, care au oferit dreptul SRL „Magnolia-94” de a

pretinde că, conform facturilor menționate, lotul de marfă în sumă de 12 519 lei și,

respectiv, 3300 lei, a fost furnizat către destinatar.

Astfel, știind cu certitudine, că operațiunile de livrare a mărfurilor, conform

facturilor nominalizate, în realitate nu au avut loc, urmărind scopul falsificării probelor

în procesul civil și acționînd prin intenție directă, Gonța G. a transmis facturile vizate

pentru ca acestea să fie folosite în calitate de probe la examinarea cererii de chemare în

judecată a SRL „Magnolia-94” către SRL „Adas Premium” privind încasarea datoriei,

depusă în Judecătoria Economică de Circumscripție la data de 08 septembrie 2009, de

către Goțonoga S..

2

Ulterior, însă, s-a stabilit că facturile menționate sînt false, deoarece ele au fost

semnate și autentificate cu ștampila nr. 2 a SRL „Adas Premium”, care la data

completării facturilor nu era încă confecționată, iar potrivit raportului de expertiză nr.

629 din 10.12.2009, cele două semnături situate, cîte una, în rubricile nr. 19 ale

facturilor în litigiu, au fost executate de către Gonța Gh., care este rudă apropiată cu

Gonța G..

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că în drept, faptele inculpatului Gonța Gh., întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) CP, adică confecționarea și deținerea

documentului oficial fals, care acordă drepturi, iar faptele inculpatei Gonța G.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) CP,

adică falsificarea probelor în procesul civil.

de art. 401- 402 CPP, a fost atacată cu apel de către avocatul Gafton V., în numele

inculpaților Gonța Gh. și Gonța G., care a solicitat admiterea apelului declarat, cu

dispunerea casării sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 martie 2012 și

rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Gonța Gh.

și Gonța G., să fie achitați. În argumentarea celor solicitate, apărătorul a invocat că:

- instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor administrate, faptelor și

circumstanțelor cauzei, ceea ce a dus la neconcordanța probelor cu starea de fapt

constatată de instanță, și anume, declarațiile martorului Miron G., referitor la

schimbarea ștampilei au fost interpretate greșit;

- probele puse la baza sentinței au fost administrate cu încălcarea prevederilor art.

154, 156 și 257 CPP;

- la examinarea cauzei instanța de fond nu a constatat fapta prejudiciabilă

prevăzută de art. 361 alin. (1) CP în acțiunile lui Gonța Gh. și lipsa faptei prejudiciabile

prevăzute de art. 310 alin. (1) CP, în acțiunile lui Gonța G., în raport cu circumstanțele

concret stabilite și dovedite de instanță;

- la judecarea cauzei penale privindu-i pe Gonța Gh. și Gonța G., au fost încălcate

exigențele unui proces echitabil, iar instanța de fond nu a fost parțială, punînd la baza

sentinței doar o parte a declarațiilor făcute de martorul Goțonoga S..

- la ședința preliminară au fost înaintate de partea apărării pentru verificare un șir

de probe, care nu au fost cercetate la etapa urmăririi penale, însă acestea au fost

neglijate de prima instanță și lăsate fără nici o apreciere;

- la materialele cauzei lipsește ordonanța organului de urmărire penală privind

colectarea mostrelor impresiunii ștampilei SRL „Adas Premium”, care urma să fie

emisă conform cerințelor art. 154 CPP, respectiv, raportul de expertiză nr. 630 din

10.12.2009 a fost întocmit în baza mostrelor cu impresiunea ștampilei SRL „Adas

Premium”, care n-au fost colectate conform exigențelor legale și care sunt considerate

false de către conducerea societății respective, ceea ce în consecință a dus la încălcarea

3

normele de procedură penală.

respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Gafton V., în numele inculpaților

Gonța Gh. și Gonța G., cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 21 martie 2012, fără modificări.

jurisprudenței constante a Curții Europene pentru Drepturile Omului, în cadrul unei

proceduri de apel/recurs împotriva unei sentințe de achitare, rezultă că, instanța de

apel/recurs trebuie să procedeze la propria apreciere a faptelor, spre a cerceta dacă sânt

suficiente probe care ar permite condamnarea persoanei. Ca urmare, jurisdicția de

apel/recurs trebuie să aibă cunoștințe de cauză, în fapt și în drept și să statueze în

ansamblu chestiunea vinovăției sau nevinovăției. (§ 70 din hotărârea în cauza Popovici

contra Moldovei)

În situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. (Garcia

Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandiei)

Astfel, instanța de apel conducîndu-se de cele expuse și reieșind din analiza

materialului probator a statuat că motivele invocate de avocatul apelant cât privește

nevinovăția lui Gonța Gh. și Gonța G., au fost obiect de studiu la cercetarea

judecătorească în instanța de fond, care s-a petrecut sub toate aspectele, complet și

obiectiv prin prisma principiului contradictorialității și nemijlocirii, respectându-se

prevederile art. 101 alin.(4) CPP.

Totodată, s-a menționat că, în ședința de judecată în apel n-a fost invocată

necesitatea administrării de noi probe, precum și n-au fost formulate cereri privind

cercetarea suplimentară a probelor administrate în prima instanță, fiind verificate

declarațiile și probele, materiale examinate în ședința de judecată în fond și în baza

cărora ea a concluzionat necesitatea pronunțării unei sentințe de condamnare în privința

lui inculpaților, care a fost preluată și de instanța de apel.

Colegiul penal a reținut faptul că, sentința cuprinde elementele definitorii

condamnării, prevăzute de articolul 394 alin.(l) CPP. Este adevărat că inculpații Gonța

Gh. și Gonța G. pe întreg procesul penal au susținut că nu sunt vinovați în comiterea

infracțiunilor încriminate, însă această susținere nu este confirmată prin nici o probă

administrată în cauză. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați, Colegiul penal a

apreciat-o ca o metodă de apărare și un drept al acestora de a nu se auto incrimina, or

persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu

poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât în cazurile

expres prevăzută de legea procesual penală.

4

Instanța de apel, nu a reținut nici argumentul apelantului precum că probele au

fost administrate de organul de urmărire penală cu încălcarea normelor procedurale, or

după finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei, atît

avocatul, cît și inculpații nu au contestat actele procedurale din cadrul urmăririi penală,

fapt confirmat prin procesul-verbal de prezentare a materialelor dosarului spre

cunoștință învinuiților și apărătorului din 23.06.2011.

Mai mult, s-a constatat că contrar prevederilor art. 251 CPP, această încălcare nu a

fost invocată de către părți nici în cadrul urmării penale, nici în instanța de fond, atunci

conform alin. (4) nu poate genera nulitatea, deoarece nu este prevăzută această

încălcare la alin. (2) art. 251 CPP.

Respectiv, instanța a constatat că sînt lipsite de relevanță criticile cu privire la

încadrarea juridică a faptelor incriminate inculpaților, astfel fiind corectă determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile

săvîrșite de inculpații Gonța Gh. și Gonța G. și semnele componențelor de infracțiuni

încriminate acestora, reținîndu-se că, probele nominalizate coroborând în ansamblu, din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității au confirmat că

inculpatul Gonța Gh. a completat și semnat facturile fiscale seria BN nr. 566728 din

23.03.2005 și seria BN nr. 0566730 din 30.03.2005, privind livrarea mărfurilor către

SRL „Adas Premium”, iar ulterior le-a autentificat cu ștampila nr. 2 a societății

comerciale vizate, prin ce a comis infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) lit. c) CP,

iar inculpata Gonța G. în calitate de director al SRL „Magnolia-94” a transmis lui

Goțonoga S., director al SRL „Legal Service”, acte și documente pentru a fi utilizate

drept mijloace de probă pe cauza civilă privind încasarea datoriei de la SRL „Adas

Premium”, printre care și facturile fiscale seria BN nr. 0566728 din 23.03.2005 și seria

BN nr. 0566730 din 23.03.2005, privind livrarea mărfurilor către SRL „Adas

Premium”, care au oferit dreptul SRL „Magnolia-94” de a pretinde că, conform

facturilor menționate, lotul de marfa în sumă de 12519 lei și, respectiv, 3300 lei, a fost

furnizat către destinatar - prin ce a comis infracțiunea prevăzută de art. 310 alin. (l) CP.

În consecință, instanța de apel a menționat că componența de infracțiune

prevăzută la art. 361 alin. (1) CP, este una formală și se consideră consumată din

momentul săvârșirii acțiunii, neavând importanță la calificare, scopul de deținere

acestor documente oficiale, or aceste acțiuni de confecționare și deținere reprezintă una

din acțiuni cuprinse în latura obiectivă a componenței de infracțiune descrisă în art. 361

alin. (1) CP.

Pe această linie de considerente, Colegiul a respins argumentele apelantului în

sensul cerințelor de achitare a inculpaților, apreciindu-le ca neîntemeiate., totodată,

menționînd că just, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. art. 275 pct. 4),

332 alin. (1) CPP și art. 60 CP, a încetat procesul penal în privința inculpaților, cu

liberarea lor de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție

de atragere la răspundere penală.

5

avocatul Gafton V., acționînd în numele inculpaților Gonța Gh. și Gonța G., a declarat

recurs ordinar, solicitînd casarea hotărîrilor, cu dispunerea achitării inculpaților,

deoarece în acțiunile lor lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

art. 361 alin. (1) și 310 alin. (1) CP.

În acest aspect, recurentul a invocat că instanța de apel contrar prevederilor art.

101 CPP, nu a verificat toate probele legal administrate în cauza penală sub toate

aspectele, complet și obiectiv și, în consecință, neîntemeiat a ajuns la concluzia de a

menține în vigoare sentința de condamnare în privința inculpaților.

În argumentarea cererii, recurentul a mai menționat că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Astfel, la judecarea cauzei atît în

prima instanță, cît și în instanța de apel, apărătorul a solicitat de a fi cercetate

suplimentar mai multe probe, însă instanțele au omis să se expună din ce motiv aceste

probe se resping, lăsîndu-le fără apreciere și prin aceasta au încălcat dreptul inculpaților

la un proces echitabil.

De asemenea, recurentul invocă că instanțele au dat o apreciere greșită

răspunsului formulat de IFPS nr. 26-10/2-11-388 din 04.03.2010, prin care se confirmă

că marfa conform facturilor fiscale seria BN cu nr. 0566728 din 23.03.2005 și nr.

0566730 din 30.03.2005, au fost în realitate livrate de către SRL „Magnolia-94”, către

SRL „Adas Premium”, care a reflectat primirea mărfii conform acestor facturi în

evidența sa contabilă.

Subsidiar, recurentul a specificat că instanțele nu s-au referit la probele care

dovedesc incontestabil că inculpații sunt nevinovați de cele imputate.

În drept, recursul avocatului este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) CPP și art. 6§1 CEDO.

ajunge la concluzia, că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel

și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

pentru următoarele considerente.

7.1. Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) CPP, judecînd recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărîrii atacate

și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea

unei hotărîri ilegale, totodată, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că, declanșînd o continuare a judecării cauzei

în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată exercitat,

6

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atît în

fapt, cît și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat.

În susținerea acestei poziții, călăuzitoare sunt și prevederile din pct. 14.7 a

Hotărîrii Plenului CSJ a RM nr.22 din 12.12.2005 cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel, //Buletinul CSJ a RM 7/10, 2006, unde este stipulat

că, în sensul cerințelor art.414 CPP, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori

trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sînt

următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a

fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă

participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe

atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art.101 CPP.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect

calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

În același context Colegiul penal lărgit, mai menționează și despre stipulările

prevăzute de art. 100 alin. (4) CPP, conform cărora toate probele administrate în cauză

trebuie să se verifice sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior, analizate în

coroborarea lor din punctul de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității informației ce o conțin.

Prin urmare, statuînd asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la adoptarea deciziei de respingere a

apelului părții apărării, cu menținerea sentinței fără modificări, n-a respectat întocmai

prevederile legale enunțate supra, adoptînd o soluție greșită în speța discutată, din

următoarele considerente.

7.2. La caz, Colegiul lărgit reține că potrivit rechizitoriului, organul de urmărire

penală nu a constatat cînd și în ce împrejurări ar fi comis inculpatul Gonța Gh.,

infracțiunea imputată, și anume, nu este indicată data, locul, și modalitatea acționării

inculpatului în vederea falsificării facturilor fiscale cu seria BN nr. 566728 din

23.03.2005 și cu seria BN nr. 0566730 din 30.03.2005, privind livrarea mărfurilor către

SRL „Adas Premium”, care au oferit dreptul SRL „Magnolia-94” de a pretinde că,

conform facturilor menționate, lotul de marfă în sumă de 12 519 lei și, respectiv, 3300

lei, a fost furnizat către destinatar. La fel, aceste împrejurări nu au fost constatate nici

de instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind descrise nici în sentință, nici în

decizia instanței de apel circumstanțele respective.

7

Prin urmare, procedîndu-se în asemenea mod, a avut loc o încălcare a art. 6

paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptată împotriva sa”. Tot aici, este aplicabilă și jurisprudența în

materie penală a Curții Europene, și anume, în cauza Adrian Constantin vs. România,

Hotărîrea din 12-04-2011, unde Curtea a subliniat încă o data, “… rolul fundamental pe

care îl are rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind faptul că paragraful 3 al

articolului 6 din Convenție recunoaște dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu

numai cu privire la învinuirile ce i se aduc, ci si cu privire la încadrarea juridica a

faptelor sale. Informarea precisă și completă reprezintă o condiție esențială pentru a

se asigura echitatea procedurilor.”

În atare circumstanțe, se concluzionează că, data, locul și modalitatea acționării

inculpatului în vederea săvîrșirii infracțiunii imputate, trebuie întotdeauna să fie adus la

cunoștința părților, mai ales pentru a da inculpatului dreptul de a-și pregăti apărarea.

Este de remarcat și faptul, în acest aspect, că potrivit art. 24 alin. (2) CPP și art. 26

alin. (3) CPP, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă

în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de

urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea

preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii.

Conform art. 389 CPP, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în

care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a

fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

7.3. Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de

declarare a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) CPP, și anume, că prin

decizia instanței de apel nu s-a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelul

avocatului, iar reieșind din circumstanțele cauzei, acțiunile inculpaților Gonța Gh. și

Gonța G., nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 361

alin. (1) CP și art. 310 alin. (1) CP.

Colegiul lărgit, verificînd argumentele recursului, în raport cu actele cauzei,

constată că judecînd apelul, instanța de apel n-a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptînd o soluție greșită de respingere a apelului declarat de

apărător, cu menținerea sentinței primei instanțe, fără modificări, prin ce a comis

eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1) pct. 6 CPP.

Astfel, pornind de la motivele recursului ordinar declarat de avocatul Gafton V.,

referitor la soluția adoptată de instanța de apel, se constată că apărarea critică decizia

menționată, dat fiind faptul că instanța de apel nu a dat răspuns la toate argumentele

apelului, care sunt apreciate de instanța de recurs ca fiind întemeiate, cu următoarele

constatări.

8

Din textul cererii de apel, se reține că apelantul critică soluția primei instanțe,

deoarece aceasta a pus la baza condamnării inculpatului Gonța Gh., doar o parte a

declarațiilor date de martorul Miron G., și anume, că „în ședința de judecată martorul

Miron G. a declarat că SRL „Adas Premium" a fost fondată în aprilie 1998 de către

Adăscăliței N., iar ea a activat în calitate de administrator la SRL „Adas Premium" în

perioada anilor 2005-2010. În 2004 la finele anului, adică la 30.12.2004 de către SRL

„Adas Premium" a fost procurată fabrica de conserve din r-nu1 Fălești, s. Bocșa, de la

SRL „Adlidoras Part", unde activa și era unul din fondatori Gonța Gh., care a și fost

responsabil de transmiterea fabricii de conserve de la o firmă la alta. Despre existența

facturilor nominalizate pe dosar a aflat în luna noiembrie 2007, cînd de „Adlidorus

Part" s-a intentat cerere de chemare în judecată la Judecătoria Economică. La fel,

martorul a declarat că inculpatul Gonța Gh. deținea cea de a doua ștampilă de la

firmă, deoarece era împuternicit să transmită rețelele la compania lor, însă nu era

împuternicit să primească facturi fiscale. După ce au depistat facturile nominalizate ,

au anulat ștampila de la Gonța Gh., în cadrul dosarului civil au depistat că sunt facturi

fiscale fără semnătură și fără ștampila.”

Ulterior, aceleași declarații ale martorului nominalizat au fost citite în cadrul

ședinței de judecată a instanței de apel din 15 mai 2013 și menționate în textul deciziei

instanței respective.

Însă, în afară de aceste declarații, apelantul a menționat că potrivit procesului-

verbal de audiere a martorului Miron G., care este anexat la materialele cauzei, fila

dosarului 48-49, dînsa a menționat că schimbarea ștampilei vechi a SRL „Adas

Premium”, a fost anulată în legătură cu schimbarea codului fiscal, ci nu datorită

faptului că au fost depistate facturile fiscale false confecționate de inculpatul Gonța

Gh..

Prin urmare, cu toate că aceste contradicții și omisiuni ale instanței de fond s-au

invocat în cererea de apel, instanța de apel, la fel, le-a lăsat fără nici o apreciere, iar în

textul deciziei menționîndu-se doar în linii generale că, „nu există temei pentru a da o

nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe

privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.”

În continuare, instanța de recurs constată că critici similare au fost invocate de

avocatul Gafton V., privitor la declarațiile martorului Goțonoga S., însă nici asupra

acestora instanța de apel nu s-a expus.

Concluzionînd asupra celor menționate, Colegiul lărgit specifică că, instanța de

apel s-a expus prematur asupra probelor menționate, neelucidînd faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, adică conținutul probelor indicate au

fost expuse în alt sens decît cel în care au fost declarate.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptând

niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor martorilor

Goțonoga S. și Miron G.. Discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

9

probelor, ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și nemotivate.

În atare situație, se constată că instanța de apel, unilateral a examinat probele și a

dat mai multă prioritate probelor prezentate de acuzare, ignorîndu-le neargumentat pe

cele ale apărării, fapt ce a dus la concluzia greșită a instanței de apel precum că,

„sentința este legală, întemeiată și motivată”.

Or, în cursul judecății instanța avea obligația de a verifica probele strânse în faza

de urmărire penală și cele cercetate de prima instanță, prin administrarea lor în ședință

publică, oral și nemijlocit și în condiții de contradictorialitate, iar nerespectarea acestei

obligații constituind o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Mai este de observat că, potrivit textului deciziei atacate, Colegiul penal al Curții

de Apel a menționat că: „În ședința de judecată în apel n-a fost invocată necesitatea

administrării de noi probe, precum și n-au fost formulate cereri privind cercetarea

suplimentară a probelor administrate în prima instanță, fiind verificate declarațiile și

probele, materiale examinate în ședința de judecată în fond și în baza cărora ea a

concluzionat necesitatea pronunțării unei sentințe de condamnare în privința lui Gonța

Gh. și Gonța G..”

Instanța de recurs, cercetînd amănunțit materialele dosarului, precum și cererea de

apel și cea de recurs declarată de avocatul Gafton V., constată că recurentul

menționează că a prezentat la ședința preliminară a instanței de fond unele probe care

n-au fost cercetate pe parcursul urmăririi penale, și anume :

- copia interpelării avocatului Gafton V. nr. 11 din 07 septembrie 2011, adresată

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (f.d. 220, vol. I);

- copia răspunsului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din 20 septembrie 2011

nr. 26-10-/2-17-2156/5457 (f.d.221, vol. I);

- copia facturii fiscale seria SF nr. 1101151 din 31.01.2005 (f.d.222, vol. I);

- copia Hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripție din 28.04.2010 pe

dosarul nr. 2e-2116/10 (f.d.223-226, vol. I);

- copia Deciziei Curții de Apel Economică din 15 martie 2011 (f.d.227, vol. I);

- copia color a facturii fiscale seria BN nr. 0566728 din 23.03.2005 (f.d.228);

- copia color a facturii fiscale seria BN nr.0566728 din 30.03.2005(f.d.229);

De asemenea, s-a invocat că, pe parcursul examinării cauzei penale privindu-i pe

Gonța Gh. și Gonța G., partea apărării a înaintat cereri privind anexarea la materialele

cauzei penale a următoarelor înscrisuri :

- Deciziei Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2011 referitor la

examinarea recursului declarat de SRL „Adas Premium” în litigiul cu SRL „Magnolia

94” (f.d. 262-265);

- Copia actului de decontare din 31.07.2005 pe una filă;

- Copia actului din 01.10.2005 pe una filă;

- Copia procurii eliberată de directorul SRL „Adas Premium” pe una filă;

10

- Copia actului de decontare din 01.10.2005 pe una filă;

- Copia contractului de prestare a serviciilor sanitaro-igienice nr. 30 din

01.07.2007 pe una filă;

- Copia actului de decontare din 01.10.2005 pe una filă;

- Copia actului de decontare din 31.07.2005 pe una filă;

- Copia actului de primire-predare a documentelor din 21.05.2005 pe una filă;

- Copia procesului-verbal nr. l din 22.06.2006 pe una filă ;

- Copia procesului-verbal nr. l din 01.06.2006 pe una filă ;

- Act din 21.12.2006 pe una filă;

- Copia actului nr.194 din 23.11.2005 pe una filă;

- Copia scrisorii de trăsură feroviară nr.96000313 pe una filă;

- Copia ordinului nr.52 din 21.11.2005 pe una filă;

- Copia extrasului din evidența contabilă a SRL „Adas Premium” pe una filă.

Așadar, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenție,

înglobează, între altele, dreptul părților în cauză de a prezenta observațiile pe care le

consideră elocvente pentru cauza lor, Convenția nedorind să garanteze drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Cauza Artico c. Italiei), ceea ce

implică în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și

ofertele de probă ale părților, fără a le aprecia pertinența (Cauza Perez c. Franței).

Astfel, concluzia instanței de apel privitor la necesitatea de administrare a unor

probe suplimentară, este vădit greșită, or, odată ce apelantul a menționat în cererea sa

despre faptul că aceste probe nu au fost cercetate la faza urmăririi penale, nici apreciate

de către instanța de fond, instanța de apel urma să se pronunțe asupra admisibilității sau

inadmisibilității lor, iar în cadrul ședinței de judecată urma să concretizeze dacă

apelantul mai dorește cercetarea acestora.

7.4. În continuare, referitor la motivarea cuprinsă în decizia instanței de apel

asupra argumentului apelantului precum că probele au fost administrate de organul de

urmărire cu încălcarea normelor procedurale, Colegiul lărgit conchide că aceasta este

necorespunzătoare materialelor existente în dosar.

Or, instanța de apel a specificat în decizia adoptată că: „…după finisarea

urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei, atît avocatul, cît și

inculpații nu au contestat actele procedurale din cadrul urmăririi penală, fapt

confirmat prin procesul-verbal de prezentare a materialelor dosarului spre cunoștință

învinuiților și apărătorului din 23.06.2011.”

Însă, examinînd procesele-verbale a ședințelor de judecată, se constată că avocatul

V. Gafton în susținerile sale verbale, anexate la filele dosarului 67-90, vol. II, a

menționat că mostrele impresiunii de ștampilă a SRL „Adas Premium”, au fost

administrate de organul de urmărire cu încălcarea normelor procedurale, iar instanța de

fond în sentința adoptată nu s-a expus asupra acestor circumstanțe.

11

Ulterior, în cererea de apel declarată de avocatul Gafton V., iarăși au fost invocate

aceleași argumente privitor la încălcarea procedurii penale la administrarea probelor,

însă instanța de apel a formulat o argumentare greșită sub acest aspect, care se

contrazice cu materialele existente la dosarul penal.

În consecință, Colegiul lărgit apreciază nefondată concluzia instanței de apel,

precum că s-a constatat: „că contrar prevederilor art. 251 CPP această încălcare nu a

fost invocată de către părți nici în cadrul urmării penale, nici în instanța de fond,

atunci conform alin. (4) nu poate genera nulitatea, deoarece nu este prevăzută această

încălcare la alin. (2) art. 251 CPP.”

7.5. Din cererea de apel declarată de avocatul Gafton V., se mai reține că acesta a

invocat în apel, că prima instanță nu a constatat și nici nu a descris în sentință probele

care confirmă incontestabil că Gonța Gh. a autentificat cu ștampila SRL „Adas

Premium”, facturile fiscale cu seria BN nr. 0566728 din 23.03.2005 și seria BN nr.

0566730 din 30.03.2005, la care Colegiul lărgit constată că, nici instanța de apel nu a

dat răspuns la aceste argumente ale părții apărării, făcînd referire la respingerea

apelului, la declarațiile martorilor Miron G. și Adăscăliță N., care au susținut că

inculpatul ar fi aplicat pe copiile facturilor din 23.03.2005 și din 30.03.2005, ștampila

SRL „Adas Premium”, însă, nu acea care se folosea în perioada respectivă, ci o altă

ștampilă confecționată mai tîrziu, prin care s-au falsificat facturile vizate.

Deci, constatările generale privitor la vinovăția inculpatului Gonța Gh. în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) CP, care au fost făcute de instanța

de apel, nu pot fi reținute de instanța de recurs ca o argumentare suficientă privind

vinovăția ultimului, prin prisma exigențelor prescrise de art. 6 CEDO.

7.6. Conform motivelor apelului, autorul acestuia a mai afirmat, făcînd trimitere la

scrisoarea nr. 26-10/2-11-388 din 04.03.2010, reținută precum de organul de urmărire

penală, așa și de instanțele de judecată, ca probă ce dovedește vinovăția inculpaților, că

IFPS a confirmat că facturile fiscale în litigiu au fost primite de autoritatea fiscală de la

SRL „Magnolia-94” conform legislației în vigoare, deci ca documente privitor la

activitatea economică a societății respective, la data de 31.05.2005.

În opinia apelantului informația respectivă confirmă nevinovăția lui Gonța Gh.,

avînd în vedere că deja la acea dată, documentele respective în original cu rechizitele

erau deja întocmite. Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că, instanța nu a

dat răspuns la aceste argumente ale apelantului.

Colegiul menționează că instanța de apel enumerînd scrisoarea formulată de IFPS,

ca probă a vinovăției, nu concretizează ce acțiune ilegală a inculpaților confirmă

documentul vizat.

7.7. O altă lacună constatată de către instanța de recurs, se referă la faptul că

apărarea a invocat în apel despre discrepanțele și contradicțiile existente între

declarațiile martorilor Miron G. și Goțonoga S., cu privire la obținerea facturilor fiscale

cu seria BN nr. 0566728 din 23.03.2005 și seria BN nr. 0566730 din 30.03.2005, pe

12

care martorul Miron G., a menționat că le-a obținut de la Judecătoria Economică de

Circumscripție, totodată însă, martorul nu a putut explica faptul cum aceste facturi au

fost atunci reflectate în contabilitatea SRL „Adas Premium”, în perioada fiscală –

martie 2005.

Apărătorul a mai invocat că, fiind audiat martorul acuzării Goțonoga S., acesta a

declarat că, la momentul depunerii cererii și ulterior în cadrul examinării litigiului civil

de către Judecătoria Economică de Circumscripție, facturile fiscale menționate nu au

fost prezentate în original, pentru a fi anexate la materialele cauzei.

Referitor la cele expuse, instanța de recurs conchide că pe parcursul judecării

cauzei, nici prima instanță și nici instanța de apel, nu a dat o apreciere declarațiilor

contradictorii ale martorilor respectivi.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a adoptat o soluție privitor

la menținerea sentinței în privința lui Gonța Gh. și Gonța G., fără să aprecieze fiecare

probă în parte și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității acesteia, în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) CPP, care stipulează că fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, nu a

respectat anume aceste prevederi la adoptarea deciziei recurate.

7.8. Mai mult, din textul deciziei atacate, s-a statuat că aceasta nu îndeplinește

exigențele legale cu privire la modalitatea de întocmire a unei hotărîri judecătorești,

care trebuie să cuprindă obligatoriu descrierea circumstanțelor de fapt și de drept a

cererii de apel, cu motivele invocate de apelanți.

Însă, la caz, din materialele dosarului se constată că, avocatul Gafton V., declarînd

cererea de apel, și-a argumentat poziția sa, în vederea demonstrării nevinovăției

inculpaților, pe 36 de file, care au fost descrise în decizia instanței de apel, prin

următoarea frază: „Nefiind de acord cu sentința, apel, în termen, a declarat avocatul

Gafton V., în numele inculpaților Gonța Gh. și Gonța G., prin care invocă că nu au fost

administrate probe într-u confirmarea învinuirii aduse inculpaților, probele puse la

baza sentinței au fost administrate cu încălcarea normelor procedurale, la examinarea

cauzei instanța de fond n-a fost imparțială.”

Așadar, Colegiul lărgit reiterează că, la adoptarea hotărîrii judecătorești, partea

descriptivă a acesteia se începe cu expunerea succintă a faptelor de săvîrșirea cărora

inculpatul este declarat vinovat sau a învinuirii sub care a fost pus, apoi se expune

fondul apelului, conținutul solicitărilor părților participante în ședința judiciară,

argumentele suplimentare invocate de aceștia. În continuare în decizie se expune

concluzia generală a instanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept,

motivele adoptării soluției respective. Instanța de apel este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului.

13

În lumina lacunelor descrise mai sus, Colegiul lărgit constată că erorile procesuale

admise de către Curtea de apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6)

CPP și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra

necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 CPP, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele

invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și

examinate în instanța de fond și cele prezentate de partea apărării, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate,

ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 CPP.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Gafton Vasile în numele inculpaților

Gonța Galina și Gonța Gheorghe, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 mai 2013, în cauza penală privindu-i pe Gonța Gheorghe Petru și

Gonța Galina Vitalie, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată în ședință publică la data de 01 aprilie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

Liliana Catan

14