1ra-1571/2016 — art. 42, 190 alin. 2 lit. b,c CP

1ra-1571/2016 — art. 42, 190 alin. 2 lit. b,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1571/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Vuico Angela în numele inculpatului Stratu Vadim, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2014 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2016, în cauza

penală în privința lui

Stratu Vadim Valentin,

născut la 04 septembrie 1981, originar și domiciliat pînă

la reținere în s. Tîrnova, r-nul Dondușeni,

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

1.de la 08 iulie 2013 - până la 30 octombrie 2014;

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2014, Stratu Vadim a fost condamnat în baza art. 42,190 alin. (2) lit. b),c) Cod

penal, la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități în

domeniul comercial pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, a fost adăugată parțial

pedeapsa neexecutată numită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 12.08.2011, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa 9 ani 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Stratu V. și de la Stratu (Surchicin)

C. în beneficiul lui Mardari Vl. prejudiciul material cauzat în mărime de 2000

dolari SUA și 500 Euro echivalentul în valută națională conform cursului valutar

1

stabilit de BNM la data executării sentinței.

Prin aceiași sentință a fost condamnată și Stratu (Surchicin) Cristina, în

privința căreia cauza nu se examinează.

aflându-se în penitenciarul nr. 6 Soroca, unde executa pedeapsa, în luna ianuarie

2013, fiind în înțelegere prealabilă cu soția sa Stratu (Surchicin) Cristina, și încă o

persoană nestabilită de către organul de urmărire penală, repartizând rolurile,

acționând în calitate de autor, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei

persoane, a plasat un anunț prin intermediul site-ului de anunțuri www.999.md

precum că comercializează un automobil de model „Hyunday i30”, după care,

prin intermediul telefonului și a altor mijloace electronice de comunicare, fiind

contactat de către Mardari Vladimir, dobândind încrederea acestuia, din motive

de cupiditate, dorind să dea acțiunilor sale un caracter legal, a convins partea

vătămată să semneze un contract de prestare servicii de import a unui automobil,

unde fără a avea intenția și posibilitatea executării obligațiilor asumate, a însușit

de la Mardari Vladimir bani în sumă de 2000 dolari SUA și 500 Euro, care

conform cursului oficial al BNM, constituia 32 750 lei, cauzându-i astfel părții

vătămate un prejudiciu material considerabil.

acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, argumentând că a fost

condamnat pentru o infracțiune pe care nu a săvârșit-o.

Ulterior, în cadrul cercetării judecătorești inculpatul și-a modificat cerințele

apelului, solicitând aplicarea în privința sa a unei pedepse mai blânde.

2016, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că starea de

fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite

și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței, care cuprind elementele

definitorii condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, iar inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele legii,

ținându-se cont de circumstanțele cauzei, de persoana acestuia, de scopul

pedepsei penale și criteriile generale de individualizare ale acesteia prevăzute la

art. 61, 75 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal a respins solicitarea apelantului privind aplicarea

în privința sa a unei pedepse mai blânde, argumentând că instanța de fond la

2

stabilirea categoriei de pedeapsă a ținut cont de gravitatea faptei săvârșite,

precum și de persoana inculpatului, care anterior de mai multe ori a fost

condamnat, însă concluziile necesare nu le-a făcut și a săvârșit prezenta

infracțiune în timpul executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 12.08.2011.

În consecință instanța a statuat că stabilindu-i inculpatului o pedeapsă mai

blândă, aceasta nu-și va atinge scopul prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

Vuico Angela în numele inculpatului, care invocând temeiul de drept prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a

acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse mai blânde

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, iar în temeiul art. 85 Cod penal

definitiv să-i fie numită pedeapsa închisorii 5 ani 6 luni, cu executare în

penitenciar de tip închis.

În argumentarea soluției solicitate recurenta a invocat următoarele:

- pedeapsa stabilită de instanța de fond este prea aspră la numirea căreia

instanța nu a ținut cont de faptul că Stratu V. nu a avut intenția de a însuși

prin înșelăciune banii părții vătămate, el singur fiind înșelat de ruda sa,

Bordian M. pe care a dorit să o ajute să vândă automobilul în schimbul unei

recompense de 500 Euro;

- instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că urmărirea penală nu a fost

efectuată obiectiv, nefiind întreprinse toate măsurile necesare în vederea stabilirii

adevărului, nefiind efectuată confruntarea între Bordian Marcel, Stratu Ludmila

și Stratu Cristina;

- la stabilirea pedepsei lui Stratu Vadim i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil prevăzut de art. 19 CPP și art. 6 CEDO.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționând că instanța de apel și-a argumentat soluția în partea

stabilirii pedepsei, aceasta fiind echitabilă în raport cu faptele comise, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

3

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă temei de recurs pct. 6) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței.

Verificînd legalitatea hotărârilor atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare în speța dată, iar

recurentul în recursul declarat a omis în totalitate argumentarea ilegalității

hotărârii contestate din punct de vedere a temeiurilor pentru recurs la care face

trimitere, astfel nu a specificat care sunt erorile de drept, care ar fi esența

circumstanțelor că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori asupra căror motive invocate în apel nu s-a pronunțat, sau

care sunt argumentele în susținerea afirmației că instanța a admis o eroare gravă

de fapt care a afectat soluția instanței.

Totodată, lecturînd textul recursului instanța de recurs reține, că din

conținutul acestuia rezultă temeiurile prevăzute la pct.8), 10), care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana

nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau

legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că, atît instanța de fond cît și cea de apel, în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

4

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția lui Strau V. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.42,190 alin.(2) lit. c) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind

justă.

Concluziile instanțelor de fond sînt juste și se întemeiază pe cumulul de

probe administrate, cum sunt declarațiile părții vătămate Mardari Vl., martorului

Silcenco A. inculpatei Stratu C., precum și materialele cauzei – procesul-verbal de

percheziție din 25.03.2013; procesele-verbale de examinare a obiectelor din 25.03.2013 și

17.04.2013.

Acestea fiind menționate, Colegiul respinge ca neîntemeiate alegațiile

recurentului precum că, Stratu V. nu a avut intenția de a însuși prin înșelăciune

banii părții vătămate, el singur fiind înșelat de ruda sa, Bordian M. pe care a dorit

să o ajute să vândă automobilul, apreciindu-le ca fiind o metodă de apărare, or

Stratu V. cunoscînd cu certitudine că nu are posibilitatea de a procura și importa

careva autoturisme pentru partea vătămată, sub diferite pretexte a solicitat și a

primit de la acesta prin intermediul soției sale Stratu C. bani în sumă de 2000

dolari și 500 Euro, fără a avea posibilitatea reală de a-și onora obligațiile asumate.

La fel nu poate fi reținut nici următorul argument invocat de apărare prin

care invocă „urmărirea penală nu a fost efectuată obiectiv, nefiind întreprinse toate

măsurile necesare în vederea stabilirii adevărului, nefiind efectuată confruntarea între

Bordian Marcel, Stratu Ludmila și Stratu Cristina”.

La acest capitol Colegiul reține că în conformitate cu prevederile art. 113

alin. (2) Cod de procedură penală, confruntarea se efectuează de către organul de

urmărire penală din oficiu sau la cererea participanților la proces.

Astfel, potrivit pct. 17), 22) al art. 66 Cod de procedură penală Stratu Vadim

a fost în drept de a solicita audierea martorilor, iar după terminarea urmăririi

penale, de a lua cunoștință de toate materialele cauzei și de a înainta cereri de

completare a urmăririi penale.

Analizând materialele cauzei Colegiul constată că atât inculpatul Stratu V.

cât și avocatul acestuia nu au înaintat nici un demers în vederea efectuării

confruntării între careva persoane, precum și nu au solicitat să fie efectuate unele

5

acțiuni suplimentare în vederea completării urmăririi penale sau audierea în

calitate de martori a unor persoane.

Prin urmare, reieșind din cele menționate mai sus, Colegiul conchide că

inculpatul nu a fost lipsit de dreptul de a solicita efectuarea unor acțiuni

suplimentare în vederea completării urmăririi penale.

În continuare instanța de recurs relevă, că avocatul Vuico A. critică

hotărârile judecătorești și în partea stabilirii pedepsei, invocând că instanțele

incorect au dispus aplicarea unei pedepse prea aspre în privința inculpatului,

prin ce i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 19 CPP și

art. 6 CEDO.

Aceste alegații ale apărării Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or

potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele

de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând

anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatului, atât

prima instanță, cât și cea de apel, au ținut seama deplin de principiile de

aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei

care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corijării și reeducării acestuia, și corect au conchis că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, or

inculpatul anterior de mai multe ori a fost condamnat, însă concluziile necesare

nu le-a făcut, și a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție aflându-se în locurile de

detenție. Ținînd cont de cele menționate, de circumstanțele în care a fost săvârșită

prezenta infracțiune, precum și de persoana inculpatului, Colegiul penal

6

conchide că este justă concluzia instanței de apel referitor la faptul că stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă, mai blândă scopul legii penale nu va fi atins.

Având în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal conchide că,

pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond și menținută de către cea

de apel, este echitabilă și în limitele prevăzute de lege, în așa fel încât acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor de a săvârși

alte fapte infracționale, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, nu își va atinge

scopul, astfel, decizia atacată se consideră legală și întemeiată.

Reieșind din circumstanțele stabilite, Colegiul penal apreciază concluziile

instanțelor de fond în partea individualizării pedepsei corecte, iar argumentele

recurentei în acest sens, neîntemeiate, deoarece în speță, pedeapsa stabilită

inculpatului a fost individualizată conform prevederilor legale.

Generalizând cele menționate mai sus instanța de recurs conchide că,

decizia instanței de apel este legală și întemeiată, aceasta cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417

Cod de procedură penală.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal nu constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate, impunându-

se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vuico Angela în

numele inculpatului Stratu Vadim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Stratu Vadim

Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 ianuarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7