1ra-501/13 — 186 alin 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 mai 2012, Gurghiș Maria a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale în sumă de 6.000 lei. A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la inculpata Gurghiș M. în beneficiul părții vătămate S. Narciuc prejudiciul material în sumă de 14.000 lei.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Gurghiș Maria în luna noiembrie 2009, pînă la orele de masă, a fost adusă de prietenul său Lașco Samvel în 1 ospeție în apartamentul nr. 107 din str. Pușkin 44, mun. Chișinău, de unde ea, cu scopul însușirii bunurilor altei persoane, a sustras pe ascuns de pe raftul dulapului din dormitor un parfum ”Gucci” cu costul de 1600 lei, tot din același dulap a mai sustras pe ascuns telefonul mobil ”Samsung Giorgio Armani”, cu prețul de 12.000 lei și o maletă de culoare neagră cu costul de 400 lei, iar în total a sustras bunuri în sumă de 14.000 lei, ce aparțineau lui Narciuc S., căuzînd pătimașei o pagubă considerabilă. Astfel, acțiunile inculpatei Gurghiș M. au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. (d) Cod penal, - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Avocatul Mihail Scrob în numele inculpatei Gurghiș Maria, a contestat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a lui Gurghiș M., deoarece urmărirea penală a fost efectuată cu înclinare de învinuire în privința lui Gurghiș M, astfel sentința de condamnare a fost bazată doar pe presupuneri. Probele administrate de organul de urmărire penală, cît și ale apărării cercetate nemijlocit în instanța de judecată sunt în favoarea inculpatei și nu demonstrează că ea a săvîrșit infracțiunea imputată ei. Avocatul apelant a mai susținut că, telefonul în cauză M. Gurghiș nu l-a sustras, acest telefon fiind un cadou din partea fostului prieten S. Lașco (fratele părții vătămate), care cu acest cadou a încercat să reia relațiile de prietenie cu ea. Mai mult, martorii Covalciuc A., Gurghiș Gh., Ghedzi I., fiind audiați în instanța de fond au declarat, că din ziua cînd a apărut telefonul la inculpată, ea nu-l ascundea de S. Lașco, la fel, fiind în ospeție la inculpată la domiciliu, el împreună cu tatăl ei Gurghiș Gh., au reparat încărcătorul acestui telefon. Cu consimțămîntul lui S. Lașco, ea a împrumutat telefonul cadonat cet. Calmîcov A., care s-a folosit de el, mai bine de o săptămînă de zile. Inculpata Gurghiș M., a susținut că telefonul îi era cadonat la 11.12.09, deoarece tot în aceiași zi ea, folosindu-se de cartelă, la fel cadonată de S. Lașco, a încheiat contractul de abonament cu compania ”Moldcell”, fapt confirmat prin copia contractului ridicat de la companie. La fel, indică apelantul, prima instanță n-a luat în considerație că partea vătămată Narciuc S. și fratele ei S. Lașco au declarat cu fermitate că furtul a avut loc în luna noiembrie 2009 cînd mama lor era în viață, iar inculpata Gurghiș M. din data de 10 octombrie 2009 pînă pe data de 14 ianuarie 2010 n-a fost în apartamentul ei în ospeție la fratele ei Samvel Lașco.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2012, a fost respins ca nefondat apelul avocatului M. Scrob în numele inculpatei M. Gurghiș și menținută sentința instanței de fond fără modificări. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, cercetând suplimentar probele administrate de către organul de urmărire penală și verificate de către instanța de fond conform prevederilor art. 101 CPP, în raport cu motivele apelului, se relevă că instanța de fond a verificat complet, obiectiv și sub toate aspectele toate circumstanțele cauzei, la fel și probatoriul a fost apreciat legal din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității. Astfel, instanța de apel a conchis că, apelul avocatului M. Scrob în numele inculpatei M. Gurghiș este nefondat, iar inculpata Gurghiș Maria fiind legal 2 recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale în sumă de 6.000 lei. În acest sens, instanța de apel a conchis că instanța de fond, la baza sentinței adoptate, a reținut corect următoarele probe: - Declarațiile părții vătămate Narciuc S.; - Declarațiile martorilor Lașco S., Covaliciuc A., Gurghiș Gh., Ghedzi I.,; - Cererea părții vătămate Narciuc S. din 18.07.2010 (f.d. 26); - Procesul-verbal de percheziție din 17.08.2010 (f.d. 42-43). De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a apreciat critic depozițiile martorilor apărării, deoarece aceștia sunt rudele inculpatei și evident au dat declarații în favoarea inculpatei, cu atît mai mult că declarațiile lor nu coroborează cu ale inculpatei. La fel, instanța de apel a mai reținut că, sunt divergențe chir și în declarațiile inculpatei M. Gurghiș, și anume, la urmărirea penală dînsa fiind interogată în calitate de bănuită a declarat că telefonul mobil i-a fost dăruit în perioada cînd se aflau în relații de prietenie și că s-a folosit de el vre-o 3-4 luni, după ce la vîndut la piață cu 50 dolari SUA, iar în instanța de judecată ea a afirmat că telefonul i-a fost dăruit de Lașco S. atunci cînd erau certați, cu intenția de a se împăca și că acest telefon a fost vîndut de către Covalciuc A. cu 50 dolari SUA, totodată ultimul a afirmat că el personal a vîndut acest telefon, deoarece ei aveau nevoie de bani pentru a pleca la odihnă. Mai mult, însăși faptul că inculpata M. Gurghiș a încheiat contract de abonament cu compania ”Moldcell” la 11.12.09 nu confirmă că telefonul mobil a fost cadonat ei de către Lașco S. în acea zi. 4.2. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a statuat că instanța de fond a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatei. Ca circumstanțe atenuante s-au reținut săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni care face parte din categoria celor mai puțin grave, iar circumstanțe agravante nu sau stabilit. Inculpata nu are antecedente penale, la moment este căsătorită și are la întreținere un copil mic.

Avocatul Mihail Scrob în numele inculpatei Gurghiș Maria, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) CPP, a contestat cu recurs ordinar hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri de achitare în privința inculpatei Gurghiș M., deoarece în acțiunile ei nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar instanțele de judecată nu au ținut cont de prevederile art. 8 alin. (3); 24; 384 Cod penal; precum și de art. 6 CEDO. În acest sens, avocatul recurent a invocat că, instanța de apel, menținînd sentința de condamnare, practic n-a examinat fondul apelului și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, care, fiind luate în considerație ar demonstra nevinovăția inculpatei. În acest sens, recurentul invocă următoarele motive: a). Nici la faza urmăririi penale și nici în cadrul ședințelor de judecată nu s-a luat în considerație că inculpata Gurghiș M. are alibi și, în legătură cu acest fapt ea nu poate fi subiectul infracțiunii incriminate. Astfel, prin declarațiile martorilor Gh. Gurghiș, I. Ghedzi și A. Covalciuc făcute în ședința de judecată s-a confirmat faptul că Gurghiș M. nu a fost în perioada de timp 11 octombrie 2009 - 14 ianuarie 2010 în apartamentul părții vătămate Narciuc Susana, deoarece nu avea acces liber. Or, 3 inculpata avea acces în apartament, doar împreună cu fratele părții vătămate, Lașco Samvel, cu care dînsa prietenia, însă acesta în luna noiembrie 2009 s-a aflat în spital, iar furtul este incriminat ca fiind comis în această lună; b). În confirmarea acestui alibi, inculpata Gurghiș Maria a declarat că, ea a memorizat data 11 octombrie 2009, deoarece această data a fost ziua vinului, după care, a doua zi, Lașco Samvel a fost internat în spital cu comoție cerebrală, unde în timp aproximativ de o lună a trecut tratament medical staționar. Pe parcursul tratamentului medical Maria Gurghiș nu a avut acces în apartamentul prietenului său Lașco Samvel, deoarece necătînd la relațiile apropiate cu Samvel, ea nici o dată nu a avut cheile de la ușa de la întrare a apartamentului părții vătămate, astfel inculpata este acuzată că, - “… a fost adusă de prietenul său Lașco Samvel în ospeție în apartamentul nr. 107 din str. Pușkin 44, mun. Chișinău...”. La fel, în acest context s-a confirmat și faptul că, în ziua externării din spital a lui Lașco Samvel, partea vătămată Narciuc Susana, în prezența acestuia a declarat Mariei Gurghiș, că fratele ei mai mult nu are nevoie de îngrijire din partea inculpatei, care pe parcursul de o lună de zile a îngrijit în spital de fratele ei bolnav. În legătură cu aceste evenimente, din ziua externării a lui Lașco Samvel din spital, relațiile Mariei Gurghiș cu Samvel au fost încetate. Aceste declarații ale Mariei Gurghiș au fost confirmate în fața instanței de fond de către partea vătămată Narciuc Susana și martorul părții acuzării Lașco Samvel. Ulterior, la 11 decembrie 2009, Lașco Samvel a telefonat-o pe Maria Gurghiș și i-a propus a se întîlni cu ea pentru a se împăca. Maria Gurghiș a fost de acord, astfel în timpul întâlnirii în parcul Pușkin mun. Chișinău, Lașco Samvel i-a cadonat inculpatei telefonul mobil de model "Samsung Giorgio Armani". Condamnata Gurghiș Maria a memorizat ziua întîlnirii cu Samvel și a cadonării telefonului mobil, deoarece în aceiași zi, ea a încheiat cu operatorul telefoniei mobile "Moldcell" un contract de abonament cu nr. GSM 79272351, cu care se folosește pînă în prezent. Pînă la 11 decembrie 2009 ea a avut cartela "Moldcell" fără contract, cu același număr 79272351, care i-a fost cadonat mai înainte de către Samvel. După împăcarea cu Samvel, Maria Gurghiș nu a fost la domiciliul părții vătămate Narciuc Susana pînă la 14 ianuarie 2010 - ziua cînd a decedat mama acesteia; c). Nu a fost dată nici o apreciere faptului că, partea vătămată S. Narciuc după o perioadă îndelungată de la data presupusului furt, la 14.01.2010 a telefonat-o pe inculpată și a rugat-o să o ajute în legătură cu decesul mamei sale, la ce inculpata a ajutat-o, fapt care dovedește nevinovăția lui M. Gurghiș în săvîrșirea infracțiunii imputate; Or, partea vătămată știind încă din luna noiembrie 2009 despre faptul, că Gurghiș Maria a săvîrșit furtul a mai multor bunuri din apartament, putea partea vătămată Narciuc S. să-i ceară de la inculpată acordarea ajutorului și participarea la înmormîntarea mamei sale și, astfel, să admită accesul liber a infractorului în apartamentul său, care a săvîrșit furtul și la care ea a pierdut încrederea; d). După o lună din ziua înmormîntării mamei lui Narciuc S., inculpata a hotărît definitiv să întrerupă relațiile cu Samvel, deoarece începînd din 14 februarie 2010, a început să se întîlnească cu Covalciuc Alexei, care a devenit ulterior martor din partea acuzării și a confirmat aceste date. După încetarea relațiilor cu Samvel, 4 aproximativ în luna mai 2010, pe Maria Gurghiș a telefonat-o Narciuc S. și a cerut restituirea telefonului că, în caz contrar va avea probleme cu poliția, astfel în luna iunie 2010 ultima s-a prezentat cu doi polițiști la domiciliul ei și i-a propus să rezolve situația apărută pe cale pașnică și, tocmai la 19 iulie 2010 aceasta a sesizat oficial poliția susținînd că furtul a avut loc în noiembrie 2009; e). Instanța de judecată, neîntemeiat a pus la baza sentinței de condamnare procesul- verbal de percheziție din 17.08.2010, deoarece în urma efectuării percheziției la domiciliul inculpatei nu au fost depistate careva bunuri indicate în plîngerea părții vătămate, astfel această probă confirmă nevinovăția inculpatei. Prin urmare, acces în apartamentul părții vătămate a avut numai fratele acesteia, Lașco Samvel, care fără careva obstacole putea să însușească bunurile indicate în plîngere, pentru ca să le folosească în scopuri personale, ce el și au făcut, cădonînd Mariei Gurghiș, telefonul surorii sale. La fel Lașco S, cu scopul de a se răzbuna pe Maria Gurghiș, a învinuit-o în fața surorii în săvîrșirea furtului; f). La fel, instanța de apel nu s-a expus asupra descifrării convorbirilor telefonice, prezentate de companiile SA ”Moldcell” și SA ”Oange” cu IMEI-35443690698861, or, din descifrările prezentate, nu se vede cine s-a folosit cu acest telefon mobil pe perioada, începînd cu 01.01.2009 pînă la 15.04.2010, totodată, se relevă că în perioada de timp 11.12.2009 - 15.04.2009 cu telefonul mobil de model ”Samsung Giorgio Armani” s-au folosit patru persoane cu diferite numere mobile: Maria Gurghiș din cartela sa cu nr.79272351; Covaliciuc Alexei din cartela lui; Calmîcov Alexandru din cartela lui, inclusiv și fratele părții vătămate Lașco Samvel din cartela lui, – însă aceste circumstanțe care o dezvinovățesc pe inculpată nu au fost verificate nici de către organul de urmărire penală nici de către instanța de judecată. g). După perioada de 14 ianuarie 2010 de la decesul mamei părții vătămate, Lașco Samvel a fost la domiciliul Mariei Gurghiș pe adresa mun. Chișinău, str. Topîrceanu, 27, ap. 35, unde împreună cu tatăl ultimei, Ghenadie Gurghiș, a prefăcut priza de la încărcătorul telefonului mobil cadonat, care era de tip european și nu corespundea cu prizele aflate în apartamentul dat. Aceste declarații ale Mariei Gurghiș au fost confirmate de către tatăl condamnatei Ghenadie Gurghiș și sora acesteia Ghedzi Irina - martorii din partea apărării. La fel aceste declarații ale Mariei Gurghiș au fost confirmate de către martorul din partea acuzării, Covalciuc Alexei - un prieten comun a lui Lașco Samvel și Mariei Gurghiș, care au confirmat faptul că - Maria Gurghiș s-a folosit cu telefonul mobil de model "Samsung Giorgio Armani” în prezența lui Lașco Samvel, adică nu ascundea acest lucru.

Verificînd argumentele recursului ordinar declarat de partea apărării în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele motive. 6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor 5 invocate în apel, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii - temeiuri care își găsesc reflectare în decizia contestată. Potrivit cerințelor art. 414 CPP, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 CPP. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. În context, Colegiul penal lărgit va statua și asupra respectărilor prevederilor art. (1) alin.(3) Cod procedură penală, care, referitor la scopul procesului penal, stipulează că organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul procesului sunt obligate să activeze în așa mod încît nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată. Curtea Europeană, în cauza „Prince Hans-Adam II de Liechttenstein c/Allemagne din 12.07.2001”, menționează că statele semnatare și-au asumat obligații de natură să asigure ca drepturile garantate de Convenție să fie concrete și efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art.6 au tocmai acest scop: efectivitatea dreptului la un proces echitabil, impunîndu-se statelor o obligație de rezultat: adoptarea în ordinea juridică internă a măsurilor corespunzătoare și a mijloacelor necesare – realizării acestei obligații. Potrivit art. 424 alin.(2) CPP, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. 6.2. Statuînd pe principiul respectării normelor de drept menționate supra, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel a omis stricta obligație de a verifica toate versiunile inculpatei prin care ea își susține apărarea prezentînd probe pe care instanța de apel nu le-a luat în considerație și nici nu le-a respins prin prisma prevederilor art.94 CPP. Astfel, instanța de apel, judecînd apelul declarat de avocatul Mihail Scrob în numele inculpatei Gurghiș Maria și, fiind obligată în temeiul art. 414 CPP, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, - s-a limitat doar la transcrierea probelor și a unei concluzii cu caracter generic și abstractă, precum că, - “… prima instanță corect a apreciat critic depozițiile martorilor apărării, deoarece aceștia sunt rudele inculpatei și evident au dat declarații în favoarea inculpatei, cu atît mai mult că declarațiile lor nu coroborează cu ale inculpatei”. Din cele menționate nu se poate deduce, - declarațiile căror martori ai apărării au fost apreciate critic, or instanța de apel s-a limitat la fraza „ depozițiile martorilor apărării”. Lecturînd textul sentinței ( f.d. 147 verso) se observă că prima instanță a conchis că martorii Gurghiș Gh. și Ghedzi Irina, tatăl și sora inculpatei sunt cointeresați, astfel instanța îl crede pe Lașco Samvel, însă acesta tot este ruda apropiată părții vătămate – fratele ei. 6 În calitate de martor al apărării a fost invocat în apel Covalciuc Alexei, care nu este rudă cu inculpata și, declarațiile căruia, în opinia părții apărării, confirmă versiunea inculpatei că telefonul mobil de model "Samsung Giorgio Armani" a fost cadonat ei de către fratele părții vătămate Lașco Samvel cu care dînsa a prietenit, - însă instanța de apel, nu s-a expus asupra utilității și concludenței acestei probe. Altfel spus, atît prima instanță atît și instanța de apel în sentință și decizie au descris declrațiile martorului Covalciuc Alexei în sensul că acesta confirmă versiunea inculpatei că telefonul mobil i-a fost cadonat de fostul ei prieten Samvel, - “... pe Gurghiș Maria anterior o cunoștea, a văzut la inculpată telefonul mobil „Samsung Giorgio Armani", Gurghiș M. i-a spus că telefonul dat i 1-a dăruit fostul ei prieten Lașco Samvel. Samvel a văzut că inculpata se folosește de telefonul dat și nu a spus nimic nici cînd ei au vândut acest telefon” (f.d. 147, 181), însă în final pronunță hotărîri de condamnare a inculpatei fără a respinge această probă decisivă. 6.3. La fel, așa cum invocă recurentul, instanța de apel n-a verificat proba cu descifrările convorbirilor telefonice, prezentate de companiile SA ”Moldcell” și SA ”Orange” cu IMEI-35443690698861, or din descifrările prezentate, nu se vede cine s-a folosit cu acest telefon mobil pe perioada, începînd cu 01.01.2009 pînă la 15.04.2010, totodată, se relevă că în perioada de timp 11.12.2009 - 15.04.2009 cu telefonul mobil de model ”Samsung Giorgio Armani” s-au folosit patru persoane cu diferite numere mobile: Maria Gurghiș din cartela sa cu nr.79272351; Covaliciuc Alexei din cartela lui; Calmîcov Alexandru din cartela lui, inclusiv și fratele părții vătămate Lașco Samvel din cartela lui. În acest context, sunt relevante și alte motive invocate de partea apărării care n-au fost obiect de cercetare la judecarea cauzei în apel, inclusiv motivul legat de alibi: „... inculpata Gurghiș Maria a declarat că, ea a memorizat data de 11 octombrie 2009, deoarece această data a fost ziua vinului, după care, a doua zi, Lașco Samvel a fost internat în spital cu comoție cerebrală, unde în timp aproximativ de o lună a trecut tratament medical staționar. Pe parcursul tratamentului medical Maria Gurghiș nu a avut acces în apartamentul prietenului său Lașco Samvel, deoarece necatînd la relațiile apropiate cu Samvel, ea nici o dată nu a avut cheile de la ușa de la întrare a apartamentului părții vătămate, or inculpata este acuzată că, - “… a fost adusă de prietenul său Lașco Samvel în ospeție în apartamentul nr. 107 din str. Pușkin 44, mun. Chișinău de unde a sustras telefonul mobil...”, iar din ziua externării a lui Lașco Samvel din spital, relațiile Mariei Gurghiș cu Samvel au fost încetate. Aceste declarații ale Mariei Gurghiș au fost confirmate în fața instanței de fond de către partea vătămată Narciuc Susana și însuși de Lașco Samvel. În acest context, se observă că Lașco Samvel audiat suplimentar în calitate de martor în ședința de judecată (f.d.140) a confirmat că dînsul s-a aflat în spital o lună de zile, inculpata îl vizita, relațiile de prietenie s-au întrerupt cînd a ieșit din spital, nu exclude că i-a dăruit inculpatei anterior o cartelă de la Moldcell. Din cele menționate, rezultă că instanța de apel contrar principiului egalității armelor a ignorat probele administrate în cauză care o dezvinovățesc pe inculpată și, totodată la argumentarea necesității respingerii apelului declarat de partea apărării, a apreciat unilateral probele administrate la dosar, dînd prioritate acelor probe care, în 7 viziunea acestei instanțe, demonstrează vinovăția inculpatei, în detrimentul celor aduse de partea apărării. Colegiul penal lărgit ține să expună, că și Curtea Europeană s-a expus pe problema excluderii probelor din dosar în cauzele Savițchi versus Moldova (§59) și Busuioc contra Moldovei (§88), unde Curtea Europeană a statuat clar că, poziția instanțelor de judecată, prin care acestea resping probele aduse de părți nu poate fi considerată justificată și necesară într-o societate democrată. 6.4. Colegiul penal lărgit, menționează cî în speță este aplicabilă jurisprudența CEDO și anume, hotărârea Giuran împotriva României din 21 iunie 2011, în care Curtea Europeană a declarat inadmisibilă cererea părții vătămate declarate împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din România prin care a fost admis recursul în anulare a Procurorului General cu casarea hotărîrilor de condamnare a lui E. I. pentru infracțiune de furt cu achitarea acesteia. În fapt, Curtea Europeană a menționat că, - „Procurorul General al României a formulat un recurs în anulare împotriva hotărârii din 14 ianuarie 2002, argumentînd că E.I. a fost condamnată pe nedrept, întrucât niciuna dintre probele aduse nu a fost concludentă privitor la vinovăția ei. Aceasta a dus la încălcarea dreptului său de a fi prezumat nevinovată până ce vinovăția sa va fi dovedită. Procurorul general a indicat, de asemenea, că inculpata E.I. a prezentat, în apărarea sa, două probe, care au fost ignorate în procedurile ordinare. Unul dintre documente era o cerere depusă de reclamant către asociația de proprietari, prin care acesta solicita să fie scutit de la plata cheltuielilor de întreținere pe perioada decembrie 2000-aprilie 2001, când acesta urma să fie plecat în Regatul Unit. Acest document era relevant, întrucât reclamantul declarase că inculpata E.I. intrase în apartamentul său doar când acesta se afla acolo și, de asemenea, declarase că bunurile fuseseră furate exact pe 20 ianuarie 2001, când, potrivit acestui document, nu se afla în România. Cel de al doilea document era un raport al unei percheziții efectuate de poliție în apartamentul inculpatei, care indica faptul că niciunul dintre bunurile pretinse a fi fost furate din apartamentul reclamantului nu a fost găsit acolo. Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție a găsit, în hotărârea de casare, că instanțele inferioare nu au reușit să dea importanță faptului că probele erau contradictorii și neconcludente privind data când presupusul furt avusese loc și privind întrebarea dacă inculpatul a comis de fapt presupusul furt. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în continuare, că deciziile anterioare de condamnare a inculpatei pentru furt, nu erau legale, casându-le și achitând-o pe E.I. de toate acuzațiile.” 6.5. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei. Circumstanțele expuse atestă că Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a comis erori de drept stipulate la pct.6) art.427 CPP, care nu pot fi corectate de instanța de recurs, astfel recursul declarat urmează a fi admis, impunîndu-se casarea deciziei atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele 8 acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelant, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanța de fond și, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de prevederile Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel” și jurisprudența CEDO, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de avocatul Mihail Scrob în numele inculpatei Gurghiș Maria, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2012, în cauza penală în privința lui Gurghiș Maria Ghennadii și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Pronunțată în ședință publică la 09 iulie 2013. Președinte Andrei Harghel Judecători Ion Arhiliuc Constantin Alerguș Iurie Diaconu Ion Vîlcov 9