1ra-908/2015 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 al. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-908/2015 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-908/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 octombrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,
judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 mai 2015,
în cauza penală în privința lui
Cebotarean Evghenii Gheorghii, născut la 13 august 1989,
originar și domiciliat sat. Vasîlcău, r-nul Soroca.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 10.06.2014 pînă la 12.12.2014;
Instanța de apel de la 03.02.2015 pînă la 06.05.2015;
Instanța de recurs de la 23.06.2015 pînă la 20.10.2015.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în
baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 12 decembrie 2014, Cebotarean
Evghenii a fost condamnat în baza art. art.186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani și
6 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
A fost admisă acțiunea civilă fiind încasat prejudiciul material de la Cebotarean
Evghenii în beneficiul lui Maxim Petru 1400 lei.
Termenul de pedeapsă lui Cebotarean Evghenii a fost calculat din momentul
reținerii.
Pentru a se pronunța instanța de fond areținut că, Cebotarean Evghenii la
22 mai 2014, în jurul orelor 20.00, aflîndu-se în s. Volovița, r-nul Soroca, pe ascuns
și intenționat, a pătruns în gospodăria cet. Maxim Petru, unde din casa acestuia, dintr-
o geantă care se afla pe dulap, a sustras și însușit suma de 1400 lei, cauzînd astfel
părții vătămate o daună materială considerabilă.
2.1. Cauza penală a fost examenată de către instanța de fond în lipsa
inculpatului, care se eschiva de la prezentare în fața instanței și care prin încheierea
din 23 septembrie 2014 a fost anunțat în căutare, fiind dispusă eliberarea pe numele
acestuia a unui mandat de arestare pe un termen de 30 zile.
Inculpatul după reținerea sa și înmânarea copiei sentinței a atacat-o cu apel,
prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie
stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate. Apelantul a invocat că, pedeapsa
stabilită de către instanța de fond este prea aspră, dat fiind faptul, că vina în comiterea
infracțiunii incriminate a recunoscut-o pe deplin și sincer se căiește de cele comise,
iar executarea pedepsei în penitenciar va influența în mod negativ asupra sa. NU s-a
prezentat în instanță, deoarece a plecat la lucru peste hotare din dorința de a recupera
dauna materială, însă nu a putut reveni la timp acasă.
1
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 mai 2015, a fost
admis apelul inculpatului Cebotarean Evghenii, casată sentința și pronunțată o nouă
hotărîre, după cum urmează:
În temeiul art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal în privința
lui Cebotarean Evghenii Gheorghi pe art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal s-a
încetat în legătură cu împăcarea părților.
S-a dispus eliberarea lui Cebotarean Evghenii Gheorghi de sub arest imediat din
sala de ședință a instanței de apel.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, consideră posibilă
admiterea cererii de împăcare a părților cu încetarea procesului penal în privința
inculpatului Cebotarean Evghenii.
Conform prevederilor art. 391 alin. (1) pct. l) Cod de procedură penală sentința
de încetare a procesului penal se adoptă dacă lipsește plîngerea părții vătămate,
plîngerea a fost retrasă sau părțile s-au împăcat.
Potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal infracțiunea prevăzute de art. 186 alin.(2) Cod
penal se califică ca mai puțin gravă, deoarece prevede pedeapsă maximă a închisorii
pe un termen de pînă la 4 ani.
Potrivit art.109 alin. (1) Cod penal împăcarea este actul de înlăturare a
răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul
minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni incorporate în capitolele II-VI din
Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală.
Potrivit alin. (2) art. 109 Cod penal împăcarea este personală și produce efecte
juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea completului de
judecată pentru deliberare.
Instanța de apel a reținut că, din declarațiile inculpatului Cebotarean Evghenii
depuse în ședința instanței de apel, se constată că anume dreptul de a se împăca cu
partea vătămată l-a determinat pe acesta de a pleca la cîștig pentru a recupera dauna
cauzată și din motive independente de voința sa, acesta a fost în imposibilitate de a
reveni la timp în țară și de a-și exercita acest drept procesual în cadrul ședinței
judiciare în instanța de fond.
Instanța de apel a menționat că, fazele următoare a judecării cauzei sînt căi de
verificare a temeiniciei și legalității hotărîrii judecătorești, inclusiv și în partea
aplicării procedurii împăcării părților, potrivit legii materiale și procesual penale.
Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a fost în imposibilitate să
soluționeze chestiunea cu privire la împăcarea părților din motivul examinării cauzei
în lipsa inculpatului.
Potrivit Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 56 cu privire la aplicarea
art. 109 Cod penal și 276 Cod de procedură penală în cazurile împăcării părților,
împăcarea este o problemă de drept, deci ține de legalitatea sentinței instanței de
fond, astfel că eroarea comisă, poate, la caz, fi examinată în ordinea căii de atac –
apelul.
Posibilitatea împăcării părților și pe parcursul judecării cauzei în ordine de apel
este determinată și de prevederile art.413 alin. (1) Cod de procedură penală care
stabilește că, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea
cauzelor în prima instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul
IV secțiunea I.
În aspectul vizat instanța de apel a ținut să menționeze și prevederile art. 276
alin. (5) Cod de procedură penală care stabilește, că împăcarea este personală și
2
produce efecte doar dacă intervine pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii
judecătorești, or sentința este definitivă și executorie doar după examinarea cauzei în
apel.
Inculpatul Cebotarean Evghenii în ședința instanței de apel a declarat, că acceptă
cererea depusă de partea vătămată Maxim Petru și la fel este de acord de a se împăca.
Astfel, instanța de apel a considerat că, sunt întrunite toate condițiile legale de
împăcare a părților, or dreptul părților la împăcare este un drept care nu poate fi
limitat procesual pe întreg parcursul procesului penal și din aceste considerente, va
dispune încetarea procesului penal în privința lui Cebotarean Evghenii învinuit în
baza art.186 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, din motivul împăcării părților.
Nefiind de acord cu decizia enunțată, procurorul a declarat recurs ordinar,
făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin
care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul
invocă că, potrivit art. 109 alin. (2) Cod penal, împăcarea este personală și produce
efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea
completului de judecată pentru deliberare; art. 276 Cod de procedură penală la care
face referire instanța de apel nu are careva tangență la caz, ori art. 186 nu cade sub
incidența art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală în speța dată.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și temeiurile
invocate, Colegiul lărgit concluzionează că, recursul ordinar urmează a fi admis, din
următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea
atacată și menține hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.
Conform art. 424 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de recurs examinează
cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,
care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Din conținutul recursului declarat de către procuror, rezultă că acesta critică
decizia instanței de apel sub aspectul temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală – hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului
pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de apel în cazul cînd hotărîrea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția - temei care își găsește
reflectare în decizia contestată.
Referitor la esența cauzei, Colegiul lărgit reține faptul că instanțele de fond
corect au constatat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.
Examinând recursul, instanța verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de
apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de
apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se
pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a
pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit
instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă
3
fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au
fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.
101 Cod de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost
individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau
administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate
motivele invocate.
Recurentul invocă dezacordul cu admiterea cererii de împăcare a părților în faza
de judecare a instanței de apel. Totodată menționînd că instanța nu avea dreptul să
admită cererea deoarece nu este prevăzut în art. 276 alin (1) Cod de procedură penală.
În această parte Colegiul lărgit menționează următoarele, că încetarea procesului
penal în rezultatul împăcării părții vătămate cu bănuitul, învinuitul sau după caz
inculpatul este reglementată atât de norma materială, cît și de cea procesual penală.
Alin. (1) al art. 109 Cod penal, stipulează că împăcarea este actul de înlăturare a
răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul
minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II – VI din
Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală.
Potrivit alin. (2) al art. 109 Cod penal, împăcarea este personală și produce
efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea
completului de judecată pentru deliberare.
Din conținutul acestei norme de drept se vede, că pentru a înceta urmărirea
penală urmează a fi întrunite trei condiții:
Infracțiunea comisă să facă parte din categoria celor ușoare sau mai puțin
grave, cu excepția pentru minori și pentru o infracțiune gravă;
Infracțiunea comisă să fie prevăzută la capitolele II – VI din Partea specială.
Împăcarea poate avea loc numai pînă la retragerea completului de judecată
pentru deliberare.
Încetarea urmăririi penale în cazul împăcării este reglementată și de norma
procesual-penală, astfel, potrivit art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală, urmărirea
penală se pornește numai în baza plângerii prealabile a victimei în cazul infracțiunilor
prevăzute în articolele: 152 alin. (1), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179 alin. (1) și (2),
193, 194, 197 alin. (1), 198 alin. (1), 200, 202, 203, 204 alin. (1), 2461, 274 din Codul
penal, precum și al furtului avutului proprietarului săvârșit de minor, de soț, rude, în
paguba tutorelui, ori de persoana care locuiește împreună cu victima sau este găzduită
de aceasta.
Alin. (5) al aceluiași articol stipulează, că la împăcarea părții vătămate cu
bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menționate în alin. (1), urmărirea penală
încetează.
În această ordine de idei, aliniatul (5) al art. 276 Cod de procedură penală,
prevede împăcarea părților în cazurile infracțiunilor strict stipulate în alin. (1).
Așa dar, pentru realizarea împăcării prin prisma art. 276 alin. (5) Cod de
procedură penală, este necesar ca infracțiunea comisă să fie inclusă în dispoziția
aliniatului (1), iar urmărirea penală să fie pornită în baza plângerii prealabile a
victimei.
Instanța de apel și-a motivat soluția în baza art. 276 alin. (5) Cod de procedură
penală, însă această soluție este contrară legii, ori împăcarea, în cazul furtului averii,
a părții vătămate cu inculpatul poate avea loc doar dacă furtul a fost săvîrșit de către
4
un minor, soț, rudă, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuiește împreună cu
victima sau este găzduită de aceasta. În speță, inculpatul nu se atribuie la nici o
categorie din persoanele din norma vizată, și deci nu cade sub incidența prevederii
art.109 Cod penal.
Prin urmare, în prezentul caz, infracțiunea săvârșită de Cebotarean Evghenii, nu
se cuprinde de textul normei procesual penale (art. 276 alin. (1) Cod de procedură
penală), astfel că împăcarea părții vătămate cu învinuitul, nu poate avea loc în
instanța de apel, indiferent de faptul că aceste părți ar dori o asemenea împăcare.
Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide că soluția adoptată de
către instanța de apel este contrară prevederilor legale, așa că judecând cauza dată,
instanța de apel a comis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit, potrivit art.435 alin.(1)
pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, consideră necesar de a casa decizia Curții de
Apel Bălți din 06 mai 2015, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de
procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții
de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 06 mai 2015 și menține sentința Judecătoriei Soroca din 12 decembrie 2014,
conform căreia:
Cebotarean Evghenii Gheorghii, este recunoscut vinovat și condamnat în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cu stabilirea
pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul de pedeapsă lui Cebotarean Evghenii Gheorghii de calculat din
momentul reținerii.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 17 noiembrie 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Ion Guzun
Elena Covalenco
Liliana Catan
Iurie Diaconu
5