1ra-391/15 — art.287 alin.2 lit.a, 85,90 CP

1ra-391/15 — art.287 alin.2 lit.a, 85,90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-391/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10

decembrie 2014, declarat de avocata Rodica Gaina, în numele inculpatului

Bulat Evghenii Alexandr, născut la

16 mai 1991 în Kazahstan, locuitor al or. Florești, str. A.

Mateevici, 29, ap. 48, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Florești din 26 iunie

2013, în baza art. 287 alin. (2) lit. b), 217 alin. (2), 84, 90

Cod penal, la 2 ani 3 luni închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții legate de activitatea ce ar avea acces la

substanțe narcotice pe un termen de 2 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de

probă de 1 an;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 ianuarie – 12 iunie 2014,

în instanța de apel: 08 iulie – 10 decembrie 2014,

în instanța de recurs: 25 februarie – 01 aprilie 2015;

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul Bulat Evghenii

a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate conform

sentinței judecătoriei Florești din 26 iunie 2013, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

3 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

1

Bulat E., aflîndu-se în or. Florești, str. Frunze, acționînd cu intenție directă, exprimînd o

vădită lipsă de respect față de societate, încălcînd în mod grosolan și demonstrativ

regulile morale și sociale de conviețuire, fără nici un motiv, i-a aplicat lui Zosim Ion, o

lovitură cu pumnul în față, cauzîndu-i, vătămări corporale ușoare.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, a solicitat judecarea cauzei în

baza probelor administrate în faza urmăririi penale, prin care vina lui este dovedită

integral și a încadrat acțiunile lui în baza art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca

huliganism, adică acțiunile intenționate, care încalcă ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc

printr-o obraznicie deosebită, săvîrșite de o persoană care anterior a săvîrșit un act de

huliganism.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal, că

inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincere de cele comise, a solicitat judecarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a săvîrșit o infracțiune

mi puțin gravă, nu este angajat în cîmpul muncii și nu are ocupație, anterior a fost

condamnat, prezența urmărilor grave survenite în urma comiterii infracțiunii, că nu s-au

constat pe caz circumstanțe atenuante, concluzionînd că inculpatul nu prezintă un

pericol sporit pentru societate.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită în baza art. 287

alin.(2) lit. a), 85 Cod penal o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că instanța de fond a aplicat neîntemeiat inculpatului o

pedeapsă blîndă și inechitabilă, care nu corespunde categoriei și gravității faptelor

comise.

Nu a ținut cont de stipulările art. 61 Cod penal, că scopul pedepsei penale este

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea de noi

infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane, de caracterul social-

periculos al faptei comise, de consecințele negative survenite asupra sănătății părții

vătămate, că inculpatul este caracterizat negativ, că nu s-au constat circumstanțe

atenuante, că are antecedente penale și că, după o lună de la pronunțarea sentinței din 26

iunie 2013, el săvîrșește cu intenție o altă infracțiune mai puțin gravă.

Aceste circumstanțe dovedesc că inculpatul prezintă pericol pentru societate și

corectarea, și reeducarea lui poate avea loc numai prin aplicarea unei pedepse reale.

2014, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și adoptată o nouă hotrîre

potrivit modului stabilit pentru primă instanță.

Bulat Evghenii a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 ani închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate conform

sentinței judecătoriei Florești din 26 iunie 2013, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de activitatea ce ar

permite de a avea acces la substanțe narcotice pe un termen de 2 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, începînd cu 10 decembrie 2014.

2

Instanța de apel a statuat că instanța de fond n-a dat deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75 Cod penal,și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blîndă, care nu este

echitabilă faptelor infractorice comise, nu va atinge scopul de corectare și reeducare a

ultimului.

Materialele cauzei denotă faptul că inculpatul la locul de trai se caracterizează

negativ, nu are ocupație, anterior a fost judecat, a săvîrșit ultima infracțiune în termenul

de probă, circumstanțe atenuante nu au fost stabilite.

Instanța de fond a ignorat principiile individualizării pedepsei, nu a luat în

considerație caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului care

anterior a comis alte infracțiuni, însă sancțiunile aplicate nu și-au atins scopul.

Astfel, concluzia instanței de fond despre posibilitatea aplicării în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal este greșită.

În asemenea împrejurări, aplicarea față de inculpat doar a unei pedepse privative

de libertate va fi echitabilă faptei infracționale săvîrșite și va atinge scopul de corectare

și reeducare a inculpatului.

menționate și menținerea hotărîrii primei instanțe.

Recurenta a indicat că prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă legală și

echitabilă, iar instanța de apel nu a luat în considerație că caracteristica inculpatului de

la locul de trai nu corespunde realității, deoarece este total opusă caracteristicilor de la

Liceul Teoretic „Anton Cehov” din Florești și de la S.A. „Mărculești-Combi” unde el a

activat, certificatului eliberat de Institutul de Relații Internaționale din Moldova care

confirmă că el a fost student în perioada 2009 - 2011, că starea sănătății inculpatului

este nesatisfăcătoare și că, la pronunțarea deciziei de către instanța de apel, inculpatul

era încadrat în cîmpul muncii neoficial.

Partea vătămată nu are pretenții materiale și nu solicită o pedeapsă privativă de

libertate, inculpatul este educat de bunica sa fiindu-i ajutor.

Inculpatul a recunoscut vina pe deplin, se căiește în cele comise, a solicitat

instanței de fond examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, a cooperat cu organele de urmărire penală.

Fiind deja izolat pe parcursul la o lună și ceva, el a înțeles atît greșeala comisă, cît

și seriozitatea și severitatea legii și pedepsei penale.

În decizia contestată instanța a reținut că inculpatul a comis o infracțiune gravă,

pe cînd art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal face parte din categoria infracțiunilor mai

puțin grave, conform art. 16 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv și în temeiul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

3

de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul apărării (pct. 5 din

decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel

corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75, 90 alin.(10), 85

alin.(3) Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului. În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei săvîrșește în termenul de probă o nouă infracțiune intenționată, instanța de

judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art.85 Cod penal. Pedeapsa definitivă în

cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru

săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată. Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În această consecutivitate, instanța de apel just și-a întemeiat soluția pe gravitatea

infracțiunii săvîrșite, care este una mai puțin gravă, și pe persoana celui vinovat - la

locul de trai este caracterizat negativ, nu are ocupație, anterior a fost judecat, însă

sancțiunile aplicate nu și-au atins scopul și a săvîrșit o altă infracțiune în termenul de

probă, circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, concluzionînd întemeiat că aplicarea

față de inculpat doar a unei pedepse privative de libertate va fi echitabilă faptei

infracționale săvîrșite și va atinge scopul de corectare și reeducare a ultimului

(pct. 4 din decizie).

Argumentul recurentului că în decizia contestată instanța a reținut că inculpatul a

comis o infracțiune gravă, este neîntemeiat. Or, în partea descriptivă a deciziei, instanța

de apel doar a reprodus argumentul procurorului apelant în sensul vizat, dar nu a și

constatat asemenea circumstanță (pct. 4, 5 din decizie).

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de apel a apreciat

circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

4

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în

latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune avocata este o competență și

prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni

în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că instanța a aplicat o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este

unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rodica Gaina împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 decembrie 201, în privința

inculpatului Bulat Evghenii Alexandr, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 15 aprilie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5

Dosarul nr. 1ra-391/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

01 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10

decembrie 2014, declarat de avocata Rodica Gaina, în numele inculpatului

Bulat Evghenii Alexandr, născut la

16 mai 1991 în Kazahstan, locuitor al or. Florești, str. A.

Mateevici, 29, ap. 48, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Florești din 26 iunie

2013, în baza art. 287 alin. (2) lit. b), 217 alin. (2), 90 Cod

penal, la 2 ani și 3 luni închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții legate de activitatea ce ar avea acces la

substanțe narcotice pe un termen de 2 an, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de

probă de 1 an.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rodica Gaina împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 decembrie 201, în privința

inculpatului Bulat Evghenii Alexandr, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 15 aprilie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6