1r-2/14 — art.145, 188 CP

Dosarul nr. 1r-2/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Elena Covalenco

Judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc

Cu participarea:

Interpretului - Adriana Condrațcaia

a judecat în ședință publică recursul declarat împotriva încheierii Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2012 de către condamnatul:

Marinov Semion Afanasie, născut la 02

februarie 1977, originar din or. Comrat, Republica

Moldova, găgăuz, cetățean al R. Moldova,

celibatar, studii medii incomplete, la momentul

condamnării locuitor al or. Caluga, F. Rusă.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 16 decembrie 2011- 30 ianuarie 2012;

- instanța de recurs: 23 ianuarie 2014- 12 martie 2014.

Procedura de citare a fost executată.

S-au prezentat:

Condamnatul Semion Marinov și avocatul Tamara Rotaru, care au pledat

pentru admiterea recursului în sensul declarat.

Procurorul Nicolae Suvac și reprezentantului Ministerului Justiției Liliana

Pîrlog, care au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție ,

CONSTATĂ:

Rusă, din 03 decembrie 1998, modificată prin decizia Judecătoriei Supreme a

1

Federației Ruse din 13 aprilie 1999, Marinov Semion a fost condamnat în baza art.

art. 105 alin. (2) pct. „a, в, д, к”, 165 alin. (3) pct. ”б, в” și art. 222 alin. (4) Cod

penal F. Rusă la detențiune pe viață, cu executarea pedepsei în colonii de corectare

prin muncă cu regim special.

către Curtea de Apel Chișinău, conform prevederilor art. 556 Cod de procedură

penală, prin care a solicitat transferul ultimului pentru continuarea executării pedepsei

în instituțiile penitenciare din Republica Moldova.

2012, a fost admis demersul Ministrului Justiției al Republicii Moldova și dispus

transferul inculpatului Marinov Semion din Federația Rusă în Republica Moldova

pentru continuarea executăii pedepsei sub formă de detențiune pe viață în penitenciar

de tip închis.

3.1. În motivarea soluției sale, Colegiul penal a reiterat:

- Pedeapsa stabilită inculpatului pe art. 105 alin. (2) pct. „a, в, д, к” Cod

penal al Federației Rusă cu detențiune pe viață corespunde sancțiunii art. 145 al.2 lit.

„e,g,j,k” Cod Penal Republica Moldova și prevede de la 12 la 20 ani închisoare sau

detențiune pe viață;

- Pedeapsa stabilită inculpatului pe art. 165 alin. (3) pct. ”б, в,” Cod penal al

Federației Rusă de 15 ani privațiune de libertate depășește limita maximă prevăzută

de legea națională și anume la art. 188 alin. (4) Cod penal al RM, deaceia în

conformitate cu art. 557 alin. (2) Cod de procedură penală al RM, Colegiul penal a

adaptat această pedeapsă la pedeapsa națională și a micșorat-o la 14 ani închisoare;

- Conform art. 84 alin. (5) Cod penal al RM, coraportat la art. 69 Cod penal al

Federației Ruse pentru concurs de infracțiuni, s-a stabilit condamnatului pedeapsă

definitivă detențiune pe viață. În penitenciar de tip închis.

- Legislația penală a RM nu prevede ca pedeapsă principală sau

complimentară pentru aceste categorii de infracțiuni confiscarea averii, deaceia ea

nici nu este preluată spre executare.

- Cît ține de art. 222 al.4 Cod penal al Federației Ruse Colegiul a menționat,

că legislația penală a Republicii Moldova nu prevede răspundere penală pentru

faptele indicate, deaceia în acest sens pedeapsa nu se stabilește.

Semion, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care să fie respins demersul Ministrului Justiției al RM.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, conform art. 145 Cod penal

al RM, pedeapsa este mai aspră, ceea ce contravine prevederilor art. 557 alin. (2) Cod

de procedură penală;

Totodată, recurentul a reiterat că, conform prevederilor art. 91 alin. (5) Cod

penal al RM, persoana care execută pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberată

condiționat de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va considera că

2

nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei și dacă această

persoană a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare, pe cînd conform

legislației din Federația Rusă, cel puțin 25 de ani de închisoare;

Un alt motiv invocat de recurent este faptul că nu a primit copia încheierii

recurate și nu a făcut cunoștință cu materialele cauzei examinate în cadrul Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău.

Un ultim motiv al recursului, este că în general i-au fost încălcate drepturile în

Federația Rusă și el nu este deacord cu hotărîrile pronunțate de instanțele

judecătorești din Rusia.

materialele cauzei, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi respins ca

nefundat din următoarele considerente:

5.1. Potrivit materialelor dosarului, prin sentința Colegiului penal al

Judecătoriei regionale Caluga, Federația Rusă, din 03 decembrie 1998, modificată

prin decizia Judecătoriei Supreme a Federației Ruse din 13 aprilie 1999, Marinov

Semion a fost condamnat în baza art. art. 105 alin. (2) pct. „a, в, д, к”, 165 alin. (3)

pct. ”б, в” și art. 222 alin. (4) Cod penal Federația Rusă la detențiune pe viață, cu

executarea pedepsei în colonii de corectare prin muncă cu regim special.

Potrivit art. 556 alin. (3) Cod de procedură penală, în cadrul soluționării

demersului de transferare, instanța verifică dacă sunt respectate condițiile pentru

transfer stipulate în art. 551-557 Cod de procedură penală și prevăzute de tratatul

internațional în temeiul căruia se solicită transferul sau de acordul de reciprocitate.

Totodată, art. 552, 555 Cod de procedură penală prescrie că, transferul poate

avea loc: dacă condamnatul este cetățean al R. Moldova, hotărîrea de condamnare

este definitivă, durata pedepsei privative de libertate, pe care condamnatul o mai are

de executat, este de cel puțin 6 luni la data primirii cererii de transferare, transferul

este consimțit de persoana condamnată, fapta pentru care a fost condamnată persoana

constituie infracțiune potrivit codului penal al R. Moldova, ambele state părți au

convenit asupra transferului, instanța care decide transferul este convinsă că persoana

transferată nu va fi supusă unui eventual risc de tratament inuman și degradant în

statul în care urmează a fi transferată.

În speță, Colegiul penal constată, că instanța de apel corect a acceptat

transferul condamnatului pentru continuarea executării pedepsei sub formă de

detențiune pe viață în penitenciar de tip închis și sunt îndeplinite condițiile prevăzute

în art. 552 Cod de procedură penală.

Faptele pentru care a fost condamnat Marinov Semion constituie infracțiuni

potrivit Codului penal al RM și se încadrează în baza art. 145 alin. (2) lit. e), g), j), k),

188 alin. (3) lit. c) și alin. (4) Cod penal, astfel pedepsele aplicate de către statul de

condamnare au fost adaptate la pedeapsa națională și micșorată la 14 ani închisoare,

însă conform art. 84 alin. (5) Cod penal al RM, pentru concurs de infracțiuni, s-a

stabilit condamnatului pedeapsă definitivă detențiune pe viață.

Art. 10 paragraful 1 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, reglementează una din

3

procedurile de transfer și anume - continuarea executării condamnării, care statul de

executare trebuie să indice statului de condamnare înainte de transferarea persoanei

condamnate, că o va urma. În cazul dat, statul de executare este legat de natura

juridică și durata sancțiunii așa cum rezultă ele din condamnare. Totuși, dacă natura

sau durata acestei sancțiuni este incompatibilă cu legislația statului de executare,

acesta, reieșind din prevederile art. 10 paragraful 2 din Convenția nominalizată, poate

să adopte, prin procedura schimbării condamnării, sancțiunea la pedeapsă sau măsura

prevăzută de propria sa lege pentru infracțiuni de aceeași natură.

Ulterior realizării transferării persoanei condamnate din statul de condamnare

în cel de executare, în conformitate cu art. 9 paragraful 3 din Convenția indicată,

executarea condamnării este guvernată de legea statului de executare și acest stat este

singurul competent pentru a lua toate hotărîrile corespunzătoare.

În speță aceste prevederi au fost respectate cu strictețe, or potrivit cererii

depuse personal de către condamnat, (f.d.25) ultimul indică expres „…pentru

continuarea executării condamnării în Republica Moldova a cărui cetățean sunt”, de

asemenea personal menționînd, „…că cu condițiile de executare în Republica

Moldovaconform art. 91 Cod Penal al Republicii Moldova sunt cunoscut” (f.d.26).

5.2. Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiat argumentul recurentului,

precum că conform prevederilor art. 91 alin. (5) Cod penal al RM, persoana care

execută pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberată condiționat de pedeapsă înainte

de termen dacă această persoană a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare,

pe cînd conform legislației din Federația Rusă, cel puțin 25 de ani de închisoare,

deoarece, în cazul aplicării prevederilor de mai sus, condamnatul trebuie să

îndeplinească mai multe obligațiuni, mai mult ca atît, liberarea condiționată înainte de

termen nu este o obligație a instanței ci reprezintă o procedură distinctă de procedura

transferului persoanelor condamnate, presupunînd eliberarea de la executarea

pedepsei penale, în principiu și în eventualitate, a persoanei care a săvîrșit o

infracțiune.

5.3. În aceiași ordine de idei, Instanța de recurs menționează că, motivul

invocat de recurent și anume faptul că nu a primit copia încheierii recurate și nu a

făcut cunoștință cu materialele cauzei examinate în cadrul Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău, este unul nefondat, deoarece conform materialelor cauzei, se

confirmă că încheierea a fost tradusă în limba rusă și expediată participanților (f.d.

61-63), iar din conținutul recursului se vede clar că ca la depunerea acestuia

condamnatul cunoștea conținutul încheierii instanței de apel și a materialelor cauzei.

5.4. Cît ține de ultimul argument referitor la dezacordul cu hotărîrile

judecătorești ale instanțelor din Federația Rusă, Colegiul nu se va expune, el fiind

inadmisibil în cadrul procedurii respective.

Astfel, Colegiul penal conchide că recursul declarat de condamnatul Marinov

Semion urmează a fi respins ca nefondat.

4

alin. (1) p.1) lit. a), 551-557 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2012 de condamnatul Marinov Semion în

propria cauză, cu menținerea încheierii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 12 martie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

5