1ra-294/2014 — Circulația ilegală a substanțelor narcotice.

Termenul de examinare a cauzei: Prima instanță: 27.07.2010 - 08.06.2011; Instanța de apel:1) 01.08.2011 - 20.10.2011, 2) 23.10.2012 - 07.02.2013; Instanța de recurs: 27.11.2013 – 12.02.2014. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 08 iunie 2011 a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin.(3) lit.c) CP la 3 (trei) ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercitat activitatea legată cu circulația substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor pe un termen de 3 (trei) ani. În temeiul art. 84 alin. (4) CP, la pedeapsa stabilită s-a adăugat pedeapsa neexecutată stabilită prin sentințele Judecătoriei Taraclia din 18 august 2010 și Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 21 decembrie 2010, fiindu-i numită pedeapsa definitivă 3 (ani) 6 (șase) luni închisoare cu ispășirea în pedepsei în penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercitat activitatea legată cu circulația substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor pe un termen de 3 (trei) ani. În conformitate cu art.103 CP în privința inculpatului Borov A. s-a aplicat tratamentul forțat de alcoolism și narcomania în timpul și în locul unde inculpatul va ispăși pedeapsa sub formă de închisoare. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut, în fapt, că Borov A. în perioada de la 20 mai 2010, a păstrat la domiciliul său în or. Ceadîr-Lunga, str. Proezdnaia, 4, ap. 2, marihuană în cantitate de 2,83 gr. și 0,06 gr. rășină de canabis, ce constituie proporții mari conform „Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile 1 acestora", aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 13.01.2006, circulația cărora în scopuri medicinale este interzisă conform Listei nr. 1 Tabelului nr. 1 Protocolului nr. 7 din 01.12.1998 Comitetului permanent privind controlul substanțelor narcotice a Ministerului Sănătății RM și Listei nr. 1 Tabelului nr. 1 Hotărârii Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004, și care au fost depistate și ridicate de către colaboratorii de poliție în cadrul efectuării percheziției la domiciliul menționat la 01.06.2010.

Sentința a fost atacată cu apel de inculpatul Borov A., solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.80 CP, motivînd că, instanța de fond nu a luat în considerație că la faza urmării penale el a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, care nu a fost examinat în ședința de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 20 octombrie 2011, apelul inculpatului Borov A. a fost respins ca neîntemeiat, și menținută sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 08 iunie 2011.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a constatat împrejurările în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) CPP, le-a dat o apreciere justă, cu respectarea prevederilor art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine, toate aspectele de fapt și de drept, și reîncadrînd corect acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin.(3) lit.c) CP. La aplicarea pedepsei instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit inculpatului pedeapsa, fără aplicarea prevederilor art.80 CP, deoarece în ședința preliminară procurorul s-a refuzat de acordul de recunoașterea a vinovăției încheiat între el și învinuitul Borov V.. Acest refuz a fost admis de instanță și cauza a fost examinată în procedura deplină.

Decizia instanței de apel nu a fost atacată cu recurs ordinar de inculpatul Borov A., astfel devenind definitivă și irevocabilă.

La data de 26 iulie 2012, Borov A. iarăși declară apel, solicitînd casarea sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 08 iunie 2011, motivînd că, nu este de acord cu recalificarea acțiunilor sale din art.217 alin.(2) în art.217 alin.(3) CP, precum și faptul că, la faza urmăririi penale a fost încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției pe art.217 alin.(2) CP, între procuror și dînsu.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 07 februarie 2013, a fost respins ca inadmisibil apelul inculpatului Borov A., și menținută sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 08 iunie 2011.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că, inculpatul Borov A. a folosit calea de atac ordinară de apel, prevăzută de Codul de Procedură Penală, întrucît asupra cererii de apel declarată de ultimul la 21 iulie 2011, Curtea de Apel Comrat a adoptat decizia la 20 octombrie 2011, prin care a fost respins apelul și menținută hotărîrea primei instanțe.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor 2 invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) CPP, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 CPP. Art. 430 CPP, stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță. Conform pct. 5) al normei enunțate, recurentul este obligat să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis, în coraport cu cel puțin unul din temeiurile enumerate în art.427 alin.(1) CPP. În cazul în care autorul nu invocă concret temeiul pe care se bazează, ori dacă îl invocă nu și-l argumentează, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) a art. 430 CPP și urmează a fi respins ca inadmisibil. Colegiul penal, verificînd motivele recursului declarat, constată că inculpatul Borov A. în argumentarea recursului, face trimitere la o serie de evenimente care în viziunea recurentului sînt încălcări procedurale admise de instanțe la judecarea cauzei în privința sa, însă nu specifică concret temeiul prevăzut de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu descrie care este eroarea de drept din cele enumerate în art. 427 CPP, care s-a comis la judecarea cauzei de către instanța de apel și în ce constă esența erorii respective. Mai mult ca atît, din materialele dosarului, Colegiul constată că, inculpatul Borov A. a cunoscut despre adoptarea deciziei Curții de Apel Comrat din 20 octombrie 2011, prin care a fost respins ca neîntemeiat apelul său, și menținută sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 08 iunie 2011, însă nu a folosit în continuare calea de atac – recursul ordinar, potrivit prevederilor art.420-430 CPP. Necătînd la aceasta, la 26 iulie 2012 depune iarăși apel, care prin decizia Curții de Apel Cahul din 07 februarie 2013, a fost declarat inadmisibil, deoarece instanța de apel, anterior a verificat temeinicia și legalitatea sentinței adoptate în privința lui, nefiind în drept a supune repetat judecarea cauzei în ordine de apel, soluție care se consideră de către instanța de recurs ca legală și întemeiată. În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) CPP, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, iar recursul ordinar declarat de inculpatul Borov A., este inadmisibil, deoarece acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 CPP.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1) CPP, Colegiul penal, 3 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Borov Alexandr Ignat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 07 februarie 2013, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429-430 CPP. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 26 februarie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Liliana Catan 4