1re-252/13 — art. 287 alin. 3, art. 151 alin. 1

Dosarul nr. 1re-252/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Marcovanu Ștefan, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 04 martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 10 aprilie 2013, în cauza penală în privința lui

Marcovanu Ștefan Ștefan, născut la 23 august 1982,

originar și domiciliat în s. Chioselia, raionul Cantemir;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.06.04.2012–04.03.2013 (prima instanță)

3.20.08.2013–06.11.2013(instanța de recurs în anulare).

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

adoptată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Marcovanu Ștefan a

fost condamnat:

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare;

- în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 3 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, definitiv i s-a stabilit pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 1 an

la 29 mai 2011, aproximativ la orele 21:30 - 22:00, din intenții huliganice și de

cauzare a vătămărilor corporale, prin participație simplă cu Budeanu Ion, în

privința căruia urmărirea penală a fost disjungată, deplasându-se cu automobilul de

model BMW 3, cu n/î BE922RW, staționând la intersecția străzilor Calea Ieșilor și

str. Ghidighici, mun. Chișinău, încălcând grosolan ordinea publică însoțită de

aplicarea violenței fizice, a scos un cuțit, pe care îl păstra în automobil și i-a aplicat

cet. Burlacu Vladimir, câteva lovituri peste torace, prin ce i-a cauzat, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2029/D din 30.08.2011, vătămări

1

corporale grave, iar cet. Axenti Ghenadie i-a aplicat lovituri peste brațul stâng și

corp, cauzându-i astfel plăgi tăiate, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii.

care s-a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri

prin care inculpatul Marcovanu Ștefan să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal la 4 ani închisoare; în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 6 ani

închisoare; în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, să i se stabilească pedeapsa definitivă de 6 ani și 6

luni închisoare, invocînd motivul blîndeții pedepsei, și anume că la stabilirea

pedepsei inculpatului Marcovanu Ș., instanța de fond s-a bazat doar pe faptul, că

au fost stabilite numai circumstanțe atenuante (căința sinceră, comiterea

infracțiunii pentru prima dată, recuperarea prejudiciului, prezența unui copil minor,

unicul întreținător al familiei), ignorându-se gravitatea infracțiunilor, care se

atribuie la categoria celor grave, prezența agravantelor - săvârșirea infracțiunii cu

folosirea armei, prin aplicarea cuțitului de către inculpat asupra părții vătămate,

provocarea prin infracțiune a unor urmări grave manifestate prin cauzarea

vătămărilor corporale grave părții vătămate Burlacu Vladimir, cât și greșita reținere

a circumstanței atenuante - comiterea infracțiunii pentru prima dată, aceasta nefiind

prevăzută de către legea penală, întru-cât potrivit prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a)

Cod penal, la stabilirea pedepsei, se consideră circumstanțe atenuante săvârșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, însă în cazul dat

inculpatul a săvârșit două infracțiuni grave.

a fost admis recursul declarat, casată sentința, rejudecată cauză și pronunțată o

nouă hotărîre, prin care Marcovanu Ș. a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1), art. 287 alin. (3) Cod penal, și

condamnat, prin aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal la pedeapsa definitivă de 3 ani

și 2 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a invocat, că instanța de fond,

neîntemeiat i-a aplicat pedeapsa inculpatului Marcovanu Ș. cu aplicarea art. 90

Cod penal, deoarece chiar dacă în speță nu s-au reținut circumstanțe agravante,

modul cum s-a acționat la comiterea celor două infracțiuni grave (folosirea armei -

cuțitului) cât și consecințele survenite - cauzarea vătămărilor corporale grave părții

vătămate Burlacu Vladimir, permit concluzionarea că scopurile propuse de art. 61

alin. (2) Cod penal, vor fi atinse doar prin numirea unei pedepse privative de

libertate inculpatului Marcovanu Ștefan, în caz contrar, suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite nu va duce la restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

2

cu recurs în anulare de către condamnatul Marcovanu Ștefan, prin care s-a solicitat

casarea acestora, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să

se dispună încetarea procesului penal pe capătul de învinuire adus în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, iar în baza art. 151 alin. (1) Cod penal să-i fie aplicată o

pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, invocîndu-se că în cadrul

procesului penal a fost dus în eroare de către procuror, care l-a îndrumat să încheie

acord de recunoaștere a vinovăției pe ambele capete de învinuire, pentru a i se

stabili o pedeapsă nonprivativă de libertate, care reprezintă un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente, ce a afectat hotărîrile atacate.

Deasemenea a menționat, că a fost atacat de către părțile vătămate și alte trei

persoane, astfel fiind nevoit să se folosească de cuțit din motiv de apărare,

recunoaște capătul de învinuire adus în baza art.151 alin. (1) Cod penal, însă

nicidecum nu recunoaște capătul de învinuire adus în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, deoarece nu a avut intenții huliganice.

Colegiul penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art.4 § 2 din Protocolul 7 al Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, redeschiderea procesului,

conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată.

Hotărîrile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în anulare, în

scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în cazurile

prevăzute de art.453 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală,

hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor

de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental, în

cadrul procedurii precedente, a afectat hotărîrea atacată.

Coroborînd argumentele invocate în recurs, cu prevederile legale ale actelor

internaționale și naționale, Colegiul penal menționează următoarele.

Recurentul invocă, ca viciu fundamental în cadrul procedurii precedente ce a

afectat hotărîrile atacate, constituie faptul că la semnarea acordului de recunoaștere

a vinovăției a fost dus în eroare de către procuror, care l-a îndrumat să-l semneze,

cu condiția că i se va stabili o pedeapsă nonprivativă de libertate, mai mut ca atît,

condamnatul a recunoscut vinovăția doar pe capătul de învinuire adus în baza art.

151 alin. (1) Cod penal, nu și pe capătul de învinuire adus în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal.

3

Însă Colegiul penal menționează, că argumentele condamnatului nu pot fi

reținute și vor fi respinse, ca neîntemeiate, din motiv că vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunilor incriminate a fost pe deplin dovedită, el recunoscînd-o,

încheind cu procurorul și un acord de recunoaștere a vinovăției (Vol. II, f.d. 27),

acesta fiind liber exprimat în prezența avocatului Zmeu Alexandru, mai mult ca

atît, condamnatul Marcovanu Ș. a rugat instanța de judecată să accepte acordul de

recunoaștere a vinovăției, încheiat între el și procuror, deoarece a recunoscut vina,

fapt menționat în procesul verbal al ședinței de judecată în prima instanță (Vol. II.

f.d. 37).

Totodată, argumentul recurentului, privind calificarea incorectă a acțiunilor

sale nu are nici un temei legal din motiv, că odată ce condamnatul a semnat

acordul de recunoaștere a vinovăției, acesta, conform art. 509 Cod de procedură

penală, a acceptat „încadrarea juridică a faptelor pentru care este condamnat”, iar

conform art. 506 alin.(3) pct.6) lit. d) Cod de procedură penală, el „poate ataca

sentința numai privitor la pedeapsa fixată și la încălcările procedurale”.

Mai mult ca atît, acordul de recunoaștere a vinovăției din 05 decembrie 2012

(Vol. II, f.d. 27-29), a fost încheiat cu respectarea tuturor cerințelor legale, în

prezența apărătorului ales de condamnat – avocatul Zmeu Alexandru și semnat atît

de apărător, cît și de condamnatul Marcovanu Ș.

Însăși apărătorul prin declarația din 05 decembrie 2012 (Vol. II, f.d. 29),

certifică respectarea procedurii la încheierea acordului.

Astfel, motivul invocat de recurent, că a fost dus în eroare de procuror la

semnarea acordului de recunoaștere a vinovăției, este pur declarativ, neconfirmat

prin probe, din care motiv nu poate fi acceptat.

Cît privește argumentul privind stabilirea unei pedepse cu aplicarea art. 90

Cod penal, la fel, este fără suport legal, deoarece instanța de apel, la stabilirea

acesteia, a ținut cont de circumstanțele atenuante ale cauzei ca: recunoașterea vinei

și încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, a comis pentru prima dată o

infracțiune, a avut un comportament adecvat atît la urmărirea penală, cît și în

instanța de judecată, a recuperat binevol prejudiciul cauzat părții vătămate, este

căsătorit, are la întreținere și educație un copil minor, este și unicul întreținător al

familiei; cît și cele agravante, deși în cauză nu au fost stabilite, modul cum a

acționat la comiterea celor două infracțiuni grave (folosirea armei-cuțitul),

consecințele survenite – cauzarea vătămărilor corporale grave părții vătămate,

Burlacu Vladimir, care conchid că corectarea și reeducarea condamnatului va fi

posibilă, doar prin stabilirea unei pedepse reale cu închisoarea.

Astfel, hotărîrile judecătorești atacate sînt legale și întemeiate, iar recursul

condamnatului Marcovanu Ș. urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit

4

neîntemeiat, deoarece nu conține motive relevante, care ar duce la casarea

hotîrărilor atacate.

Cod procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Marcovanu

Ștefan, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 martie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, în

cauza penală în privința lui Marcovanu Ștefan Ștefan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2013.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

5