1ra-418/14 — Art.201-1 alin.3 lit.c Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 28 decembrie 2012, Sveacenco Alexandr a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd cu 07 iulie 2012. Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Vadim Iacobina și Grigorii Iacobina au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului daunelor despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă.

În fapt, instanța de fond a constatat că la 30 mai 2012, orele 00.10, aflîndu- se pe strada Ștefan cel Mare or. Bălți, în apropierea băncii „Pro CreditBank” inculpatul Ciubatîi Alexandr 1 Sveacenco Alexandr i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului concubinei sale, Olga Streliciuc, cauzîndu-i leziuni corporale grave de la care victima a decedat. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică și decesul victimei.

Avocatul Vladimir Buga a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat. Apelantul a invocat că totalitatea probelor prezentate instanței, nu concluzionează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, aceasta fiind doar presupusă și nu probată. Nici un martor audiat nu a declarat că a văzut cum inculpatul cauzează lovituri, cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului victimei, care au dus la decesul ei.

Prin decizia Curții de Apel Bender din 27 martie 2013, apelul a fost respins. Instanța de apel a reținut că instanța de judecată corect a dat apreciere tuturor probelor și, reieșind din circumstanțele cauzei, a just calificat acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, aplicîndu-i o unei pedeapsă echitabilă faptelor săvîrșite. Argumentele invocate de apelant nu constituie temei de casare a sentinței, deoarece vina inculpatului este pe deplin dovedită prin declarațiile martorilor V. Mardov, M. Jidobina, G.Tatarciuc și E. Strelciuc, date pe parcursul urmăririi penale și confirmate în instanța de judecată.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat. Recurentul a indicat că nu a comis infracțiunea imputată, că lipsesc probe ce ar dovedi vinovăția lui, că victima era bolnavă de epilepsie, că expertizele medico- legale urmează a fi declarate nule, deoarece concluziile acestora se contrazic, că instanțele incorect au apreciat probele administrate pe caz.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. 2 Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie). Pe lîngă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal. Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431, 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 28 decembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 27 martie 2013, declarat de inculpatul Sveacenco Alexandr Valentin, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 26 martie 2014. 3 Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco Dosarul nr. 1ra-418/14 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE DISPOZITIV 26 februarie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență : Președinte Constantin Gurschi, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 28 decembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 27 martie 2013, declarat de inculpatul Sveacenco Alexandr Valentin, născut la 06 februarie 1967, originar și locuitor al or. Anenii Noi, str. Gribova 19, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale; În conformitate cu art. 431, 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 28 decembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 27 martie 2013, declarat de inculpatul Sveacenco Alexandr Valentin, pe motiv că nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 26 martie 2014. 4 Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 5