1ra-988-2014 — art.186 alin.2 CP

1ra-988-2014 — art.186 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-961/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2013 în cauza penală

privind-o pe

Gurghiș (Baicev) Maria, născută la 20 mai 1991,

originară și domiciliată în mun.Chișinău,

str.Gh.Toporceanu 27, ap.35.

Termenul examinării cauzei:

- instanța de apel,

- instanța de recurs.

C O N S T A T Ă :

(Baicev) Maria, a fost condamnată în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal la amnedă

în mărime de 300 unități convenționale.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Gurghiș (Baicev)

Maria în beneficiul părții vătămate Narciuc Susana a prejudiciului material în sumă de

14000 lei.

2009, pînă la orele de masă, cu prietenul ei, Lașco Samvel, aflîndu-se în ap.107 din

str.Pușkin 44, mun.Chișinău, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras

pe ascuns de pe raftul dulapului din dormitor un parfum “Gucci”, telefonul mobil de

model “Samsung Giorgio Armani” și o maletă, ce aparțineau cet.Narciuc Susana,

cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă în valoare totală de 14000

lei.

M.Gurghiș, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, invocînd că învinuirea adusă de partea acuzării este bazată pe

presupuneri, probele administrate de organul de urmărire penală supuse verificării și

cercetării în instanță nicidecum nu demonstrează comiterea faptei imputate inculpatei;

instanța nu a luat în considerație faptul că telefonul, care se presupune că a fost sustras,

i-a fost cadonat inculpatei de fostul prieten al său S.Lașco, care este fratele părții

vătămate, în scopul de a relua relația de prietenie cu ea; instanța a lăsat fără apreciere

declarațiile martorilor A.Covalciuc, Gh.Gurghiș, I.Ghedzi, care fiind audiați în instanță

au confirmat că din ziua cînd a apărut telefonul la inculpată, ea nu-l ascundea de

1

S.Lașco, iar ultimul cînd a fost în ospeție la inculpată, împreună cu tatăl acesteia -

Gh.Gurghiș, au reparat încărcătorul acestui telefon; nu s-a luat în considerație nici

faptul că cu consimțămîntul prietenului său, inculpata a împrumutat telefonul cadonat

cet.A.Calmîcov, care s-a folosit de el, că telefonul i-a fost cadonat la 11.12.2009,

fiindcă în aceiași zi ea, folosindu-se de cartela cadonată de S.Lașco, a încheiat

contractul de abonament cu compania „Moldcell”, fapt confirmat prin copia

contractului ridicat de la companie; instanța nu a luat în considerație declarațiile părții

vătămate și a martorului S.Lașco, care au afirmat că telefonul a fost sustras în luna

noiembrie 2009, cînd mama lor era în viață, iar inculpata în perioada de timp

10.10.2009 – 14.01.2010, nu a fost în ospeție la ei, precum a fost lăsat fără apreciere și

procesul-verbal de percheziție din 17.08.2010, potrivit căruia careva bunuri în

apartamentul inculpatei de care aceasta este învinuită că le-a sustras, nu au fost

depistate, de unde rezultă că partea vătămată a dat declarații false, în scopul de a-și

redobîndi telefonul mobil, care i-a fost cadonat de fratele său inculpatei.

2012 a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului.

Instanța de apel a constatat că, prima instant, a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv probele administrate, apreciindu-le la justa valoare, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței și

concludenței, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a lui M.Gurghiș în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal.

avocatul M.Scrob care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpată, invocînd repetat

aceleași motive ca și în apel, descrise în pct.3 al prezentei decizii.

a fost admis recursul avocatului, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea

cauzei, pe motiv că instanța de apel, încălcînd cerințele art.414 Cod de procedură

penală, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, ci doar s-a limitat la

o motivare insuficientă și contrară probelor expuse în apel, care o dezvinovățesc pe

inculpată, și a dat prioritate probelor care demonstrează vinovăția acesteia.

2013, a fost admis apelul avocatului M.Scrob declarat în numele inculpatei, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care M.Gurghiș (Baicev) au fost achitată pe art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, pe

motiv că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii. Acțiunea civilă a fost lăsată

fără examinare.

7.1. Instanța de apel a costatat că, de către organul de urmărire penală inculpata

Gurghiș (Baicev) Maria, este învinuită de faptul că, în luna noiembrie 2009, pînă la

orele de masă, cu prietenul ei, Lașco Samvel, aflîndu-se în ap.107 din str.Pușkin 44,

mun.Chișinău, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras pe ascuns de

pe raftul dulapului din dormitor un parfum “Gucci”, telefonul mobil de model

“Samsung Giorgio Armani” și o maletă, ce aparțineau cet.Narciuc Susana, cauzîndu-i

părții vătămate o daună materială considerabilă în valoare totală de 14000 lei.

7.2. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că,verificînd probele care au

fost puse la baza sentinței de condamnare, și anume declarațiile părții vătămate

2

S.Narciuc, a martorilor S.Lașco, A.Covalciuc, cît și probele scrise - cererea părții

vătămate înregistrată cu nr.2084 la 19.07.2010, procesele-verbale de percheziței, de

confruntare, de examinare a obiectului, cît și probele apărării ce confirmă nevinovăția

inculpatei, și anume declarațiile inculpatei, a martorilor Gh.Gurghiș și I.Ghedzi, cît și

contractual din 11.12.2009 încheiat între inculpată și compania “Moldcell”, dîndu-le o

apreciere din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, a conchis că

învinuirea formulată inculpatei nu și-a găsit confirmare, deoarece lipsește subiectul, cît

și latura obiectivă a infracțiunii incriminate, fiindcă reieșind din declarațiile martorului

S.Lașco, cît și ale inculpatei, ultima nu a fost în perioada de timp 11.10.2009 -

14.01.2010 în apartamentul părții vătămate, deoarece avea acces în apartament doar

împreună cu fratele acesteia din urmă cu care prietenea, care în luna noiembrie 2009 s-

a aflat în spital, fapt confirmat chiar și de însăși partea vătămată, și care nu a negat că

din ziua externării fratelui său din spital, relațiile lui cu inculpata au încetat, iar chei de

la apartament aveau doar membrii familiei lor.

La fel, instanța de apel a considerat că nici procesul-verbal de percheziție nu este

concludent dovedirii vinovăției inculpatei, dat fiind că careva din bunurile sustrase la

inculpată nu au fost depistate, și nici nu puteau fi, deoarece, reieșind din declrațiile

părții vătămate, aceasta a concretizat că în ziua sustragerii dînsa s-a aflat acasă, și că în

acea zi fratele său cu inculpata s-au aflat în bucătărie, iar mama lor privea televizorul

în odaie, de unde rezultă că inculpata nu a avut acces în odaia părții vătămate,

apartamentul fiind compus din două odăi, și sustragerea bunurilor fără a fi observată de

persoanele ce se aflau în acel moment în apartament, era imposibilă. Din aceste

motive, instanța de apel a apreciat critic atît declarațiile părții vătămate, cît și ale

fatrelui său, martorul S.Lașco, fiind contradictorii și vin în contradicție cu restul

probelor.

De asemenea, instanța a concluzionat că cererea părții vătămate S.Narciuc a fost

înregistrată mai bine de 8 luni de la data sustragerii bunurilor și întîrzierea depunerii

cererii nu a fost motivată de către aceasta, precum nu au fost administrate probe ce ar

dovedi că pînă la data înregistrării cererii 19.07.2010, ultima ar mai fi înregistrat și alte

cereri de atragere la răspundere penală a inculpatei, și că ar fi deplîns acțiunile

reprezentantului organului de urmărire penală pentru neîndeplinirea obligațiunilor de

serviciu.

Instanța de apel a menționat că nu a fost infirmat de către partea acuzării

argumentul apărării, privind dăruirea telefonului mobil inculpatei la 11.12.2009 de

către S.Lașco, deoarece în urma dăruirii telefonului, inculpata a încheiat un contract cu

o companie de telefonie mobilă, atribuindu-se nr.79272351, cu care se folosește pînă în

prezent, și care i-a fost cadonat cu scopul reînnoirii prieteniei dintre ei.

La fel, instanța a considerat că nici procesul-verbal de examinare a obiectului nu

confirmă vinovăția inculpatei, deoarece partea acuzării nu a dovedit că IMEI-iul

nr.354436906988610 aparținea telefonului mobil de model “Samsuns Giorgiano

Armani”, nu au fost prezentate descifrăririle convorbirilor telefonice, prin care s-ar fi

demonstra că inculpata s-ar fi folosit de acest telefon din momentul sustragerii, iar din

descifrările convorbirilor telefonice, ce au fost solicitate de la două companii de

telefonie mobilă, sînt curpinse datele apelurilor efectuate în zilele de 15.04.2010,

16.04.2010, 23.04.2010 și 16.08.2010, și doar de la o telefonie mobilă, pe cînd a fost

solicitată perioada de 01.01.2010-05.10.2010.

3

Totodată, instanța de apel, în susținerea nevinovăției inculpatei, a reținut

declarațiile martorilor Gh.Gurghiș și I.Ghedzi, pe care le-a apreciat ca veridice,

deoarece acestea coroborează și se completează prin declarațiile martorului acuzării

A.Covalciuc, prin care se confirmă versiunea inculpatei că telefonul mobil de model

“Samsuns Giorgiano Armani” a fost făcut cadou ultimei de către S.Lașco, și care a fost

folosit de aceasta atît față de ei, cît și persoane terțe.

În concluzie, instanța de apel a statuat că nu a fost dovedit faptul sustragerii de

către inculpată a bunurilor părții vătămate – maleta și parfumul, iar telefonul mobil i-a

fost dăruit de către fratele părții vătămate, astfel că dreptul de proprietate asupra

telefonului mobil, a apărut la inculpată în urma transmiterii benevole și necondiționate

de către S.Lașco, dar nu în urma unei fapte infracționale, prin urmare în cauză nu s-a

dovedit existența elementelor infracțiunii în acțiunile inculpatei.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de procuratura s.Rîșcani, mun.Chișinău

declarată în numele părții vătămate S.Narciuc, instanța, conducîndu-se de prevederile

art.225 alin.(4) Cod de procedură penală, a lăsat-o fără examinare.

D.Tăut care, invocînd temeiul art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel neîntemeiat a

achitat-o pe inculpată de sub învinuirea incriminată, deoarece nu a respins probele

acuzării aduse în sprijinul învinuirii, care dimpotrivă confirmă vinovăția acesteia, astfel

instanța a dat o apreciere eronată și formală de ordin general probelor și

circumstanțelor cauzei, bazîndu-se doar pe declarațiile inculpatei, pe cînd vinovăția

acesteia se confirmă prin cererea părții vătămate S.Narciuc din 19.07.2010, declarațiile

acesteia, a martorilor S.Lașco, A.Covalciuc și actele cauzei - procesele-verbale de

confruntare din 11.05.2011 dintre M.Gurghiș și S.Lașco, de examinare a obiectului,

prin urmare instanța de apel la adoptarea deciziei a comis o eroare de drept, fără a

acorda o valoare primară probelor care, în opinia acuzării, demonstrează vinovăția

inculpatei.

ordinar declarat de procuror, a solicitat respingerea acestuia fiind neîntemeiat, cu

menținerea hotărîrii atacate, pe motiv că instanța de apel obiectiv a analizat probele

acuzării și a reținut că nici una din acestea nu dovedesc faptul sustragerii bunurilor de

către inculpată de la partea vătămată.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, recurentul, cu trimitere la art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței,

pe motiv că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispoitivului hotărîrii și acesta este expus neclar.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii

judecătorești contestate.

Totodată, după cum rezultă din conținutul recursului, de fapt, procurorul nu este

de acord cu aprecierea probelor prezentate de învinuire, considerînd că instanța de apel

incorect a apreciat declarațiile părții vătămate S.Narciuc, a martorilor S.Lașco,

4

A.Covalciuc și înscrisurile din actele cauzei care, în opinia recurentului, confirmă

vinovăția inculpatei.

La acest capitol, Colegiul reține că conform art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor. În continuare, alin.(2) al acestei norme stipulează că instant

apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Esențiale, consideră Colegiul și stipulările alin.(3) al art.101 Cod de procedură

penală, potrivit cărora nici o probă (indiferent cine o prezintă: partea acuzării ori partea

apărării), nu are o valoare dinainte stabilită pentru instanța de judecată.

Astfel, opinia autorului recursului, precum că numai probele acuzării sînt

pertinente, concludente, utile și veridice, fără ca acestea să fie apreciate în ansamblu și

cu probele apărării, la caz, a depozițiilor inculpatei, care a afimrat cu certitudine că

telefonul mobil i-a fost făcut cadou de prietenul său la acel moment, care este fratele

părții vătămate, a martorilor apărării Gh.Gurghiș și I.Ghedzi, ar însemna încălcarea

normei de procedură penală sus-menționată.

Potrivit textului deciziei instanței de apel, conținutul declarațiilor inculpatei,

părții vătămate S.Narciuc și a martorilor S.Lașco, A.Covalciuc, Gh.Gurghiș, I.Ghedzi

s-au reținut în modul cum au fost depuse nefiind denaturate. Însă, referitor la valoarea

lor probatorie instanța de apel apreciindu-le, și-a expus opinia, drept care îi aparține și,

de fapt, corect a conchis că acestea nu au format convingerea de vinovăție a inculpatei

de infracțiunea ce i-a fost incriminată.

Prin urmare, instanța de apel, în temeiul art.414 alin.(1) Cod de procedură

penală, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, pe care suplimentar le-a cercetat,

audiind inculpata, partea vătămată S.Narciuc, martorul S.Lașco și, examinîndu-le în

ansamblu, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, relevînd temeiurile care au

dus la admiterea apelului, just ajungînd la concluzia că vinovăția inculpatei nu este

dovedită. Corectă este trasă concluzia instanței de apel, că acuzarea nu a prezentat

probe, care ar fi demonstrat cert că inculpata a sustras bunurile părții vătămate.

Astfel, din textul deciziei, și anume din partea descriptivă, rezultă că instanța de

apel și-a argumentat motivat soluția, și a indicat din care considerente a respins probele

aduse de acuzare, și anume declarațiile părții vătămate S.Narciuc și a martorului

S.Lașco, din care motiv acestea urmează a fi apreciate critic, de ce plîngerea părții

vătămate, procesul-verbal de examinare a obiectului și descifrările telefonice nu pot fi

admise ca probă, precum și de ce a luat ca bază declarațiile martorilor Gh.Gurghiș,

I.Ghedzi și A.Covalciuc, soluție expusă detaliat la pct.7.2 al prezentei decizii, cînd și în

decizia instanței de apel (f.d.243-253), pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin.

Mai mult, instanța de recurs reține că, invocarea în recursul ordinar a

dezacordului cu modul de apreciere a probelor administrate în dosar nu poate servi ca

temei de rejudecare a cauzei și casare a unei hotărîri judecătorești definitive, atît timp

cît alte circumstanțe nu sînt invocate.

Argumentele recurentului cu privire la aprecierea unilaterală a probelor, nu au

nici un suport legal, fiindcă potrivit prevederilor art.8 alin.(3) Cod de procedură penală,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

5

presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează

în favoarea inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal consideră corecte concluziile instanței de apel

privind achitarea inculpatei de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii imputate, pe

motiv că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii, nefiind prezentate probe certe

care ar dovedi vinovăția acesteia.

În atare situație, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2013 în cauza penală în privința lui Gurghiș

(Baicev) Maria, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

6