1ra-280-2014 — vătămarea intenționat gravă a integrității corporale sau a sănătății

Dosarul nr.1ra-280/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecătorii – Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Elena Bogdan, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2013 și de avocatul

Diana Sanduleac în numele inculpatului Mihail Bulat împotriva sentinței Judecătoriei

Soroca din 29 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18

septembrie 2013 în cauza penală privindu-l pe

Bulat Mihail Alexei, născut la 11 noiembrie 1988,

originar și domiciliat în s.Rublenița, r-nul Soroca.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare.

Conform art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Soroca

din 12 noiembrie 2010, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 2 luni

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

procedură penală, a constatat că Bulat Mihail, la 21 decembrie 2012, aproximativ la ora

14.30, fiind în stare de ebrietate grad avansat, a inițiat în centrul s.Rublenița, r-nul

Soroca, un conflict cu consăteanul Luța Tudor pe faptul nerestituirii unui împrumut

bănesc și, intenționat, cu scopul de a-i cauza vătămări corporale grave, i-a aplicat

ultimului două lovituri cu cuțitul de buzunar pliant, în regiunea abdomenului cauzîndu-

i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.283/A din 24.12.2012, vătămări

corporale sub formă de două plăgi tăiate înțepate la nivelul abdominal anterior, una din

ele penetrantă în cavitatea abdominală cu lezarea intestinului subțire în două locuri și

mezoului,vătămări care, după criteriul lor, se atribuie la leziuni corporale grave

periculoase pentru viață.

3.Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea

acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

în partea dată, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă în baza art.151 alin.(1)

Cod penal de 6 ani închisoare, iar în temeiul art.85 Cod penal, definitiv 8 ani

închisoare, invocînd că pedeapsa stabilită în raport cu gravitatea infracțiunii comise și

persoana inculpatului, care de nenumărate ori a fost tras la răspundere penală, se

caracterizează negativ, este prea blîndă.

apelul procurorului a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate a fost confirmată prin ansamblul de probe administrate la urmărirea penală

și recunoscute de inculpat în faza urmăririi penale, astfel că prima instanță corect a

stabilit starea de fapt și de drept, dînd o încadrare juridică justă acțiunilor acestuia în

baza art.151 alin.(1) Cod penal stabilindu-i pedeapsa închisorii de 3 ani 4 luni, în

limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia M.Bulat a fost

condamnat.

Totodată, instanța a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima

instanță a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de

persoana acestuia, de circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei și căința sinceră

de cele comise, precum și de cea agravantă - comiterea infracțiunii în stare de

ebrietate, astfel că aceasta corespunde faptei comise de M.Bulat, fiind respectate

întocmai prevederile art.7, 75, 85 Cod penal și cele ale art.364/1 alin.(8) Cod de

procedură penală.

5.Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare procurorul

E.Bogdan și avocatul D.Sanduleac în numele inculpatului M.Bulat care, au solicitat:

- procurorul care, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10)

Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe

motiv că instanța de apel nu a dat eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, fapt

ce a dus la aplicarea unei pedepse ce nu se racordă la persoana inculpatului, la

caracterul și gradul de pericol social al celor săvîrșite de acesta; hotărîrea nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece instanța de apel s-a limitat

doar la faptul că prima instanță corect a stabilit inculpatului pedeapsa cu respectarea

prevederilor art.7, 75, 85 Cod penal și art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, în

rest invocînd aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii;

- avocatul în numele inculpatului care, fără a invoca vreun temei prevăzut de

art.427 Cod de procedură penală, casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de

libertate, deoarece cea aplicată este prea aspră; instanțele nu au ținut seama de faptul

că partea vătămată careva pretenții de ordin material nu are, fiindu-i restituit integral

prejudiciul cauzat, s-a căit sincer de cele comise și nu va comite în viitor alte fapte

ilegale.

6.Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Potrivit textului recursului declarat de procuror, ca temei de casare a deciziei

instanței de apel se invocă art.427 alin.(1) pct.6) și10) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că nici unul din temeiurile la care se referă autorul

recursului nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

lui M.Bulat în baza art.151 alin.(1) Cod penal, și, critică hotărîrea dată numai referitor

la stabilirea pedepsei aplicate de prima instanță, care neîntemeiat a fost menținută prin

decizia instanței de apel, invocînd că aceasta nu cuprinde motivele pe care își

întemeiază soluția, fapt ce contravine prevederilor art.417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală.

Colegiul penal constată că cauza a fost examinată pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală.

Potrivit art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, în cazul în care inculpatul a

recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de o

reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoarea.

Sancțiunea art.151 alin.(1) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat M.Bulat,

prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 10 ani, astfel că cea aplicată inculpatului

de prima instanță și menținută de instanța de apel, în mărime 3 ani 4 luni închisoare, se

încadrează în limitele sancțiunii normei penale, adică este redusă cu 1/3 atît din

maximul, cît și din minimul pedepsei prevăzute la acest articol.

Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții Generale, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel, luînd în considerație că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit

art.16 Cod penal, face parte din categoria celor grave, că în cauză sînt prezente mai

multe circumstanțe atenuante și una agravantă, care sînt descrise la pct.4 al prezentei

decizii, precum și faptul că inculpatul a recuperat prejudiciul material cauzat părții

vătămate, a conchis că pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare cu executarea ei reală, este

aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, la stabilirea căreia s-a ținut seama de

toate circumstanțele cauzei și persoana inculpatului.

Prin urmare, argumentul recurentului, precum că decizia instanței nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă,decizia este bine

argumentată, motivată, soluție expusă detaliat în textul deciziei, și nu contravine

prevederilor art.394 Cod de procedură penală (f.d.231-232).

Astfel, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei lui M.Bulat, instanțele de

fond au dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului în baza căruia a fost condamnat, fiind

respectate și prevederile referitor la stabilirea pedepsei în cazul cînd persoana vinovată

a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

potrivit art.3641 Cod de procedurăpenală.

În atare situație, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului declarat

de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de avocatul D.Sanduleac în numele

inculpatului M.Bulat.

Potrivit dispoziției art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

Împotriva acestora pot declara recurs ordinar persoanele indicate în art.421,

coraportat la art.401 Cod de procedură penală. Totodată, art.420 alin.(4) Cod de

procedură penală, reglementează că, nu pot fi atacate cu recurs ordinar sentințele în

privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului.

De asemenea, persoanele indicate în articolul 401 Cod de procedură penală, care

nu au folosit calea de atac apelul, pot declara recurs numai dacă prin hotărîrea atacată a

fost modificată soluția primei instanțe și prin aceasta s-a înrăutățit situația recurentului.

Reieșind din prevederile art.401 - 402 Cod de procedură penală, inculpatul

M.Bulat, cît și avocatul acestuia aveau dreptul ca în termen de 15 zile de la data

pronunțării sentinței integrale să o atace cu apel. Însă, fiindu-le înmînată copia sentinței

redactate a Judecătoriei Soroca din 29.04.2013, în aceiași zi, aceștia nu au contestat-o

pe calea ordinară de atac, adică cu apel, prezumîndu-se, deci, că inculpatul a fost de

acord cu condamnarea sa, și anume cu starea de fapt stabilită, vinovăția în comiterea

infracțiunii imputate și mărimea pedepsei aplicate (f.d.204-205).

Astfel, în cazul în care o parte a procesului penal din proprie inițiativă nu a

realizat un drept procesual, care poate fi exercitat într-un anumit termen, odată cu

scurgerea acestui termen se epuizează și dreptul respectiv. În cauza examinată,

inculpatul M.Bulat nu a folosit calea apelului, ceea ce la rîndul său limitează instanța de

recurs ordinar de a verifica argumentele invocate în recurs de către partea apărării. Mai

mult că, prin decizia instanței de apel a fost respins recursul procurorului referitor la

blîndețea pedepsei stabilite inculpatului, menținîndu-se soluția primei instanțe.

Prin urmare, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea recursului declarat de

avocatul D.Sanduleac în numele inculpatului, din motivul nerespectării căilor ordinare

de atac, lipsind temeiurile prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, care pot fi

obiect de examinare în instanța de recurs.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Bogdan Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2013 și de avocatul Diana Sanduleac în numele

inculpatului Mihail Bulat împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 29 aprilie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2013, în cauza

penală în privința lui Bulat Mihail, fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 februarie 2014.

Președintele Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu