1ra-418/14 — art.201-1 alin.3 lit.c Cod penal

Dosarul nr. 1ra-418/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi din 28 decembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din

27 martie 2013, declarat de inculpatul

Sveacenco Alexandr Valentin, născut la

06 februarie 1967, originar și locuitor al or. Anenii Noi,

str. Gribova 19, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 23 noiembrie – 28 decembrie 2012,

în instanța de apel: 06 martie – 27 martie 2013,

în instanța de recurs: 23 decembrie 2013– 26 februarie 2014;

C O N S T A T Ă :

Alexandr a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd cu 07 iulie

2012.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Vadim Iacobina și Grigorii

Iacobina au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului daunelor

despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă.

se pe strada Ștefan cel Mare or. Bălți, în apropierea băncii „Pro CreditBank”

inculpatul Ciubatîi Alexandr

1

Sveacenco Alexandr i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului concubinei sale, Olga Streliciuc, cauzîndu-i leziuni corporale grave

de la care victima a decedat.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod

penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de

un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a provocat suferință

fizică și psihică și decesul victimei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că totalitatea probelor prezentate instanței, nu

concluzionează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, aceasta

fiind doar presupusă și nu probată. Nici un martor audiat nu a declarat că a văzut cum

inculpatul cauzează lovituri, cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului

victimei, care au dus la decesul ei.

Instanța de apel a reținut că instanța de judecată corect a dat apreciere tuturor

probelor și, reieșind din circumstanțele cauzei, a just calificat acțiunile inculpatului în

baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, aplicîndu-i o unei pedeapsă echitabilă

faptelor săvîrșite.

Argumentele invocate de apelant nu constituie temei de casare a sentinței,

deoarece vina inculpatului este pe deplin dovedită prin declarațiile martorilor V.

Mardov, M. Jidobina, G.Tatarciuc și E. Strelciuc, date pe parcursul urmăririi penale

și confirmate în instanța de judecată.

judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

achitat.

Recurentul a indicat că nu a comis infracțiunea imputată, că lipsesc probe ce ar

dovedi vinovăția lui, că victima era bolnavă de epilepsie, că expertizele medico-

legale urmează a fi declarate nule, deoarece concluziile acestora se contrazic, că

instanțele incorect au apreciat probele administrate pe caz.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

2

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici

un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Pe lîngă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este temei de drept din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Anenii

Noi din 28 decembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 27 martie 2013,

declarat de inculpatul Sveacenco Alexandr Valentin, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 26 martie 2014.

3

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Dosarul nr. 1ra-418/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi din 28 decembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din

27 martie 2013, declarat de inculpatul

Sveacenco Alexandr Valentin, născut la

06 februarie 1967, originar și locuitor al or. Anenii

Noi, str. Gribova 19, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

În conformitate cu art. 431, 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Anenii

Noi din 28 decembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 27 martie 2013,

declarat de inculpatul Sveacenco Alexandr Valentin, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 26 martie 2014.

4

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5