1ra-366/2014 — art. 321 CP

1ra-366/2014 — art. 321 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-366/14

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie

2013 și avocatul Sergiu Coptu în numele inculpatului împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie 2013 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2013 în cauza penală în privința lui

Guzun Vadim Constantin, născut la 13 mai 1985,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, or. Durlești, str.

D. Cantemir 24;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

ordinar)

Asupra admisibilității recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Guzun Vadim Constantin a fost condamnat în baza art.321 Cod penal la 2 (doi) ani

și 7 (șapte) luni închisoare.

Conform art.85 Cod penal pentru cumul de sentințe la pedeapsa aplicată s-a

adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 26.07.2006 și încheierea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 10.02.2011, stabilindu-i pedeapsa definitivă 7 (șapte) ani 10 (zece) luni

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

constatat că la 03.02.2010, aproximativ pe la orele 17.45, colaboratorii IP-15

1

Cricova împreună cu colaboratorii DIP RM au efectuat un control inopinat în celula

nr. 12 IP-15 Cricova, în care erau deținuți Guzun V. și Madonici G.. Acestora li s-a

propus să predea benevol obiectele interzise în instituțiile penitenciare, pe care le

au la sine, condamnatul Guzun V., fiind indignat, a numit colaboratorii DIP cu

cuvinte necenzurate și a deteriorat un telefon mobil de marca „LG" pe care îl avea la

sine. În acel moment colaboratorul IP-15 Cricova i-a cerut condamnatului Guzun V.

să iasă din celulă pentru a-i fi efectuată percheziția corporală, la ce condamnatul

Guzun V. repetat a numit pe colaboratorii DIP cu cuvinte necenzurate, în urma

controlului corporal la condamnatul Guzun V. a fost depistat un telefon mobil de

marca „Nokia 6300", iar în momentul în care colaboratorul DIP, Ciuvaga D. a

încercat să ridice telefonul mobil depistat, condamnatul Guzun V., opunând

rezistență fizică, la apucat pe colaboratorul menționat de mână și 1-a împins, iar în

continuare acesta bruscându-i și pe ceilalți colaboratori care erau în prejmă și care

au încercat să-i acorde ajutor colaboratorului DIP Ciuvaga D. În urma folosirii

procedeelor de luptă de către colaboratorii DIP MJ, condamnatul Guzun V. a fost

imobilizat, iar de la acesta a fost ridicat telefonul mobil de marca „Nokia 6300".

apărătorul Coptu S. în numele inculpatului Guzun V.

3.1 In apelul apărătorului Coptu S. în numele inculpatului se solicită

achitarea lui Guzun V. pe motivul lipsei elementelor infracțiunii imputate lui. De

asemenea a considerat neîntemeiată sentința atacată și pe motiv că, la emiterea ei

instanța de fond nu a luat în considerație unele erori procesuale care au fost admise

în cadrul urmăririi penale.

3.2 In apelul acuzatorului de stat, se solicită aplicarea unei pedepse mai

aspre pe motiv că la emiterea sentinței instanța de fond nu a luat în considerație

condițiile în care inculpatul Guzun V., fiind anterior condamnat pentru o infracțiune

deosebit de gravă, săvârșită cu intenție, a comis în locul de detenție o altă

infracțiune cu intenție, ignorând cerințele legale ale colaboratorilor Penitenciarului,

cât și prevederile legislației în vigoare, ceea ce determină de a constata, că ultimul

nu urmărește respectarea prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal. De asemenea, a

menționat că, inculpatul Guzun V. a recunoscut doar parțial cele incriminate,

totodată, acesta prin cele declarate a încercat să creeze participanților la proces o

impresie bună despre personalitatea sa, să orienteze instanța la adoptarea unei

hotărâri mai favorabile situației sale.

septembrie 2013, apelurile acuzatorului de stat și apărătorului au fost respinse ca

nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că

pedeapsa numită este una echitabilă, corespunzătoare circumstanțelor reale și

personale, la aplicarea acesteia.

Totodată instanța de apel a reținut că Guzun V. a comis infracțiunea

imputată și că acțiunile lui au fost corect calificate în baza art. 321 Cod penal -

nesupunerea prin violență cerințelor legitime ale administrației.

2

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, se solicită casarea

totală a deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță

în alt complet de judecată.

Recurentul menționează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice, dispozitivul hotărârii, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, totodată indicând că inculpatul

nu a recunoscut integral vina, fiind anterior condamnat pentru o infracțiune gravă,

comisă cu intenție, la locul de detenție a comis o altă infracțiune cu intenție,

ignorând cerințele legale ale colaboratorilor penitenciarului, cât și prevederile

legislației în vigoare, fapt care confirmă că ultimul nu respectă prevederile art. 61

alin.(2) Cod penal. Prin urmare pedeapsa stabilită de prima instanță nu-și poate

atinge scopul propus de lege.

5.1 În recursul ordinar declarat de către avocatul S. Coptu în numele

inculpatului Guzun V. invocându-se prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, se solicită casarea ambelor hotărâri judecătorești, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care ultimul să fie achitat de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 Cod penal pe motivul

lipsei în acțiunile lui a elementelor componentei de infracțiune.

Recurentul a invocat unele erori procesuale admise în cadrul urmăririi

penale care nu s-a efectuat complet nefiind verificate declarațiile inculpatului

Guzun V., nu au fost audiați condamnații care au fost prezenți în timpul percheziției,

în special Madonici G., nu a fost efectuată o analiză corespunzătoare a declarațiilor

lui Guzun V. în calitate de inculpat, bănuit și învinuit, totodată invocând că

procesul-verbal de percheziție corporală nr. 13 din 03.02.2009 este unul nul

conform art. 251 Cod procedură penală din motiv că nu conține ora efectuării

percheziției, data fiind indicată greșit, nu conține compartimentul privind aducerea

la cunoștință a acestui proces-verbal, lipsind semnătura inculpatului. În recursul

avocatului s-a mai menționat că fapta incriminată a avut loc la data de 03.02.2010,

urmărirea penală fiind pornită la 22.02.2010 iar calitatea de bănuit a început de la

22.02.22010 când a fost pornită urmărirea penală nemijlocit în privința persoanei lui

Guzun V., și nu de la 30.06.2010 când el a fost recunoscut în calitate de bănuit prin

ordonanța organului de urmărire penală, iar sub învinuire a fost pus la 19 iulie 2010

după expirarea termenului de 5 luni 27 zile de la pornirea urmării penale, fiind

depășit termenul de 3 luni de aflare în calitate de bănuit.

Din textul recursului rezultă că avocatul S. Coptu a mai indicat că

instanța de apel nu a cercetat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzei penale în fond, deoarece nu au fost cercetate probele care au fost puse de

către instanța de apel la baza concluziilor sale de vinovăție. Totodată a invocat că a

avut loc o încălcare de procedură esențială, ce constă în existența unui viciu

juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept, astfel decizia atacată prezentând

deficiențe sub aspectul prevederilor art. 414 alin. (2), 417 alin. (1) pct.8 Cod de

3

procedură penală.

Un al motiv invocat de recurent este încălcarea principiului egalității armelor

de către instanțele de judecată manifestat prin faptul că s-a refuzat de a fi audiat

martorul Madonici G.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit

neîntemeiate, din următoarele considerente.

6.1 În recursul avocatului S. Coptu declarat în numele inculpatului Guzun

V. s-au invocat ca temeiuri de declarare a recursului prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, conform cărora, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția iar conform pct. 8) alin.(1) al aceluiași articol, în cazul când – nu au fost

întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

Colegiul penal constată că afirmațiile din recursul declarat sunt

neîntemeiate, avocatul S. Coptu neaducând nici o argumentare din punct de vedere

ale temeiurilor invocate, ce ar permite instanței de recurs casarea hotărârilor

judecătorești pentru a repara erorile de drept invocate.

Argumentul invocat de avocatul S. Coptu, precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței, în viziunea instanței de recurs, nu este aplicabil în speța

dată, deoarece instanța de apel respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de

procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat. De asemenea, lecturând textul deciziei instanței de apel,

se observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat și decizia

adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția, și motivarea soluției

nu contrazice dispozitivul hotărârii.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le

sub aspectul pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, fapt ce face ca

concluziile despre condamnarea lui Guzun V. în baza art. 321 Cod penal la o

pedeapsă definitivă de 7 (șapte) ani și 10 (zece) luni închisoare, să fie juste și

întemeiate.

În susținerea acestora, instanța de apel la adoptarea deciziei a dat o apreciere

corectă atât declarațiilor martorilor Ciuvaga D., Focșa R., Țurcan O., Iacub V., cît

și materialelor dosarului și anume: comunicatului special al șefului instituției

penitenciare IP-15 or. Cricova (vol.1, f.d.3), concluziilor anchetei de serviciu prin

4

care s-a stabilit corectitudinea acțiunilor colaboratorilor IP-15 or. Cricova privind

aplicarea forței fizice față de condamnatul Guzun V. (vol.1, f.d.4-5), procesului-

verbal din 03.02.2010 privind refuzul condamnatului Guzun V. de la examinarea

medicală și ajutor medical de către medicul de gardă (vol.1, f.d.12), procesului-

verbal nr. 43 din 03.09.2009 privind percheziția corporală a lui Guzun V. potrivit

căruia de la Guzun V. au fost ridicate 2 telefoane mobile LG și Nokia (vol.1,

f.d.13).

Totodată, Colegiul penal enunță, că instanța de apel a făcut o analiză amplă

a probelor acumulate pe cauză, a indicat și a argumentat detaliat, din care motive s-

au admis unele probe și s-au respins altele. Toate probele administrate au primit o

apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din

circumstanțele de fapt determinate în cauză stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 Cod penal, încadrarea juridică a

acțiunilor acestuia fiind justă.

Argumentul recurentului precum că instanța de apel nu a examinat apelul

potrivit regulilor prevăzute pentru prima instanță este lipsit de temei deoarece

judecând apelul împotriva sentinței de condamnare, instanța de apel a respectat

prevederile art.414 alin. (2) Cod de procedură penală, a verificat declarațiile și

probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată,

cu consemnarea în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Procedura de judecare a apelului invocată de către recurent prevăzută în art.

415 alin.(2/1) Cod de procedură penală este aplicabilă în cazul când a fost

pronunțată sentința de achitare.

Argumentul apărării privind declararea nulă a procesului verbal nr. 43 din

03.09.2009 privind percheziția corporală a lui Guzun V. din motiv că acest act nu

conține ora efectuării percheziției, este indicat incorect data emiterii actului

procedural nu conține mențiunea de aducere la cunoștință a acestui act, just a fost

respins de către instanța de apel ca neîntemeiat deoarece potrivit procesului-verbal

de prezentare a învinuitului și apărătorului său a materialelor de urmărire penală din

19.07.2010 (vol.1, f.d.72) lui Guzun V. în calitate de învinuit în prezența avocatului

R. Medeleanu i-au fost prezentate pentru a face cunoștință materialele de la

urmărire penală, iar de către ultimii nu au fost invocate careva obiecții, adică nu au

depus vreo plângere privind recunoașterea nulității acestui act procedural în faza de

urmărire penală.

Nu poate fi reținut de către instanța de recurs nici argumentul că învinuirea

nu a fost înaintată în termen rezonabil, just fiind respins de către instanța de apel ca

neîntemeiat, deoarece invocarea acestora urma a avea loc în cursul efectuării

acțiunii sau la terminarea urmăririi penale, când partea ia cunoștință cu materialele

dosarului, fapt ce nu a fost făcut.

Prin urmare, acțiunile organului de urmărire penală n-au fost contestate în

conformitate cu prevederile art. 313 Cod de procedură penală. Iar potrivit art. 230

alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

5

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Aceste încălcări se referă la nulitățile relative, deoarece ele sînt restrânse în

anumite limite de timp, adică părțile fiind impuse să invoce excepția nulității

relative în mod operativ într-o anumită perioadă, iar neinvocarea acesteia în

termenul prevăzut de lege atrage tardivitatea excepției de nulitate și acoperirea

nulității, care nu mai poate fi cerută de partea interesată în altă etapă a procesului

penal, ori printr-un alt mijloc procesual.

Astfel instanța de apel just a considerat neautentice declarațiile martorului

Reapolov S. care au fost date de către ultimul în scopul de a-l exonera de

răspundere penală pe Guzun V., iar declarațiile martorului Focșa R. corect au fost

puse la baza vinovăției inculpatului, respectiv fiind just apreciate și declarațiile

inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției.

Afirmația apărării privind încălcarea principiului egalității armelor, prin

refuzul instanțelor de a audia martorul Madonici G. nu poate fi reținută deoarece

potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată al instanței de apel (vol.1, f.d. 237),

avocatul Coptu S. a considerat posibilă finisarea cercetării judecătorești în lipsa

acestui martor.

În acest sens, Colegiul reține că, instanța de apel, coroborând probele din

dosar cu normele penale și procesuale penale în vigoare, a analizat motivat aceste

argumente și corect a menționat că încălcările invocate de către avocat nu se conțin

în cercul de cazuri ce atrag nulitatea actelor procedurale.

Starea de fapt și de drept corect a fost statuată de către prima instanță, ea

concordă și se bazează pe analiza materialului probator, iar motivele invocate de

apărare au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească, care s-a petrecut sub

toate aspectele, complet și obiectiv prin prisma principiului nemijlocirii, oralității și

contradictorialității în aceste sens afirmația apărării urmând a fi respinsă ca

nefondată.

6.2 În recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat sunt invocate ca

temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, conform

cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar conform pct.10) alin.(1) al

aceluiași articol, în cazul când – s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Recurentul, cu toate că a specificat, în opinia sa, care sunt

erorile de drept comise de instanța de apel ce ar motiva casarea hotărârii, însă aceste

temeiuri nu sunt aplicabile în cauza dată.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord

cu individualizarea pedepsei numite inculpatului, considerând că acestuia i-a fost

stabilită o pedeapsă ilegală, care este prea blândă în raport cu fapta prejudiciabilă

comisă și consecințele acesteia, precum și persoana inculpatului, menționând că

instanțele de judecată au ignorat prevederile art. 75, 61 Cod penal.

6

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

menționează că concluziile instanțelor de fond, privind stabilirea pedepsei

inculpatului corespund prevederilor art. 7,75,77, 85 Cod penal, la numirea pedepsei

s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de personalitatea inculpatului, de

circumstanțele cauzei, de circumstanța agravantă: comiterea infracțiunii de către o

persoană care a săvârșit recidivă de infracțiuni, astfel pedeapsa fiind aplicată cu

respectarea prevederilor art. 82 Cod penal.

procurorului, argumentele reținute de ultimii au fost obiectul judecării în instanța de

apel, iar aceasta, respectând prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală,s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate.

În asemenea condiții, recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, fiind

vădit neîntemeiate.

432 Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul, în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2013 și avocatul

Sergiu Coptu în numele inculpatului împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 25 martie 20013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 septembrie 2013 în cauza penală în privința lui Guzun Vadim Constantin,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2014.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș

7