1ra-309/2014 — 217 al.2, 264-1 al 1CP

Dosarul nr. 1ra-309/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

12 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Dragoș Chetraru în numele inculpatului împotriva sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 28 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 iunie 2013, în cauza penală în privința lui

Naumcencov Anatoli Victor,

născut la 21.07.1977, originar al s.

Merenii Noi, str. Mira 16, r-nul Anenii

Noi.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

- de la 19 octombrie 2012 – pînă la

28 decembrie 2012 (prima

instanță)

- de la 09 aprilie 2013 – pînă la 10

iunie 2013 (instanța de apel)

- de la 27 noiembrie 201 3 - pînă la

12 februarie 2014 (instanța de

recurs)

Colegiul penal asupra recursului declarat,

C O N S T A T Ă:

Naumcencov Anatoli a fost condamnat în baza art. art. 217 alin. (2) și 264/1

alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită următoarea pedeapsă:

- în baza art. 217 alin.(2) Cod penal, sub formă de 200 ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

- în baza art. 264/1 alin.(1) Cod penal, sub formă de 100 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani.

1

În baza art. 84 Cod penal, i-a fost numită pedeapsa definitivă sub formă de

240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

dispus corectarea erorii materiale admise în textul dispozitiv al sentinței pronunțate

de Judecătoria Centru, mun. Chișinău din 28.12.2013, în cauza penală în privința

lui Naumcencov A., și anume s-a exclus din primul abzaț al textului dispozitiv

sintagma ,, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani”, și s-a adăugat în abzațul doi din textul dispozitiv după fraza ,,se

recunoaște Naumcencov Anatoli vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

264/1 alin.(1) Cod penal, și i se stabilește pedeapsa sub formă de 100 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, sintagma ,,cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani”.

2.1 Potrivit sentinței s-a constatat că, Naumcencov A., la 12.09.2012, în jurul

orelor 20:30, aflîndu-se la gara feroviară, mun. Chișinău, din str. Gării 1, fiind

suspectat de către colaboratorii CPT Chișinău, că se află în stare de ebrietate

narcotică, a fost suspus percheziției corporale, în urma căreia au depistat în

buzunarul stîng al pantalonilor, în care era îmbrăcat, un pachețel de polietilenă cu

substanță vegetală, mărunțită. Tot atunci în cadrul cercetării la fața locului a

mijlocului de transport de model ,,Dacia Logan” cu n/î CNC 036, s-a depistat și

ridicat un alt pachețel din polietilenă cu substanță vegetală, mărunțită, care

conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.3539 din 14.09.2012,

reprezintă marihuană, care se atribuie la substanțe narcotice cu masa totală de

2,881 gr.

Conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestor, aprobate

prin hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, constituie cantități mari.

Tot el, activînd în calitate de taximetrist la SRL ,,Davilar Trans” taxi 1448,

fiind în stare de ebrietate provocată de stupefiante, ignorînd prevederile pct. 14 lit.

a) al RCR, la 12.09. 2012, în jurul orelor 20:30, a condus mijlocul de transport de

model ,,Dacia Logan” cu n/1 036, ulterior, în cadrul documentării păstrării

substanțelor narcotice, fiind supus examinării medicale nr. 5595 din 12.09. 2009,

s-a stabilit că inculpatul se afla în stare de ebrietate provocată de stupefiante.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărîri de încetare a procesului penal în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,

și cu dispunerea achitării inculpatului în baza art. 264/1 alin.(1) Cod penal.

În motivarea apelului s-a criticat modalitatea de apreciere a probelor de către

instanței de fond, și anume a procesului-verbal de cercetare la fața locului, pe care-

l consideră întocmit ilegal de către organul de urmărire penală, acesta nefiind

autorizat conform legii.

Referitor la cantitatea substanțelor narcotice ridicate din automobil, s-a

menționat că era insuficientă pentru pornirea unui dosar penal, iar în privința

învinuirii aduse în baza art. 264/1 alin.(1) Cod penal, apelantul a semnalat că nici o

2

probă prezentată de partea acuzării în cadrul ședințelor de judecată nu a dovedit

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

apelul înaintat a fost admis, casată parțial sentința și încheierea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 19.04.2013, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o

nouă decizie prin care, inculpatului condamnat în baza art. art. 264/1 alin. (1) și

217 alin. (2) Cod penal, i-a fost stabilită următoarea pedeapsă:

- în baza art. 264/1 alin.(1) Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 400

unități convenționale, în folosul statului, echivalentul a 8000 lei, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

- în baza art. 217 alin.(2) Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 200

unități convenționale, în folosul statului, echivalentul a 4000 lei.

În baza art. 84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, în folosul statului, echivalentul a

10.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani.

În rest sentința a fost menținută.

fapt și de drept a acțiunilor săvîrșite de inculpat, iar probelor examinate în cadrul

cercetării judecătorești li s-au dat o apreciere juridică corectă în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Referitor la stabilirea pedepsei a conchis că, instanța de fond nu a ținut cont de

prevederile art.75 al Codului penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale.

Totodată, luînd în considerație cele constatate, precum și faptul că legea

penală, în cazul comiterii infracțiunilor reținute în seama lui Naumcencov Anatoli,

art. 217 alin. (2) Cod penal prevede în calitate de pedeapsă principală amendă,

munca neremunerată în folosul comunității și închisoare, iar pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, pedeapsă principală este

amendă, munca neremunerată în folosul comunității și privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, instanța a conchis că corectarea și reeducarea

inculpatului Naumcencov Anatoli poate avea loc prin numirea pedepsei mai

blânde, și anume stabilirea unei pedepse sub formă de amendă.

în numele inculpatului, care solicită casarea lor, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei decizii în baza art. 391 alin. (6) Cod de procedură penală, de încetare a

procesului penal în baza art. 217 alin.(2) Cod penal, și de achitare în baza art.

264/1 alin.(1) Cod penal.

În temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, se critică

modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele judecătorești, și anume a

procesului-verbal de cercetare la fața locului, pe care-l consideră întocmit ilegal de

către organul de urmărire penală, acesta nefiind autorizat conform legii.

3

Se menționează că, cantitatea substanțelor narcotice depistate la percheziția

corporală era insuficientă pentru pornirea unui dosar penal, iar în privința

învinuirii aduse în baza art. 264/1 alin.(1) Cod penal, recurentul semnalează că nici

o probă prezentată de partea acuzării în cadrul ședințelor de judecată nu a dovedit

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Referitor la argumentul, precum că acuzarea nu a dovedit existența

vinovăției lui Naumcencov Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264/1 alin. (1) Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o persoană

care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de

ebrietate produsă de substanțe narcotice, Colegiul penal nu-l susține, deoarece în

ședința de judecată s-a constatat vinovăția acestuia și anume, prin declarațiile

martorului Rudenco Serghei, care a confirmat că, pe la sfîrșitul lunii septembrie,

aflîndu-se în fața gării feroviare, a observat că sub indicatorul ,,parcarea

interzisă,, s-a parcat un automobil de model ,,Dacia Logan” iar la volanul

automobilului, era de unul sigur, inculpatul. Acesta a coborît din automobil, și din

motiv că au apărut bănuieli că se află în stare de ebrietate narcotică, a fost condus

la unitatea de gardă, unde, la el, în urma percheziție s-a depistat un pachet de

hîrtie unde în care afla o masă de culoare verde (f. d. 87); la fel și prin procesul-

verbal de examinare medicală din 12.09.2012, nr. 5595, potrivit căruia inculpatul

se afla în stare de ebrietate provocată de stupefiante (f. 19).

încălcările procesuale comise la faza urmăririi penale, deoarece, potrivit

procesului-verbal anexat la dosar (f. d.20) s-a constatat că cercetarea la fața locului

s-a petrecut cu acordul inculpatului, care era prezent la această acțiune procesuală.

Dar totodată, urmează de menționat că, încălcările, care atrag nulitatea

actelor procedurale, sunt prevăzute de art. 251 alin. (1), (3) Cod de procedură

penală.

Încălcările invocate ce se pretindeau de apărare, că au fost admise pe

parcursul urmăririi penale, potrivit prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură

penală, se refereau la nulități relative, invocarea cărora era restrînsă în timp și

anume: în acest caz putea fi invocată nulitatea lor la terminarea urmăririi penale,

cînd partea a făcut cunoștință cu materialele dosarului, fapt care nu s-a realizat,

astfel, neinvocarea nulității relative în termenul, prevăzut de lege, atrage

tardivitatea excepției de nulitate și acoperirea nulității, care nu mai poate fi cerută

de partea interesată în altă etapă a procesului penal, ori printr-un alt mijloc

procesual.

4

Din materialele dosarului ( f. d. 95) rezultă, că la terminarea urmăririi penale

inculpatul Naumcencov A., și apărătorul lui, după ce au făcut cunoștință cu

materialele cauzei, n-au invocat nulitatea cărorva acte procedurale, acceptîndu-le

ca probe.

Astfel, neinvocarea nulității relative în termenul, prevăzut de lege, atrăgea

tardivitatea excepției de nulitate și acoperirea nulității, care nu mai putea fi cerută

de partea interesată în altă etapă a procesului penal, ori printr-un alt mijloc

procesual.

Colegiul penal reține că la examinarea cauzei în ordine de recurs conținutul

acestuia se reduce doar la afirmarea asupra estimării incorecte a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Se menționează că argumentele invocate în recurs au

fost anterior expuse, deja fiind obiect de examinare în instanța de apel.

Totodată, instanțele judecătorești au dat o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinîndu-le din punct de vedere a utilității și

veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv și just a tras

concluzia că inculpatul urmează a fi condamnat în baza art. art.217 alin. (2) Cod

penal, și 264/1 alin. (1) Cod penal.

La fel, se reține că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

În baza celor expuse, Colegiul concluzionează că hotărîrile instanțelor

judecătorești nu sunt afectate de erori de drept prevăzute art. 427 alin. (1) pct.6)

Cod de procedură penală, motiv pentru care recursul declarat se va declara

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dragoș Chetraru

în numele inculpatului împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

28 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10

iunie 2013, în cauza penală în privința lui Naumcencov Anatoli Victor, din motiv

că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 05 martie 2014

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

5

6