1re-198/13 — 469-471 Cod de procedură penală
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 469-471 Cod de procedură penală
- Temei legal
- 469-471 Cod de procedură penală
1re-198/13 — 469-471 Cod de procedură penală (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1re-198/2013
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
03 iulie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
condamnatul Leontii Ștefan Mihail împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 16 noiembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 22 ianuarie 2013.
Datele referitoare la termenul de examinare al cauzei:
29.04.2011- 16.11.2012 (prima instanță)
2.04.01.2013- 22.01.2013 (instanța de recurs)
Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Condamnatul a înaintat în instanța de judecată cerere privind aplicarea
retroactivității legii penale.
În motivarea cererii sale a menționat faptul că:
- Prin sentința Colegiului penal al Curții de Apel a Republicii Moldova din
19 iunie 2000, Leontii Ștefan a fost condamnat în baza art. 74 Cod penal (1961) la
20 ani privațiune de libertate, fără confiscarea averii. Conform art. 40 Cod penal,
prin cumul de sentințe, i-a fost adăugată parțial pedeapsa neispășită stabilită prin
sentința Judecătoriei Supreme a RSSM din 08 octombrie 1992 și definitiv i-a fost
stabilită pedeapsa de 23 ani privațiune de libertate, fără confiscarea averii.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție a RM din 19 septembrie 2000,
recursul condamnatului a fost respins ca nefondat.
Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM din 24 noiembrie
2004, din oficiu, a fost casată parțial sentința Curții de Apel a RM din 19 iunie
2000 și decizia Curții Supreme de Justiție a RM din 19 septembrie 2000, referitor
la declararea, în baza art. 24 alin.1, pct.1,2 Cod penal (1961) a condamnatului,
recidivist deosebit de periculos.
Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2006,
recursul condamnatului a fost respins ca nefondat.
1
Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 01 iunie 2009, a fost
casată, în latura penală, sentința Colegiului penal al Curții de Apel a RM din 19
iunie 2000, decizia Curții Supreme de Justiție a RM din 19 septembrie 2000 și
hotărîrile Plenului Curții Supreme de Justiție a RM din 24 noiembrie 2004 și din
25 septembrie 2006, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre prin care
acțiunile lui Leontii Ștefan au fost reîncadrate din prevederile art. 74 Cod penal
(1961) în cele ale art. 283 Cod penal (2008), fiindu-i stabilită pedeapsa de 15 ani
închisoare, cu aplicarea art. 40 Cod penal (1961), prin cumul de sentințe, prin
adăugarea parțială la pedeapsa stabilită, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin
sentința Curții Supreme de Justiție a RM din 08 octombrie 1992, definitiv fiindu-i
numită pedeapsa de 18 ani închisoare în penitenciar de tip închis.
Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 16 noiembrie
2012, cererea condamnatului, privind aplicarea retroactivității legii penale, a fost
respinsă ca nefondată.
Împotriva încheierii în cauză, condamnatul a declarat recurs, prin care a
solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie admisă
cererea și aplicată prevederile retroactivității legii penale din motiv că legea dată
prevede o pedeapsă mai blîndă decît cea stabilită lui.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie
2013, a fost respins ca nefondat recursul condamnatului, cu menținerea încheierii
atacate.
4.1 În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a menționat faptul că
conform art. 101 alin.(1) Cod penal, dacă, după rămînerea definitivă a hotărîrii de
condamnare și pînă la executarea completă a pedepsei privative de libertate, a
muncii neremunerate în folosul comunității sau a amenzii, a intervenit o lege care
prevede unul din aceste tipuri de pedeapsă, dar cu un maxim mai mic, sancțiunea
aplicată se reduce la acest maxim dacă depășește maximul prevăzut de legea nouă
pentru infracțiunea săvîrșită.
Conform hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 01 iunie 2009,
acțiunile condamnatului au fost reîncadrate din prevederile art. 74 Cod penal
(1961) în cele ale art. 283 Cod penal (2008), fiindu-i stabilită pedeapsa de 15 ani
închisoare, iar cu aplicarea art. 40 Cod penal (1961), i-a fost stabilită pedeapsa
definitivă de 18 ani închisoare în penitenciar de tip închis.
Astfel, asupra situației condamnatului nu au intervenit careva circumstanțe
care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, i-ar ameliora situația, nefiind schimbată nici
calificarea faptei, nici categoria de infracțiune, nici limitele de pedeapsă stabilită și
nici alte circumstanțe care i-ar ameliora situația.
Decizia menționată a devenit irevocabilă.
Împotriva hotărîrilor date, condamnatul declară recurs în anulare prin care
solicită casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin
care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă.
Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul
penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
2
Conform prevederilor art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală, în raport cu
prevederile art. 455 Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în anulare la
Curtea Supremă de Justiție, sentințele irevocabile de condamnare, de achitare sau
de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Celelalte hotărîri irevocabile nu pot fi contestate cu recurs în anulare, după
modificările efectuate la art. 452 Cod de procedură penală, prin Legea nr. 66 din
05 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr.155-159/510 din 27 iulie 2012; în
vigoare din 27 octombrie 2012.
Astfel, Colegiul penal menționează că încheierile judecătorului de instrucție,
pronunțate în baza art. 469-471 Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs
ordinar iar decizia instanței de recurs, în cazul dat, decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2013, este irevocabilă și nu poate fi supusă
căii de atac.
Cele menționate denotă faptul că, în speță, condamnatul nu este în drept să
declare recurs în anulare împotriva deciziei instanței de recurs, acesta utilizînd o
cale de atac neprevăzută de lege.
În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității
recursului în anulare declarat de condamnat din motiv că hotărîrile în cauză nu pot
fi contestate cu recurs în anulare.
Reieșind din cele expuse, în conformitate cu prevederile art. 432 și 456
Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
DD EE CC II DD EE :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Leontii
Ștefan Mihail împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16
noiembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22
ianuarie 2013.
Decizia este irevocabilă.
Decizia adoptată integral la data de 03 iulie 2013.
Președinte: Petru Ursache
Judecători: Ghenadie Nicolaev
Vladimir Timofti
3