1ra-496/2014 — Art. 187 CP

Prin sentința judecătorie Orhei din 10 aprilie 2013 Globa Maria Andrei și Globa Natalia Mihail au fost achitate de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, pe motivul lipsei în acțiunile lor a elementelor infracțiunii incriminate.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, de către Organul de Urmărire Penală, Globa Maria Andrei și Globa Natalia Mihail au fost învinuite în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin. (2) lit.b), f) Cod penal pe semnele: jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșită de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și anume pentru faptul că la 09 aprilie 2012, aproximativ ora 16.30, acționînd de comun acord și prin înțelegere prealabilă, 1 în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în timp ce se aflau la stația amplasată la intersecția străzilor Negruzzi și Boris Glavan din or. Orhei, s-au apropiat de cet. Scorțenschi Iuliana Petru, de la care în mod deschis au sustras un telefon mobil de model „NOKIA" cu valoarea de 3 000 lei, cauzîndu-i părții vătămate Scorțenschi Iuliana Petru o pagubă materială în proporții considerabile.

Nefiind de acord cu sentința, acuzatorul de stat, procurorul în procuratura raionului Orhei Svetlana Dodon a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Globa Maria Andrei și Globa Natalia Mihail să fie recunoscute culpabile de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. b),f) CP și condamnate la închisoare pe un termen de 3 ani, fără amendă, cu aplicarea art. 90 CP, privind suspendarea condiționată a executării prezentei pedepse pe un termen de probă de un an. În susținerea apelului acuzatorul de stat a indicat că vinovăția inculpatelor se confirmă prin declarațiile părții vătămate și a martorului Rusu Iurie, acestea luînd telefonul de la partea vătămată au avut scop cupidant .Instanța de fond incorect a dat apreciere probelor administrate de către organul de urmărire penală. Sentința urmează a fi casată din motiv că instanța a lăsat fără apreciere acțiunile inculpatelor de intrare ilegală în posesie a telefonului mobil ce aparține lui Scorțescu I. în timp ce știau că el nu le aparține, exercitînd în mod arbitrar un drept presupus de a intra în posesia telefonului mobil și de a vedea dacă în agenda telefonică este numărul lui Globa L., precum și de a-i dovedi acestuia că are careva relații amoroase cu Scorțescu I., astfel în mod samovolnic au intrat în posesia acestui telefon mobil, ignorînd în mod repetat cerințele legitime ale părții vătămate și ale colaboratorului de poliție Rusu I. de a restitui telefonul, astfel prin acțiunile lor inculpatele au îngrădit dreptul de proprietate a părții vătămate Scorțescu I. asupra telefonului mobil cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2013, a fost respins ca nefondat apelul acuzatorului de stat și menținută sentința atacată. 4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le- a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la achitarea inculpatelor Globa Maria și Globa Natalia de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal. Instanța de apel a mai indicat, că latura subiectivă a infracțiunii de sustragere deschisă a bunurilor altei persoane constă în intenția directă totodată, la calificarea infracțiunii este obligatoriu prezența scopului de cupiditate și declarațiile părții 2 vătămate și a martorului Rusu Iurie, acestea fiind combătute prin declarațiile inculpatelor și însuși ale părții vătămate,care au invocat că telefonul a fost solicitat de către inculpate pentru a verifica dacă în agendă este numărul lui Globa Leonid, iar telefonul a fost luat pentru a-i demonstra ultimului infidelitatea, ulterior a încercat să-i restituie părții vătămate telefonul, dar nu a găsit-o la domiciliu. Instanța de apel a constatat, că în acțiunile inculpatelor a lipsit scopul de cupiditate, telefonul mobil find luat cu intenția de a proba existența relațiilor amoroase între Globa Leonid și Scorțenschi I., fapt confirmat și de către partea vătămata care a indicat că dacă nu erau pozele ei cu cu Globa Leonid în telefon și numărul lui Globa Leonid înregistrat sub numele de ”puiu” inculpatele nu i-ar fi luat telefonul, nu în scop de profit, dar pentru a ”clarifica situația”. Probele enumerate de procuror și anume: ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 24 aprilie 2012, din care rezultă că de la Globa Măria Andrei, prin predare benevolă, a fost ridicat un telefon mobil de model „NOKIA 6700"; ordonanța de recunoaștere și anexare a telefonului mobil de model „NOKIA 6700" drept corp delict la cauza penală din 25 aprilie 2012; procesul-verbal de examinare a obiectului din 25 aprilie 2012, și anume a telefonului mobil de model „NOKIA 6700"; procesul- verbal de confruntare din 05 mai 2012, efectuat între partea vătămată Scorțenschi Iuliana și învinuita Globa Măria Andrei, nici luate în ansamblu nu dovedesc vinovăția Nataliei Globa și Mariei Globa în săvîrșirea infracțiunii incriminate, deoarece în intențiile lor lipsește scopul de cupiditate, ele neavînd scopul de a sustrage telefonul mobil. Deasemenea, Instanța de apel a mai constat că, în acțiunile inculpatelor lipsește componența de huliganism nu prea grav prevăzut la art. 354 Cod contravențional, deoarece intenția inculpatelor nu a fost de săvîrșire a unui huliganism nu prea grav, ci de a folosi telefonul în scopul dovedirii infidelității lui Globa Leonid, mai mult ca atît, inculpata Globa Maria a plecat la domiciliul părții vătămate cu scopul de a-i restitui telefonul, însă nu a găsit-o acasă.

Decizia menționată a fost atacată cu recurs ordinar de către procuror, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată. În motivarea recursului recurentul a menționat, că instanța de apel nu și-a expus punctul său de vedere asupra probatoriului adus de acuzare în sprijinul învinuirii, nu le-a luat în considerație, fiind apreciate eronat declarațiile inculpatelor, acestea fiind puse la baza emiterii sentinței și deciziei de achitare. În opinia acuzării inculpatele au intrat în mod samovolnic în posesia telefonului mobil a părții vătămate, ignorînd în mod repetat cerințele ultimei și ale colaboratorului de poliție Rusu Iurie de a restitui telefonul. Absența intenției directe și a scopului de cupiditate exclude doar calificarea acțiunilor inculpatelor ca sustragere și nici de cum exercitarea în mod arbitrar a unui 3 drept efectiv sau presupus, dat fiind că sintagma cuvintelor ” folosință temporară” a bunului pentru a dovedi infidelitatea soțului, indică că acțiunile inculpatelor urmau a fi încadrate în baza art. 335 Cod Contravențional - samovolnicie.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 6.1. Potrivit textului recursului declarat de procuror, din temeiurile de casare a deciziei instanței de apel rezultă art.427 alin.(1) pct.6)Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, or Instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită. Instanța de apel, rejudecînd cauza în fapt și în drept, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, a audiat suplimentar inculpatele și partea vătămată asfel constatîndu-se repetat, că inculpatele au luat telefonul de la partea vătămată pentru a califica situația creată cu partea vătămată și feciorul lui Globa Maria, de asemenea confirmîndu-se și faptul că ultima, a plecat la domiciliul părții vătămate pentru a-i restitui telefonul, dar nu a găsit-o la domiciliu, ca de altfel neconfirmîndu-se și faptul că în acțiunile inculpatelor persista intențiile huliganice, prevăzute de art. 354 codul contravențional. Astfel, Colegiul menționează că instanța de apel în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor acestor declarații, care în ansamblu, coroborează între ele și nu trezesc careva dubii și dovedesc cu certitudine că în acțiunile inculpatelor a lipsit scopul de cupiditate. 4 În opinia Colegiului penal, întemeiat și argumentat sunt puse la baza hotărîrii pronunțate de către instanța de apel recomandările expuse în Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” potrivit cărora, nu formează componența de sustragere faptele ilegale care sunt îndreptate nu spre însușirea, ci spre folosința temporară a bunurilor. Folosința temporară a bunurilor o va aprecia instanța ținînd seama că făptuitorul nu urmărește scopul de cupiditate, deoarece nu dorește să treacă bunurile în stăpînirea lui definitivă, astfel esența folosirii temporare constă în aceea că bunurile sunt luate pe un timp oarecare, și anume - pe o perioadă nesemnificativă sau strict determinate, în astfel de situație făptuitorul nu urmărește scopul de cupiditate, deoarece nu dorește să treacă bunul în stăpînirea sa. Colegiul penal consideră neîntemeiată afirmația recurentului, precum că absența intenției directe și a scopului de cupiditate exclude doar calificarea acțiunilor inculpatelor ca sustragere și nici de cum exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus, dat fiind că sintagma cuvintelor ” folosință temporară” a bunului pentru a dovedi infidelitatea soțului, indică că acțiunile inculpatelor urmau a fi încadrate în baza art. 335 Cod Contravențional - samovolnicie. La acest capitol, Colegiul menționează că, samovolnicia pornește dintr-o hotărîre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr, astfel, din declarațiile inculpatei Globa Natalia, date suplimentar în cadrul apelului s- a constata că, nu a avut scopul de a luat telefonul mobil de la partea vătămată, a cerut telefonul de la Scorțescu I. pentru a-l telefon pe soțul său, partea vătămată a scos telefonul din buzunar și ea a insistat să i-l dea pe cînd partea vătămată i-a întins mîna să-l dea și fără a depune careva efort l-a luat, i-a comunicat părții vătămate că doar vrea să sune la numărul de telefon al soțului său, ea fiind de acord, deci acțiunile inculpatelor nu se încadrează în prevederile art.335 Cod contravențional. Un alt moment reținut de Colegiu, este că conform art.415 al. (21) Cod de procedură penală, judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului. Astfel, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să solicite o nouă audiere atît a inculpatului, cît și a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului. În speță, nu se regăsește , potrivit procesului verbal al ședinței de judecată o solicitare a procurorului în acest sens, prin urmare nu au fost audiați repetat 5 martorii acuzării. Alte probe în confirmarea învinuirii procurorul în cadrul apelului nu a prezentat. Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide în mod convingător, că partea acuzării în susținerea apelului asupra sentinței de achitare nu a îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea probelor, suplimentare, ce ar servi temei pentru o nouă interpretare a probelor de către instanța de apel. Astfel, Colegiul penal reține, că instanța de apel, judecînd cauza și verificînd probele în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborăriilor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire nevinovăția inculpatelor Globa Maria și Globa Natalia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art.187 alin. (2) lit.b), f) Cod penal Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2013, pe cauza penală în privința lui Globa Maria Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 05 martie 2014. Președinte Elena Covalenco Judecători Liliana Catan Ion Arhiliuc 6