4-1re-97-2014 — art.27,248 alin.5 - 217-1 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.27,248 alin.5 - 217-1 alin.4 CP
- Temei legal
- art.27,248 alin.5 - 217-1 alin.4 CP
4-1re-97-2014 — art.27,248 alin.5 - 217-1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.4-1re-97/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 februarie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Petru Ursache,
Judecători - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva sentinței
Judecătoriei Ocnița din 06 iulie 2012, deciziilor Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 20 mai 2013 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06
noiembrie 2013 declarat de avocatul Zamfir Pavel în numele condamnatului
Leșan Alexei Andrei, născut la 29 martie 1984, originar
și domiciliat în or.Soroca, str.Suceava 8.
Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:
20.04.2012 - 06.07.2012 - prima instanță;
06.08.2012 - 20.05.2013 - instanța de apel;
10.09.2013 - 06.11.2013 - instanța de recurs ordinar.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ocnița din 06 iulie 2012, Leșan Alexei a fost
condamnat în baza art.27,248 alin.(5) lit.d) Cod penal la 3 ani închisoare și art.2171
alin.(4) lit.d) Cod penal la 7 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru
concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită
pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
Conform art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-
a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2011, fiindu-i stabilită pedeapsa
definitivă de 8 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței instanța a constatat că Leșan Alexei, la 03 martie 2012,
aflîndu-se în or.Soroca, a primit de la o persoană neidentificată de organul de urmărire
penală pe nume „Eugen” 14 recipiente din masă plastică cu volum de 1,5 litri, dintre
care 10 recipiente cu masă vegetală de culoare verde cu miros specific, iar 4 recipiente
cu substanță de culoare cafenie închis solidă în formă de brichete. Ulterior, la 05
martie 2012, Leșan Alexei, intenționînd să transporte recipientele primite de la
persoana pe nume „Eugen” în or.Moscova, F.Rusă, unde urma să le transmită unei
persoane pe nume „Vitalie”, a ascuns recipientele sus-indicate în rezervorul pentru
combustibil al autoturismului de model „Volkswagen Golf”, cu n/î SR BN 535.
Ulterior, la 06 martie 2012, ora 16.00, Leșan Alexei, aflîndu-se la volanul
autoturismului de model „Volkswagen Golf”, cu n/î SR BN 535, s-a deplasat în
or.Otaci, r-nul Ocnița, unde, la ora 18.00, a intrat în postul vamal Otaci-Moghiliov-
Podolisk, pe direcția de ieșire din R.Moldova și, în rezultatul controlului
autoturismului, în rezervorul pentru combustibil, au fost depistate și ridicate 14
1
recipiente din masă plastică, care, potrivit raportului de expertiză nr.204 din 13 martie
2012, reprezintă masă vegetală uscată de culoare verde, cu greutatea de 390,5 gr,
396,42 gr, 377,35 gr, 391,95 gr, 385,58 gr, 392,29 gr, 382,54 gr, 391,5 gr, 391,45 gr,
548,2 gr (în total 4047,78 gr) este marijuana, iar masa vegetală uscată, presată de
culoare cafeniu închis, în formă de brichete, cu greutatea de 1077 gr, 883 gr, 921 gr,
915 gr (în total 3796 gr), este hașiș.
Sentința a fost contestată cu apel de către acuzatorul de stat, avocatul V.Chilat
în numele inculpatului A.Leșan și însuși inculpatul, care au solicitat:
- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care A.Leșan să fie condamnat în
baza art.27, 248 alin.(5) lit.d) Cod penal la 4 ani închisoare și în baza art.2171 alin.(4)
lit.d) Cod penal la 8 ani închisoare, iar în baza art.84, 85 Cod penal, să-i fie stabilită
pedeapsa definitivă de 12 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis,
invocînd că prima instanță nu a dat o apreciere justă gravității infracțiunilor săvîrșite,
iar pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă; instanța nu a luat în considerație
faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, iar în cadrul examinării cauzei și-a schimbat
declarațiile, nu a colaborat cu organul de urmărire penală, adică nu a conștientizat
gravitatea faptelor comise, nu s-a căit de cele comise, săvîrșind o infracțiune în
termenul de probă;
- avocatul în numele inculpatului, casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile lui A.Leșan să fie reîncadrate din
prevederile art.27,248 alin.(5) lit.d) în cele ale art.27,248 alin.(2) Cod penal, fiindu-i
numită o pedeapsă neprivativă de libertate, invocînd că inculpatul atît în cadrul
urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești a explicat că nu a tăinuit
personal substanțele narcotice în rezervorul pentru combustibil a automobilului său și
nici nu a avut intenția de a transporta substanțele narcotice peste hotarele țării;
- inculpatul care, fără a invoca vreun temei din cele prevăzute la art.427 Cod de
procedură penală, a solicitat aplicarea unei pedepse mai blînde, considerînd-o pe cea
aplicată prea aspră.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 mai 2013, au fost
respinse, ca nefondate, apelurile declarate de acuzatorul de stat, avocatul V.Chilat în
numele inculpatului A.Leșan și de inculpat, cu menținerea sentinței.
4.1. Instanța de apel a constatat că prima instanță, în baza probelor administrate
legal de către organul de urmărire penală și verificate complet sub toate aspectele și în
mod obiectiv în ședința de judecată, prin prisma art.100-101 Cod de procedură penală,
le-a dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și
veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd la justa concluzie privind
vinovăția inculpatului A.Leșan în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.27,248
alin.(5) lit.d) și art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, adică păstrarea și transportarea
substanțelor narcotice, săvîrșite în scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari și
tentativă de contrabandă, adică tentativa la trecerea peste frontiera vamală a
R.Moldova a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari, tăinuindu-le de la
controlul vamal, prin ascundere în loc special adaptat în acest scop.
Instanța de apel a conchis că argumentele acuzatorului de stat privind înăsprirea
pedepsei inculpatului, pe motiv că acesta nu a recunoscut vina, și-a schimbat
declarațiile și nu a colaborat cu organul de urmărire penală, sînt neîntemeiate, deoarece
2
recunoașterea vinei și depunerea de mărturii împotriva sa este un drept procesual al
inculpatului și nu o obligație.
La fel, instanța de apel a menționat că afirmațiile inculpatului, precum că dînsul
nu cunoștea despre existența substanțelor narcotice, au fost corect apreciate de către
prima instanță ca o modalitate de apărare, acestea fiind combătute de ansamblul de
probe prezentate și cercetate în cadrul ședinței de judecată, prin care cert s-a confirmat
că acesta cunoștea din timp despre existența substanțelor narcotice, locul și modul de
tăinuire a acestora, el acționînd cu intenție directă la păstrarea, transportarea în scop de
înstrăinare și tentativă de contrabandă a substanțelor narcotice în proporții deosebit de
mari, reieșind din cantitățile acestora, prevăzute în Hotărîrea Guvernului R.Moldova
nr.79 din 23.01.2006. În acest context, instanța a considerat ca nefondate și
argumentele avocatului V.Chilat referitor la necesitatea reîncadrării acțiunilor
inculpatului în baza art.27,248 alin.(2) Cod penal, fără a ține cont de cantitatea de
substanțe narcotice puse în circulație.
De asemenea, Colegiul penal a considerat că sînt nefondate și argumentele
suplimentare expuse de avocatul P.Zamfir în numele lui A.Leșan în cadrul ședinței
instanței de apel privind necesitatea încetării procesului penal în temeiul art.391
alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece cercetarea autoturismului aflat în
regim de control vamal a fost efectuată în strictă conformitate cu prevederile art.185,
196-198 Cod vamal, iar cercetarea la fața locului a mijlocului de transport și
înregistrarea video a acțiunilor respective, a fost efectuată în conformitate cu
prevederile art.118 alin.(4) Cod de procedură penală.
Avocatul P.Zamfir în numele inculpatului A.Leșan și însuși inculpatul, au
declarat recursuri ordinare împotriva sentinței și deciziei instanței de apel, solicitînd:
- avocatul în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut la art.427
alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, casarea acestora și pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care procesul penal în privința inculpatului să fie încetat conform art.391
alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, pe motiv că există alte circumstanțe care
exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală,
motivînd că în cadrul urmăririi penale au fost comise mai multe încălcări procesuale, și
anume: - ordonanța din 09.03.2012 urmează a fi declarată nulă, deoarece procurorul r-
nului Ocnița, M.Vinogradov, nu avea dreptul de a stabili competența efectuării
urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.2171 alin.(4) lit.d) Cod
penal organului de urmărire penală al Serviciului Vamal, deoarece de dreptul exclusiv
de a dispune efectuarea urmăririi penale de către orice organ de urmărire penală,
indiferent de competență dispune doar Procurorul General și adjuncții lui, în temeiul
art.271 alin.(7) Cod de procedură penală; - urmărirea penală a fost efectuată cu
încălcarea competenței după materie, iar ordonanțele din 07 și 09.03.2012 sînt lovite de
nulitate, totodată, conform art.251 alin.(2) Cod de procedură penală, încălcarea
prevederilor legale referitor la competența după materie atrag nulitatea actelor
procedurale; - inculpatul s-a aflat în custodia poliției pe parcursul a 24 ore, de la
06.03.2012, ora 18.00 pînă la 07.03.2012, ora 17.00, cînd a fost întocmit procesul-
verbal de reținere, fără a avea posibilitatea de a se deplasa și de a comunica cu alte
persoane, fiind astfel privat de libertate ilegal; - procesul-verbal de cercetare la fața
locului din 06.03.2012 urmează a fi declarat nul, pe motiv că reprezintă o percheziție
camuflată, efectuată pînă la pornirea cauzei penale, fără autorizația judecătorului de
instrucție și care nu corespunde prevederilor art.118, 260 Cod de procedură penală;
3
- inculpatul care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de
procedură penală, casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de
libertate, deoarece instanțele nu au ținut cont de mai multe aspecte ale cauzei, și anume
că a fost privat de libertate ilegal pe parcursul a circa 24 ore, timp în care a fost
încătușat și lipsit de dreptul de a comunica celor apropiați despre locul aflării sale.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 06
noiembrie 2013, s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul
P.Zamfir în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat și de inculpat, pe motiv că
nu corespunde cerințelor de conținut, prevăzute în art.430 pct.5) Cod de procedură
penală.
Instanța de recurs a constatat că sînt neîntemeiate motivele invocate de avocatul
P.Zamfir în numele inculpatului, privind declararea nulității ordonanței din 09.03.2012,
prin care procurorul r-nului Ocnița, M.Vinogradov, a stabilit competența de efectuare a
urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(4) lit.d) Cod
penal, organului de urmărire penală a Serviciului Vamal, deoarece, conform art.271
alin.(7) Cod de procedură penală, în cazul dat, competența putea fi stabilită doar de
Procurorul General și adjuncții lui.
În argumentarea neteimeiniciei motivelor sus-indicate, Colegiul penal a reținut
următoarele.
Inculpatul A.Leșan a fost învinuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de
art.27,248 alin.(5) lit.b) și 2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, adică pe două capete de
învinuire. Infracțiunea prevăzută de art.248 Cod penal, potrivit art.268 Cod de
procedură penală, ține de competența organului de urmărire penală al Serviciului
Vamal, iar infracțiunea prevăzută de art.2171 Cod penal, ține de competența organului
de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne.
Prin ordonanța organului de urmărire penală al Serviciului Vamal din
07.03.2012, s-a dispus începerea urmăririi penale în privința lui A.Leșan în baza
art.27,248 alin.(5) lit.b) Cod penal. Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura
r-nului Ocnița din 09.03.2012 s-a dispus pornirea urmăririi penale în baza art.2171
alin.(4) lit.d) Cod penal.
Prin urmare, instanțele de fond corect au concluzionat că A.Leșan a fost pus sub
învinuire pe două capete de învinuire, iar urmărirea penală ține de competența mai
multor organe de urmărire penală, însă conducerea urmăririi penale în ambele cazuri
ține de competența procurorului în raza sectorului deservit al căruia au fost comise
infracțiunile, astfel că, în ambele cazuri, competent de a conduce urmărirea penală este
procurorul r-nului Ocnița, adică procurorul teritorial.
Instanța de recurs a menționat că, conform art.271 alin.(5) Cod de procedură
penală, atunci cînd urmărirea penală ține de competența mai multor organe de urmărire
penală, chestiunea legată de competență se soluționează de procurorul ierarhic
superior. Potrivit prevederilor art.52 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,
procurorul pornește urmărirea penală și ordonă efectuarea urmăririi penale organelor
corespunzătoare de urmărire penală.
Prin sintagma procuror ierarhic superior în sensul art.6 pct.371 Cod de
procedură penală, se are în vedere procurorul teritorial, procurorul specializat și
adjuncții lor, procurorul mun.Chișinău și cel al Găgăuziei, precum și adjuncții lor, șefii
de subdiviziuni ale Procuraturii Generale responsabili de urmărirea penală și adjuncții
4
lor, Prim adjunctul și adjuncții Procurorului General, Procurorul General.
În speță, conform prevederilor art.31 din Legea cu privire la Procuratură nr.294 -
XVI din 25.12.2008 cu modificările ulterioare, procurorii teritoriali se consideră
ierarhic superiori față de procurorii procuraturii raionale.
Prin ordonanța procurorului r-nului Ocnița din 09.03.2012 s-a dispus efectuarea
urmăririi penale în cauza penală intentată în baza art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, de
către organul de urmărire penală al Serviciului Vamal.
Astfel, instanța de recurs a constatat că, la efectuarea urmăririi penale în baza
art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, nu a fost încălcată competența după materie, dat fiind
faptul că prin ordonanța procurorului ierarhic superior din 09.03.2012, care, la caz, este
Procurorul r-nului Ocnița, M.Vinogradov, corect s-a dispus efectuarea urmăririi penale
de către organul de urmărire penală al Serviciului Vamal pe ambele capete de
învinuire. Totodată, Colegiul a conchis că ordonanța din 09.03.2012 nu a fost
contestată nici de inculpat și nici de avocatul acestuia în modul și termenul prevăzut de
lege.
Neîntemeiat a considerat instanța și argumentul recurentului privind privarea
ilegală de libertate a inculpatului pe perioada de timp de la 06.03.12, ora 18.00 pînă la
07.03.2012, ora 17.00, cînd a fost întocmit procesul-verbal de reținere, pe motiv că
instanța de apel corect a menționat că, potrivit înregistrării video, care a fost vizionată
în cadrul ședinței instanței de apel, A.Leșan în perioada de timp invocată nu a fost
lipsit de posibilitatea de a se deplasa liber, totodată, acesta a participat la efectuarea
unor acțiuni procesuale, și anume la cercetarea la fața locului, darea explicațiilor pe
marginea cazului nominalizat, etc..
De asemenea, instanța de recurs a subliniat că nu poate fi reținută afirmația
avocatului, precum că procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06.03.2012, de
fapt reprezintă o percheziție camuflată și că acesta nu corespunde prevederilor art.118,
260 Cod de procedură penală, deoarece inculpatul, constatînd că prin aceasta i-au fost
încălcate drepturile și libertățile constituționale, nu a fost lipsit de dreptul, în temeiul
art.313 Cod de procedură penală, de a contesta legalitatea cercetării la fața locului,
inclusiv și alte acțiuni ale organului de urmărire penală judecătorului de instrucție în
termenii stabiliți de lege.
Colegiul a menționat că, potrivit art.251 alin.(4) Cod de procedură penală,
încălcarea oricărei alte prevederi legale care reglementează desfășurarea procesului
penal, decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în
cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale -
cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - cînd
partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care
proba este prezentată nemijlocit în instanță.
Instanța de recurs, constatînd că materialele cauzei penale i-au fost prezentate
învinuitului A.Leșan în prezența apărătorului V.Chilat la 10.04.2012, și că aceștia nu
au declarat careva cereri sau demersuri, a conchis că dînșii au pierdut dreptul de a
contesta acțiunile sus-menționate,deoarece nu au respectat prevederile art.230 alin.(2)
și art.251 alin.(4) Cod de procedură penală.
Totodată, Colegiul penal a constatat că argumentele recursului au fost anterior
invocate în apel, iar instanța de apel s-a pronunțat detaliat asupra acestora, respingîndu-
le ca neîntemeiate.
Instanța de recurs a conchis că la stabilirea pedepsei inculpatului, s-a acordat
5
deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul
prejudiciabil al infracțiunilor comise, persoana acestuia, circumstanțele cauzei, fiindu-i
numită o pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă.
Totodată, Colegiul penal a constatat că din textul recursului declarat de inculpat
rezultă că, acesta nu a respectat cerințele de conținut, prevăzute de art.430 pct.5) Cod
de procedură penală, neinvocînd nici unul din temeiurile obligatorii recursului ordinar,
stipulate în art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, dar nu este de acord cu aprecierea
probelor de către instanțele de fond, și, prin urmare este inadmisibil, deoarece nu
îndeplinește cerințele de conținut.
Împotriva hotărîrilor nominalizate, a declarat recurs în anulare avocatul
P.Zamfir în numele condamnatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.453 alin.(1)
Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri de
încetare a procesului penal în baza art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală în
privința lui A.Leșan și declararea nulă a probelor acuzării, pe motiv că contravin
prevederilor art.94, 95, 251, 271, 279 Cod de procedură penală, art.6 CEDO; - în cauză
au fost încălcate dispozițiile art.118 alin.(1) Cod de procedură penală, din conținutul
cărora rezultă că autoturismul nu se regăsește în lista exhaustivă a obiectelor de
cercetare la fața locului, iar norma legală procesuală nu prevedea acordul în scris al
proprietarului (posesorului) autoturismului pentru efectuarea examinării la fața locului;
- organul de urmărire penală și-a asigurat acțiunile sale prin impunerea lui A.Leșan de
a da acordul scris la percheziție; - procesul-verbal de cercetare la fața locului nu
corespunde prevederilor art.260 Cod de procedură penală, la finele acestuia este
mențiunea privind utilizarea camerei video, însă secvența video nu a fost imprimată și
adusă la cunoștința participanților; - lucrurile depistate în salonul și portbagajul
automobilului, nu au fost ridicate, descrise, împachetate și sigilate; - ordonanțele
procurorului din 07.03.2012 și 09.03.2012 de pornire a urmăririi penale sînt lovite de
nulitate, și prin urmare atrage și nulitatea tuturor acțiunilor și actelor efectuate în afara
cadrului legal, și, prin urmare, instanța, în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală urma să dispună încetarea procesului penal; instanțele au trecut cu
vederea că inculpatul s-a aflat în custodia poliției fără a putea să se deplaseze, să
comunice cu alte personae, fiind, în așa mod, lipsit illegal de libertate; în cauză s-au
comis abateri de la prevederile art.95 alin.(1), 100 alin.(4), 101 Cod de procedură
penală, instanțele urmau să stabilească dacă procesul penal în ansamblu sau inclusiv
modul în care mijloacele de probă administrate a fost echitabil.
Examinînd argumentele recursului în anulare în raport cu actele cauzei
Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit prevederilor art.4 § 2 din Protocolul 7 la Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, redeschiderea procesului, conform
legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent
descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sînt de natură să
afecteze hotărîrea pronunțată.
Hotărîrile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în anulare, în
scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în cazurile stipulate
în art.453 Cod de procedură penală.
Conform art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi
atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea
6
cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat
hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează
Guvernul R.Moldova despre depunerea cererii.
Raportînd argumentele invocate în recurs, descrise la pct.7 al prezentei decizii,
privind ilegalitatea hotărîrilor adoptate în cauză, Colegiul penal consideră că aceste
motive țin de posibilitatea unei reaprecieri a stării de fapt, a circumstanțelor și probelor
cauzei, ceea ce nu constituie un viciu fundamental și, în acest sens, temei de intervenire
în procedura precedentă nu se constată.
Mai mult, Colegiul penal constată că argumentele recurentului, în opinia căruia,
în cauză au fost încălcate prevederile art.94, 95, 100-101, 118, 251, 260, 271, 279 Cod
de procedură penală, au fost anterior invocate în apel și în recursul ordinar, iar
instanțele de apel și recurs s-au pronunțat motivat asupra acestora, respingîndu-le ca
neîntemeiate, soluție expusă detaliat și argumentat la pct.4.1 și 6 al prezentei decizii,
preluată și de instanța de recurs în anulare.
Astfel, instanțele, conducîndu-se de prevederile art.52 alin.(1) pct.1), 271 alin.(5)
Cod de procedură penală și art.31 din Legea cu privire la Procuratură, și, reieșind din
faptul că A.Leșan a fost pus sub învinuire pe două capete de învinuire, urmărirea
penală fiind de competența mai multor organe de urmărire penală, conducerea
urmăririi penale a cărora în ambele cazuri ține de competența procurorului în raza
sectorului deservit, unde au fost comise infracțiunile, corect au constatat că, în ambele
cazuri, competent de a conduce urmărirea penală este procurorul r-nului Ocnița, adică
procurorul teritorial.
La fel, corect au concluzionat instanțele că argumentele invocate de partea
apărării referitor la ilegalitatea efectuării cercetării la fața locului, întocmirii
procesului-verbal al acestei acțiuni procesuale, reținerii lui A.Leșan, luarea acordului în
scris de la acesta la efectuarea cercetării automobilului etc., nu pot fi reținute, deoarece
acestea nu au fost invocate în cursul efectuării acțiunii și nici la luarea de cunoștință cu
materialele cauzei la faza finisării urmăririi penale, nefiind formulate careva obiecții
sau demersuri în acest sens, astfel acestea urmează a fi declarate inadmisibile din cauza
omisiunii termenului prevăzut de art.230 Cod de procedură penală de epuizare a căilor
de atac.
Colegiul penal menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin
hotărîrea sa în cauza Bujnița vs Moldova din 16.01.2007, a reiterat că dreptul la un
proces echitabil garantat de articolul 6§1 din Convenție enunță preeminența
principiului supremației dreptului. Unul dintre elementele fundamentale ale
preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă,
printre altele, că o soluție definitivă (irevocabilă) a oricărui litigiu nu trebuie
rediscutată. Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în
drept să solicite revizuirea unei hotărîri judecătorești definitive și executorii, chiar și în
scopul reluării procesului de judecată și a unei noi soluționări a cazului.
Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești contestate,
Colegiul penal nu constată vreun viciu fundamental sau erori de drept grave ce ar
afecta legalitatea hotărîrilor judecătorești deja irevocabile și ar da temei de intervenire
în procedura precedentă.
Conform prevederilor art.453 alin.(2) Cod de procedură penală, recursul în
anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în alin.(1) al
acestui articol sau este declarat repetat, invocîndu-se aceleași motive.
7
În baza circumstanțelor constatate, Colegiul penal conchide că recursul în
anulare înaintat de avocatul P.Zamfir în numele condamnatului A.Leșan urmează a fi
declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4), 453 alin.(2), 456 Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Zamfir Pavel în
numele condamnatului Leșan Alexei împotriva sentinței Judecătoriei Ocnița din 06
iulie 2012, deciziilor Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 mai 2013 și
Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2013, în cauza penală
în privința lui Leșan Alexei, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 06 martie 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Elena Covalenco
Nicolae Gordilă
Ghenadie Nicolaev
Vladimir Timofti
8