1ra-1180/2013 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-1180/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2013 de către inculpatul

Onișcenco Vladimir Anatoli, născut la 12 iunie

1979, originar și domiciliat în mun. Bălți, str.

Hajdeu 4 ap. 3;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Anatoli a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 (patru) ani

închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 4 (patru) ani.

că, Onișcenco Vladimir, la data de 21 februarie 2013, pe la orele 16:00, aflîndu-se

pe adresa mun. Bălți, str. Hajdeu 4 ap. 3, unde locuiește împreună cu fratele său,

Onișcenco Veaceslav, pe parcursul unui conflict, aplicînd violența fizică, avînd în

mîina dreaptă un cuțit de bucătărie, pe neașteptate, i-a aplicat ultimului o lovitură în

regiunea stîngă a cutiei toracice, cauzîndu-i vătămări corporale grave.

1

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatului să-i fie aplicată în temeiul art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod

penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu ispășirea acesteia

în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că, prima instanță, analizînd în ansamblu circumstanțele

cauzei, a considerat că pentru corectarea inculpatului nu este absolut necesară

privarea de libertate și a considerat că ultimului i se poate acorda șansa corectării

fără izolarea de societate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

termen de probă de 4 ani, potrivit prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, a indicat că, la aplicarea pedepsei inculpatului, prima instanță nu a

luat în considerație că acestuia i se incriminează comiterea unei infracțiuni deosebit

de grave, pentru care Codul penal prevede o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 15

ani, neținînd cont de art. 90 alin. (4) Cod penal, care prevede că persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul

recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se

aplică.

Împotriva sentinței a declarat apel suplimentar procurorul, care a indicat că

conform rechezitoriului, inculpatului i-a fost înaintată învinuirea în baza art. 2011

alin. (3) lit. a) Cod penal și prin sentință a fost condamnat în baza acestui articol. În

apelul de bază însă, procurorul a solicitat calificarea acțiunilor inculpatului în baza

art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, astfel, fiind admisă o eroare mecanică.

Astfel, procurorul a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului să-i fie aplicată

în temeiul art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 5 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

declarat de procuror, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre prin care

Onișcenco Vladimir a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4

(patru) ani închisoare în penitenciar de tip închis.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, conform art. 16

Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal se clasifică

ca infracțiune deosebit de gravă, iar potrivit art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor

care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în

cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

se aplică. Astfel, prima instanță a comis o eroare de drept referitor la stabilirea

pedepsei inculpatului.

de apel, cu stabilirea unei pedepse mai blînde în privința sa.

Recurentul invocă faptul că dosarul penal a fost intentat în lipsa unei plîngeri

din partea fratele său, Onișcenco Veaceslav, depozițiile căruia nu au fost luate în

considerație, mai mult, partea vătămată nu are față de el careva pretenții de ordin

material sau moral.

2

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele prescrise de art. 427 Cod de procedură

penală, din care se întrevede încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza

prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și

solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală invocate în recurs și explicarea problemei de drept de importanță

generală adoptată în cauza dată.

În recursul ordinar declarat de inculpat nu este specificat în ce constă

problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea

comisă de instanțele de judecată, ce ar motiva casarea hotărîrilor.

Autorul recursului ordinar nu a descris fapta constatată de instanțele de fond

și nu a invocat dezacordul său cu temeiurile invocate de acestea în hotărîrile

adoptate.

Din textul recursului declarat de inculpat se semnalizează că acesta invocă

temeiul prevăzut de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, conform

căruia o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Cauza penală a fost judecată în procedura simplificată potrivit art. 3641 Cod

de procedură penală, la solicitarea lui Onișcenco Vladimir, care a recunoscut faptele

așa cum au fost menționate în rechezitoriu și care a declarat că cunoaște și acceptă

probele administrate în faza de urmărire penală.

Prima instanță, analizînd probele acumulate, just a concluzionat că vina lui

Onișcenco Vladimir a fost dovedită pe deplin, iar acțiunile lui corect au fost

încadrate în prevederile art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal – comiterea violenței în

familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, și anume de către frate asupra fratelui

său, acțiune care a provocat suferință psihică și fizică, soldată cu vătămarea gravă a

integrității corporale.

La fel, prima instanță corect a aplicat pedeapsa, ținînd cont de prevederile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care prevede că în cazul aplicării pedepsei

cu închisoare, inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege, stabilindu-i o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 4

(patru) ani.

Totodată, prima instanță a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, însă instanța

de apel just a casat sentința în această parte, pronunțînd o nouă hotărîre și motivînd

că infracțiunea comisă de Onișcenco Vladimir conform art. 16 Cod penal, este

deosebit de gravă, iar conform art. 90 alin.(4) Cod penal, condamnarea cu

3

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea acestei categorii de

infracțiuni, nu se aplică.

Argumentele recurentului precum că instanțele de fond nu au ținut cont de

declarațiile părții vătămate referitor la faptul că ultimul nu are careva pretenții față

de el și i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră, sunt neîntemeiate, întrucît, instanța

de apel, la stabilirea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, art. 75-77 Cod penal, adică de caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei săvîrșite, de personalitatea inculpatului, de aceea pedeapsa reală cu închisoare

este una echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

enunță că recursul inculpatului urmează a fi declarat inadmisibil, fiindcă

argumentele invocate sunt vădit neîntemeiate.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Onișcenco

Vladimir Anatoli împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10

iulie 2013 în cauza penală în privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 decembrie 2013.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti

4