1re-230/2014 — Art.91 CP

Prin sentința Colegiului penal al Tribunalului Chișinău din 23 octombrie 1997, Mizerschii N. a fost condamnat în baza art.121 alin.2 pct.1), 3), 88 pct.6), 7) și 102 alin.5 Cod penal (red.1961), fiindu-i stabilită pedeapsa în baza art.39 Cod penal (red.1961), de 19 ani închisoare, fără confiscarea averii. În conformitate cu prevederile art. 40 (red.1961), prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixată prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 7 februarie 1996, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 20 de ani închisoare, cu executarea în colonie de corectare prin muncă cu regim înăsprit, fără confiscarea averii. Ulterior, prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 mai 2005, Mizerschii N. a fost condamnat în baza art.27, 317 alin.2 lit.b) Cod penal, la 5 ani închisoare. Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată 1 i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Tribunalului Chișinău din 23.10.1997, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 13 ani și 7 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

La 22 octombrie 2013, șeful Penitenciarului nr.9 – Pruncul, Tonu V., a înaintat judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău prezentare, prin care a solicitat liberarea condiționată înainte de termen a condamnatului, sau înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu una mai blîndă, pe motiv că deși condamnatul Mizerschii N. nu a executat ¾ din termenul de pedeapsă stabilit lui, se propune liberarea acestuia din cauza că se află sub protecția de stat ca martor, iar aflarea lui în continuare în penitenciarele R. Moldova pune în pericol viața și soarta cauzei penale în care are statutul de martor împotriva unei organizații criminale.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată prezentarea Penitenciarului nr.9 – Pruncul. În motivarea soluției instanța a motivat că condamnatul Mizerschii N. execută pedeapsa pentru comiterea unor infracțiuni grave și exceptional de grave. Pînă în prezent acesta nu a executat ¾ din termenul de pedeapsă aplicat, fapt confirmat de către administrația penitenciarului. Necesitatea asigurării securității condamnatului respectiv urmează să fie asigurată prin mijloacele legale disponibile în acest caz. Prin urmare, instanța a conchis că nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile necesare ce ar permite liberarea din detenție a condamnatului.

Încheierea nominalizată a fost atacată cu recurs de către condamnatul Mizerschii N., care a solicitat admiterea lui, casarea încheierii atacate cu eliberarea condiționată înainte de termen, deoarece instanța de fond nu a luat în considerație circumstanțele cauzei și anume că cererea sa urma să fie examinată în baza ultimei încheieri emise de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău din 17.09.2013, prin care i-a fost aplicată o pedeapsă mai blîndă, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 12 ani și 7 luni închisoare, dar nu 13 ani și 7 luni. Din cauza acestei greșeli, consideră că i s-a refuzat în eliberarea condiționată înainte de termen. La fel a menționat, că comisia administrativă a penitenciarului i-a acceptat cererea, el nu are încălcări de regim, are 63 zile de muncă și mențiuni. Se află sub protecția de stat și este inclus în programul de 2 protecție a martorilor din partea învinuirii pe dosarul „hoțului în lege” Makena. Totodată, este grav bolnav de o maladie incurabilă – SIDA în metastază, fiind infectat din 1997, din care motiv starea sănătății sale se agravează.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2014, s-a respins, ca nefondat, recursul condamnatului, menținînd fără modificări încheierea atacată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, care au reparat integral daunele cauzate de infracțiunea pentru care sînt condamnate, care au participat la executarea și care nu au refuzat executarea, în conformitate cu prevederile art.234 din Codul de executare, a muncilor remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de trai și medico-sanitare de detenție li se poate aplica liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei, care a executat efectiv cel puțin ¾ din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrșirea unei infracțiuni deosebit de grave. Condamnatul Mizerschii N. execută pedeapsa pentru comiterea unor infracțiuni grave și excepțional de grave. Pînă în prezent acesta nu a executat ¾ din termenul de pedeapsă aplicat, condiție necesară pentru liberarea condiționată înainte de termen. Totodată, instanța a menționat că nu poate fi reținut argumentul condamnatului referitor la faptul că el este inclus în programul de protecție a martorilor din partea învinuirii pe dosarul “hoțului în lege” Makena, deoarece necesitatea asigurării securității condamnatului respectiv urmează să fie asigurată prin mijloacele legale disponibile pe acest caz, prevăzute de legea privind protecția de stat. Referitor la argumentul că el suferă de o boală incurabilă, instanța a reiterat că potrivit prevederilor art. 95 alin.(2) Cod penal, sunt stabilite condiții speciale pentru liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave și condamnatul este în drept să solicite aplicarea acestor prevederi legale.

Împotriva hotărîrii nominalizate a declarat recurs în anulare condamnatul Mizerschii Nicolae, care, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea 3 cauzei și pronunțarea unei noi hotîrîri, prin care să fie aplicat în privința sa prevederile art. 91 Cod penal și liberat condiționat înainte de termen de pedeapsa aplicată, deoarece a atins termenul de ¾ din termenul total al pedepsei, care deja l-a executat, invocînd repetat aceleași argumente care le-a menționat în recurs.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Instanța de recurs menționează, că noțiunea de „hotărîri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” nu cuprinde încheierile adoptate de către judecătorul de instrucție, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de judecată, care au parcurs căile ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar. Totodată, Colegiul penal reține că, la 27.10.2012 a întrat în vigoare Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală. Potrivit pct. 144 al art. (1) din legea menționată, prevederile expuse în alin. (2) și (3) din art. 452 Cod de procedură penală, au fost abrogate. Chestiunea care s-a aflat în examinarea instanțelor inferioare – instanței de fond și de recurs, se referă la una din cele reglementate de art. 469 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. În conformitate cu prevederile art. 472 Cod de procedură penală, încheierea instanței privind soluționarea chestiunilor referitor la executarea hotărîrilor judecătorești poate fi atacată de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, cu recurs care se judecă conform prevederilor titl. II cap. IV secț. a 2-a § 2 din Partea specială. Această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești condamnatul Mizerschii Nicolae a exercitat-o. 4 Conform art. 466 alin.(2) pct.6) și alin.(5) Cod de procedură penală, această hotărîre a instanței de recurs devine definitivă și irevocabilă la data cînd s-a respins recursul, deci la 25 februarie 2014. Prin urmare, după examinarea recursului de către instanța respectivă de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de executare a pedepsei s-au epuizat și o asemenea hotărîre nu cade sub incidența celor hotărîri judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală. Astfel, cele menționate mai sus confirmă că în ordinea recursului în anulare poate fi atacată hotărîrea care a fost verificată pe căile ordinare de atac și a devenit irevocabilă. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat, în speță fiindcă legea nu prevede o atare cale de atac.

În conformitate cu art. 452, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Mizerschii Nicolae, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2014, privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, în temeiul art. 91 Cod penal. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 05 decembrie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Constantin Alerguș Ghenadie Nicolaev 5