1ra-314/2014 — exces de putere, tortură

1ra-314/2014 — exces de putere, tortură (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-314/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

12 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Ion Arhiliuc și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Lebedinschi Adrian, în numele inculpatului Niculiță Andrei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 iulie 2013, în cauza penală privindu-

l pe

Niculiță Andrei Petru, născut la 30 ianuarie

1981, originar din or. Basarabeasca și domiciliat în or.

Durlești, str. Chimiștilor 1, ap. 32.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.01.2011 – 16.12.2011;

Instanța de apel: 13.01.2012 – 18.07.2013;

Instanța de recurs: 27.11.2013 – 12.02.2014.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în temeiul:

- art. 328 alin. (1) CP, la amendă în mărime de 150 (una sută cincizeci) unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani;

- art. 3091 alin. (3) lit. a) CP, la 5 (cinci) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 2

ani.

Potrivit art. 84 alin. (l) CP, prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai

aspră, definitiv i s-a stabilit lui Niculiță A. pedeapsă de 5(cinci) ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne pe un termen de 2 (doi) ani.

1

În baza art. 90 CP, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate în

privința lui Niculiță A., fixându-i termen de probă de 2 (doi) ani.

Niculiță A., deținând funcția de inspector al Grupei Minori și Moravuri al Secției

Ordine Publică a CPR Anenii Noi, în grad de locotenent de poliție, fiind persoană cu

funcție de răspundere, contrar exigenților prevăzute de art. 3 din CEDO, art. 24 alin. (2)

din Constituția Republicii Moldova, art. 1, art. 2 pct. 2), 4), art. 12, pct. l) art. 14 și art.

15 din Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție, precum și,

încălcînd obligațiunile sale funcționale, care-1 obligă să-și desfășoare activitatea pe

baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertatea cetățenilor,

interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime, să

prevină și să curme crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure

securitatea publică, să i-a măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnității și onoarei

cetățenilor, să comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună

pe nimeni la tortură, să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a

atribuțiilor de serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita

polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-penale,

alte acte normative ce reglementează activitatea de serviciu, iar inculpatul acționând

intenționat a comis excesul de putere și aplicarea actelor de tortură, în următoarele

circumstanțe.

La începutul lunii octombrie 2010, inculpatul Niculiță A., fiind la serviciu și

îndeplinind obligațiunile sale funcționale, la primit de la șeful de post al CPR Anenii

Noi, ce deservește s. Bulboaca, r-nu1 Anenii Noi, Erezanu S., pe minorul Cebotari Al.,

care se numea Grosu V., pentru stabilirea identității și, după caz, amplasarea ultimului

în Centrul de Plasament Temporar al Minorilor din or. Chișinău, dar contrar

obligațiunilor sale de serviciu, prevăzute în fișa de post aprobată de către comisarul

CPR Anenii Noi S. Boroda, la 25.08.2010, 1-a luat cu dînsul și s-a deplasat în or.

Dumbrava, mun. Chișinău, la domiciliul său, unde ziua îl punea să presteze lucrări

agricole în grădină. Apoi, la dus în s. Abaclia, r-nu1 Basarabeasca, unde la lăsat să

efectueze diferite lucrări la casă sa părintească, la indicația și sub supravegherea cet.

Vasilache Al., de unde ultimul a fugit la sfârșitul lunii octombrie 2010.

Tot el, fiind la serviciu și îndeplinind obligațiunile sale funcționale, acționînd în

scopul demascării infractorilor care au săvîrșit sustragerea bunurilor materiale din casa

părintească, situată în s. Abaclia, r-nul Basarabeasca, la 29.10.2010, aflându-se în

biroul său nr. 62 din CPR Anenii Noi și în s. Bulboaca, r-nul Anenii Noi, i-a maltratat

cu pumnii și picioarele peste tot corpul pe cet. Bulațel D., Leu V. și Bebea M..

Ulterior, tot el, în scopul continuării demascării infractorilor care au săvîrșit

sustragerea bunurilor materiale din casa părintească, la 31.10.2010, aflându-se în biroul

de serviciu nr. 62 din CPR Anenii Noi și pe teritoriul s. Bulboaca r-nul Anenii Noi, i-a

2

maltratat cu pumnii și picioarele peste tot corpul pe Bebea M. și Cebotari Al., iar la

01.11.2010, aflându-se în biroul de serviciu nr. 62 din CPR Anenii Noi, i-a maltratat cu

pumnii și picioarele peste tot corpul pe Leu V. și Cebotari Al..

În urma actelor de tortură comise de către inculpatul Niculiță A. lui Bulațel D. și

Leu V. i-au fost cauzate dureri fizice și psihice, iar lui Cebotari Al. și Bebea M. dureri

psihice și leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că, în drept, faptele inculpatului Niculiță A. întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (1) CP - excesul de putere, adică depășirea

de către o persoană cu funcții de răspundere în mod vădit a limitelor drepturilor și

atribuțiilor acordate de lege, cauzînd daune considerabile intereselor publice,

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, prin

diminuarea autorității MAI a RM, și art. 3091 alin. (3) lit. a) CP - tortura, adică

provocarea, în mod intenționat, a durerilor fizice și psihice persoanelor, în special cu

scopul de a obține de la aceștia informații și mărturisiri, de a-i pedepsi pentru un act în

care aceștia erau bănuiți că l-ar fi comis, intimidarea și presiunea asupra lor, știind cu

certitudine că dînșii sunt minori.

de art. 401-402 CPP, a fost atacată cu apeluri de către procurorul în procuratura r-lui

Anenii Noi, Varzari P., și de către inculpatul Niculiță A..

3.1. În apelul său, procurorul a solicitat repunerea în termen a apelului declarat,

casarea parțială a sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 16.12.2011, cu dispunerea

rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Niculiță A. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 328

alin. (1) CP, la amendă în mărime de 150 unități convenționale, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de răspundere în instituțiile de stat pe un termen de 2 ani. De

asemenea, să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 309/1

alin. (3) lit. a) și e) CP și să fie condamnat la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții de răspundere în instituțiile de stat pe un termen de 2 ani. Conform, art.

84 alin. (1) CP, lui Niculiță A. să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în instituțiile de stat pe un

termen de 2 ani și 6 luni și potrivit art. 90 CP, pedeapsa numită să i se suspende

condiționat pe un termen de 3 ani, dacă nu va săvârși alte infracțiuni.

În argumentarea celor invocate, apelantul a menționat că, inculpatul Niculiță A.

nu a fost recunoscut vinovat și condamnat conform învinuirii înaintate prin rechizitoriu,

în baza art. 3091 alin. (3) lit. a) și e) CP (cu folosirea unor instrumente speciale de

tortură), iar instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile părților vătămate Cebotari

Al. și Bebea M., potrivit cărora inculpatul Niculiță A. i-a maltratat cu bita, adică cu

instrument special de tortură.

3

Totodată, acuzatorul de stat a solicitat repunerea în termen a apelului declarat,

deoarece sentința redactată în privința lui Niculiță A., a parvenit în cadrul Procuraturii

r-lui Anenii Noi, la 23.12.2011.

3.2. Inculpatul Niculița A. în apelul declarat a solicitat casarea totală a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care dînsul să fie achitat, deoarece acțiunile lui nu întrunesc

elementele constitutive a vreunei infracțiuni prevăzute de Codul penal.

În motivarea apelului, inculpatul Niculiță A. a invocat că apărătorul Ursu P. la

data de 29.12.2010 nu a fost prezent, iar de serviciile avocatului garantat de stat, s-a

refuzat, fiind acuzat, fără temei, de săvîrșirea unei infracțiune grave, în lipsa unui

avocat. Astfel, neținând cont de starea sa de sănătate, căci în acea zi simțindu-se rău,

fapt despre care i s-a comunicat organului de urmărire penală (adresarea la medic fiind

confirmată prin certificatul medical), Niculiță A, a fost pus sub învinuire, fără de

apărător, încălcându-i astfel drepturile sale prevăzute de art. 104 alin. (l) CPP, art. 21 și

26 a Constituției RM.

De asemenea, inculpatul a invocat că instanța a interogat martorii selectiv și nu a

acordat posibilitate apărării să prezinte martorii, care ar putea deține informații utile

asupra cazului respectiv. Instanța a considerat că vina inculpatului Niculiță A. se

confirmă prin documentele și procesele-verbale ale acțiunilor procesuale care au fost

cercetate în ședința judiciara, însă instanța s-a limitat doar la aprecierea declarațiilor

inculpatului Niculiță A. ca fiind nesincere, precum că a fost făcute cu scopul ducerii

instanței în eroare și eschivării de la răspundere penală, respingîndu-le integral.

Apelantul consideră, că respingerea versiunii sale precum că acțiunile lui întreprinse în

privința lui Cebotari Al. aveau ca scop înfierea acestuia de către Vasilache A., este o

eroare judiciară.

Referitor la lucrările agricole efectuate de către Cebotari Al., apelantul a

menționat că, la caz, s-a constatat că acest minor a prezentat declarații false pe

parcursul urmăriri penale, iar faptul lucrărilor agricole efectuate de către Cebotari Al.,

nu au fost confirmate de către vecini ori alți martori oculari.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și inculpatul Niculiță A., cu

menținerea în vigoare a sentinței atacate.

materialelor din dosar și motivelor invocate, audiind participanții la proces, studiind

materialele dosarului, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în baza

probelor administrate de prima instanță și din propria convingere, a constatat că

apelurile declarate de către procuror și inculpatul Niculiță A., urmează să fie respinse,

ca nefondate, iar sentința atacată să fie menținută integral, din următoarele

considerente.

4

Astfel, instanța de fond a constatat cu certitudine, că vinovăția inculpatului

Niculiță A. se confirmă prin probe, concludente, care demonstrează cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate.

Cu referire la epizodul privind săvîrșirea infracțiunii de exces de putere, instanța

de apel a menționat că, corect declarațiile inculpatului au fost apreciate critic de către

instanța de fond, aceeași poziție fiind preluată și de instanța de apel, întrucît din

declarațiile inculpatului Niculiță A. rezultă că, dînsul nu-și recunoaște vina pe acest

epizod, declarând că avea intenția de a-l prezenta pe minorul Cebotari Al. mătușii sale

Vasilache Al., care dorea să-l înfieze. Însă, așa cum a fost constatat și de instanța de

fond, vinovăția inculpatului Niculiță A., în această parte a învinuirii, și-a găsit

confirmare deplină, prin totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul

ședințelor de judecată, iar acțiunile lui corect au fost încadrate juridic în dispoziția art.

328 alin.(l) CP. De asemenea, instanța de apel a conchis că afirmațiile martorului

Vasilache Al. privind intenția de înfiere a minorului Cebotari Al., sunt declarative și nu

corespund realității, deoarece instanței nu i-a fost prezentat vreun act depus de către

aceasta la organele competente privind inițierea procedurii de adopție. Mai mult,

instanța a constatat că, vîrsta lui Vasilache Al., anul nașterii 19.09.1946, nu i-ar fi

permis de a avea capacitate de adopție prevăzută de Legea privind regimul juridic al

adopției.

Cu referire la epizodul privind provocarea durerilor fizice și psihice părților

vătămate Bebea M., Leu V. Bulațel D. și Cebotari Al., instanța de apel a constatat că

inculpatul nu-și recunoaște vina, nici în această parte a învinuirii, afirmând că în

circumstanțele descrise mai sus dânsul pe nimeni n-a maltratat, însă din declarațiile

părților vătămate reiese, că ei în cadrul ședinței instanței de fond și-au susținut

declarațiile făcute în cadrul urmăririi penale și au confirmat faptul, că dânșii au fost

maltratați de către inculpatul Niculiță A..

Prin urmare, instanța de apel a conchis asupra faptului că instanța de fond a dat o

apreciere critică corectă declarațiilor făcute de inculpat, prin contrapunere cu

materialele cauzei cercetate în ședința judiciară și declarațiile părților vătămate și în

mod întemeiat a ajuns la concluzia, că declarațiile acestuia se combat prin probele

acumulate de organul de urmărire penală și nu corespund realității.

De asemenea, Colegiul a considerat, că instanța de fond a dat o apreciere corectă

și în mod întemeiat a respins declarațiile martorilor apărării, care au fost audiați în

ședință de judecată, deoarece declarațiile lor contravin cu declarațiile părților vătămate,

a reprezentanților părților vătămate și martorilor din partea acuzării. Mai mult decât

atât, Răilean A., este consătean cu Niculiță A. și ambii sunt polițiști, iar Pincov Al. și

Ciutileu I. au fost implicați în depistarea făptuitorului furtului din casa părintească a

inculpatului, din care considerente se poate de apreciat că, fiind speriați de inculpat,

aceștia au dat mărturii în favoarea inculpatului.

5

La fel, instanța de apel a menționat că, în legătură cu modificările adoptate la

Codul penal, în partea ce ține de încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Niculiță

A., prin Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012, pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, a fost abrogat art. 3091 CP – tortura, în același timp, după art. 166 CP,

a fost introdus un nou articol - 1661 cu următorul cuprins pentru alin. (3):

„(3) Tortura, adică orice faptă intenționată prin care se provoacă unei persoane

o durere sau suferințe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obține de la această

persoană sau de la o persoană terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru

un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de

a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terțe persoane, sau

din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o

asemenea durere sau suferință este provocată de către o persoană publică sau de către

o persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice, sau de către orice

altă persoană care acționează cu titlu oficial sau cu consimțămîntul expres sau tacit al

unei asemenea persoane

se pedepsește cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 8 la 12 ani.

(4) Acțiunile prevăzute la alin.(3), săvîrșite cu bună știință asupra unui minor sau

asupra unei femei gravide ori profitînd de starea de neputință cunoscută sau evidentă a

victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui

factor, se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.”

Prin urmare, avînd în vedere prevederile art. 9 CP, potrivit căruia timpul săvârșirii

faptei se consideră timpul când a fost săvârșită acțiunea (inacțiunea) prejudiciabilă,

indiferent de timpul survenirii urmărilor și conform art. 10 CP, care prevede că legea

penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv, Colegiul a ajuns la concluzia că, în

aceste circumstanțe, în privința inculpatului Niculiță A., urmează să fie aplicată norma

art.3091 alin. (3.) lit. a) CP, deoarece limitele minimă și maximă ale sancțiunii din

norma veche, sunt mai mici decât limitele minimă și maximă ale sancțiunii din norma

nouă.

În privința stabilirii pedepsei, Colegiul penal a conchis, că instanța de fond a ținut

cont în deplină măsură și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei

stipulate la art. 62 alin. (2) din CP, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute la art. 75 și 78 CP, ținând cont de gravitatea infracțiunii comise

(una face parte din categoria celor mai puțin grave, alta din categoria celor grave), de

persoana inculpatului Niculiță A., că se caracterizează pozitiv, circumstanțele atenuante

și agravante nu s-au stabilit.

6

În consecință, s-a apreciat că instanța de fond corect a stabilit inculpatului Niculiță

A. pedeapsă prevăzută de lege sub formă de amendă și, respectiv, închisoare, în

limitele minimale ale sancțiunilor prevăzute la articolele menționate, în ambele cazuri

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, iar în baza art. 90 CP, i-a stabilit suspendarea condiționată a

executării, deoarece scopul pedepsei - corectarea și reeducarea inculpatului - poate fi

atins, fără executarea reală a pedepsei aplicate în privința ultimului.

decizia instanței de apel, cu recurs ordinar, prin care solicită casarea totală a deciziei

nominalizate și dispunerea achitării inculpatului Niculiță A., cu încetarea procesului

penal.

6.1. În vederea motivării celor invocate, recurentul menționează că instanțele

ierarhic inferioare eronat au apreciat toate circumstanțele și probele aduse de partea

acuzării pe cauza data, și anume, nu s-a luat în considerație faptul că au fost încălcate

drepturile procesuale ale inculpatului, începînd cu etapa urmăririi penale, cînd a fost

încălcat modul de citare a persoanei față de organul de urmărire penală. Drept dovadă

servește citația anexată la materialele dosarului, care este datată cu 21.12.2010,

inculpatul fiind citat pentru data de 24.12.2010, ceea ce a împiedicat asigurarea

prezenței apărătorului ales de către inculpat, avocatul Ursu P.. De asemenea, în citație

nu a fost indicată calitatea procesuală a lui Niculiță A., cît și obligativitatea de a se

prezenta cu apărător. Niculiță A., totuși, prezendîndu-se în fața organului procuraturii

la data de 29.12.2010, conform citației, a fost pus sub învinuire în prezența unui alt

avocat, de serviciile căruia inculpatul s-a refuzat, deoarece la acel moment în calitate de

apărător îl avea pe avocatul Ursu P.. Și tot de către organul de urmărire penală, fiind

transmis dosarul în instanța de judecată, în scrisoarea de însoțire nr. 67 din 17.01.2011

este indicat, precum că asistența juridică la urmărirea penală a fost acordată numai de

către avocatul ales - Ursu P., însă avocatul care a acordat asistență garantată de stat în

prezența căruia a fost pus sub învinuire nu este indicat. Astfel, Niculiță A. a fost pus

sub învinuire fără de apărătorul ales de dînsul, încălcîndu-i-se drepturile prevăzute de

art. 104 CPP, art. 21 și 26 din Constituției RM.

6.2. Recurentul mai invocă că, la baza condamnării inculpatului Niculiță A., pe

epizodul cu partea vătămată Cebotari Al., instanțele au apreciat critic declarațiile

martorului Vasilache Al., care a afirmat că dorea să-l înfieze pe Cebotari Al., însă nu a

prezentat vre-o cerere depusa în adresa organelor de resort, deoarece era pe calea

identificării persoanei pe care s-o adopte și nu era vorba de acte. Cît privește vîrsta cet.

Vasilache Al., a.n. 19.09.1946, ea are capacitate suficientă pentru ai oferi unui copil

matur posibilitatea de a-și face studii, de a fi îngrijit, de a primi dragostea și căldura

sufletească pentru a educa un copil de o vîrstă de circa 13-16 ani. Din aceste

7

considerente se consideră că respingerea versiunii respective, de către instanțe, este o

eroare judiciară.

6.3. Referitor la lucrările agricole efectuate de către Cebotari Al., din materialele

dosarului s-a confirmat că acest minor prezintă declarații false pe parcursul întregii

urmăriri penal, atît în CPr Basarabeasca, cît și în Procuratura și judecătoria Anenii Noi,

în scopul eschivării de răspundere penală învinuiește alte persoane de comiterea

infracțiunilor sau altor delicte.

Drept dovadă a declarațiilor mincinoase prezentate instanței, servește procesul-

verbal de audiere a lui Cebotari Al., potrivit căruia acesta indică că ar fi efectuat lucrări

agricole pe un teren adiacent casei de locuit din sat. Dumbrava, str. Buiucani 64, pe o

suprafață de 30x40 m, fapt ce constituie 12 ari, iar însuși suprafața totală a terenului

constituie 6 ari, luînd în considerație construcțiile amplasate pe lotul dat de teren

adiacent rămas îl constituie 1,5 ari, pe care sunt plantate flori și copaci. Totodată faptul

lucrărilor agricole efectuate de către Cebotaru Al., nu au fost confirmate de către vecini

ori alți martori oculari.

6.4. Totodată, recurentul susține că în acțiunile sale nu se conțin elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) CP, de care este acuzat și a

fost condamnat, deoarece minorul Cebotari Al., și-a dat acordul pentru a fi lăsat în

familia sa, ceea ce se confirmă prin declarațiile martorilor Golubei L., Eșanu N., Topală

Iu. și Zmeu S.

6.5. Cu referire la epizodul de torturare a părților vătămate Bulațel D., Bebea M.,

Leu V. și Cebotari Al., recurentul menționează că din declarațiile expertului Stratan M.

rezultă că, acesta nu exclude faptul că leziunile provocate puteau apărea la părțile

vătămate și în alte circumstanțe decît cele invocate de acestea. De asemenea, părțile

vătămate la descrierea obiectului cu care au fost torturate, au dat declarații diferite, ceea

ce urma să fie apreciat critic de către instanță și în favoarea inculpatului.

Reieșind din aceasta nu este clar de ce instanța de fond și de apel a respins

solicitarea apărării de a efectua expertiza psihologică a părților vătămate Bebea M.,

Cebotari Al., Leu V..

La fel, instanța de fond a refuzat neîntemeiat audierea în ședința de judecată a

părții vătămate Cebotari Al. bazîndu-se doar pe declarațiile lui făcute la judecătorul de

instrucție la 22.11.2010.

Prin urmare, instanța de judecată neîntemeiat a refuzat interogarea martorilor

acuzării Crăciun I., Crețu S., precum și, a părții vătămate Cebotari Al., a respins

integral declarațiile inculpatului Niculiță A., care a pledat pentru nevinovăția sa și a

ajuns la concluzia greșită că vina lui în aceasta parte a învinuirii și-a găsit confirmare,

pe cînd recurentul consideră că instanța de fond a fost dusă în eroare, fapt dovedit prin

depozițiile diferite date de către părțile vătămate, atît în cadrul urmăririi penale, în

instanța de judecată precum și reieșind din rezultatele expertizelor medico-legală.

8

Apărătorul mai menționează că, inculpatul a contribuit activ la stabilirea

adevărului și descoperirea infracțiunilor, iar probele acumulate demonstrează

nevinovăția absolută a acestuia, mai ales luînd în considerație depozițiile martorilor

Fidchevici I., Răilean A., Raneta L., Crețu S., precum și, depozițiile martorului Zmeu

S. care a demonstrat, că partea vătămată Cebotari Al., la acel moment a avut condiții

prielnice de trai, care au fost create de Niculița A.

Reieșind din cele expuse, se conchide că, în ședința de judecată nu și-a găsit

confirmare provocarea durerilor fizice și psihice de către inculpatul Niculiță A. părților

vătămate Bebea M., Cebotari Al., Leu V. și Cebotari Al. iar instanța se bazează doar pe

declarațiile părților vătămate și atîta tot, fapt de altfel nedemonstrat de careva probe

pertinente, iar în confirmarea poziției respective au fost aduse în ședință circa 20 de

martori, care demonstrează că părțile vătămate dau declarații false, dar din motive

necunoscute instanța nu a considerat oportun de a le lua în considerație.

Motivele invocate de către instanțe nu corespund adevărul și sunt excesiv de

pertinente. Astfel, instanța de apel a negat toate probele acumulate atît în timpul

urmăririi penale cît și în instanță și a lut în considerație doar poziția părților vătămate.

Recursul declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția art. 1, 2, 9, 10, 17, 19, 24,

401, 420, 421, 422, 429, 430 CPP.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi respins ca

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, pentru următoarele considerente.

7.1. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din

dosar, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 CPP, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza altor temeiuri

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) CPP, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul, în drept, nu-și întemeiază

recursul pe nici unul din temeiurile expres stipulate în art. 427 alin. (1) CPP, iar în

argumentarea recursului, face trimitere la aprecierea eronată a probelor reținută de

instanța de apel la adoptarea hotărîrii, prin care a fost menținută în vigoare sentința

Judecătoriei Anenii Noi din 16 decembrie 2011, însă nu specifică concret temeiul

prevăzut de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu descrie care

9

eroarea de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) CPP, a fost comisă la judecarea

cauzei de către instanța de apel ș în ce constă esența erorii respective.

Art. 427 alin. (1) CPP, prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar,

astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de

drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art.430 pct. 5)

CPP, să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis, în coraport cu cel puțin unul

din temeiurile enumerate în art.427 alin.(1) CPP.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că recursul înaintat de avocatul

Lebedinschi A., în numele inculpatului Niculiță A., cu toate că nu se face trimitere

direct le vreun temei din art. 427 CPP, este motivat privitor la chestiunea de apreciere

eronată a probelor și lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (1) CP și art. 3091 alin. (3) lit. a) CP, iar erorile

respective se circumscriu temeiurile prevăzute de pct. 6) și 8) din alin. (1) art. 427 CPP.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, Colegiul penal menționează că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse în pct. 4 din prezenta decizie.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în speță, în

conformitate cu prevederile art. 101 CPP, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît cele ale

apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului

Niculiță A., de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (1) CP și art. 3091

alin. (3) lit. a) CP, să fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita

sancțiunii prevăzute de articolele respective.

La fel, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 CPP, instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia că

sentința atacată este legală și întemeiată, în ceea ce privește condamnarea inculpatului

Niculiță A., în baza art. 328 alin. (1) CP, la amendă în mărime de 150 (una sută

cincizeci) unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere

în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani și în baza art. 3091 alin.

(3) lit. a) CP, la 5 (cinci) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani. Potrivit art.

84 alin. (l) CP, prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, definitiv i s-

a stabilit lui Niculiță A. pedeapsă de 5(cinci) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de

2(doi) ani, care în baza art. 90 CP, a fost suspendată condiționat, fixându-i inculpatului

un termen de probă de 2 (doi) ani.

10

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

7.2. În continuare, cu referire la cele invocate de recurent privitor la faptul că, la

etapa urmării penale, inculpatul Niculiță A., nu a fost asistat de avocatul Ursu P., care

era ales de dînsul să-i reprezinte interesele, instanța de recurs constată următoarele.

Potrivit solicitării formulate de procurorul Varzari P., privind acordarea asistenței

juridice garantate de stat pe cauza penală nr. 2010258064 (f.d. 127), s-a menționat că

bănuitul Niculiță A., a fost citat să se prezinte împreună cu apărătorul său, la

24.12.2010, ora 10.00, în cadrul procuraturii r-lui Anenii Noi, pentru a fi pus sub

învinuire, pentru a fi audiat în calitate de învinuit și pentru efectuarea altor acțiuni de

urmărire penală, dar Niculiță A., s-a prezentat la data respectivă fără avocatul său,

menționînd că acesta nu este de găsit.

Ulterior, bănuitul a fost citat, repetat, pentru data de 29.12.2010, ora 10.00, să se

prezinte, împreună cu avocatul său, în cadrul procuraturii r-lui Anenii Noi, pentru a fi

pus sub învinuire, pentru a fi audiat în calitate de învinuit și pentru alte acțiuni de

urmărire penală, iar Niculiță A., s-a prezentat la data respectivă fără avocatul Ursu P.,

menționînd că acesta nu este de găsit.

Prin urmare, avînd în vedere cele expuse, procurorul a conchis că, bănuitul

Niculiță A., prin acțiunile sale tergiversează efectuarea acțiunilor de urmărire penală și

pentru efectuarea acțiunilor respective în termeni rezonabili, s-a ajuns la concluzia de a

înainta o solicitare Oficiului Teritorial Bender al CNAJ Garantat de Stat, pentru a fi

desemnat un avocat, în vederea realizării acțiunilor nominalizate.

Prin mandatul din 29.12.2010, anexat la materialele dosarului (f.d. 129), se

confirmă ca avocatul Buga Vl., acordîndu-i asistență juridică garantată de stat, a

participat și l-a asistat pe inculpatul Niculiță A., la măsurile procesuale efectuate de

organul de urmărire penală din ziua respectivă, și anume, la înaintarea ordonanței de

învinuire, cu explicarea drepturilor și obligațiilor pe care le are învinuitul potrivit art.

66 CPP și la întocmirea procesului-verbal de audiere a învinuitului.

Or, referitor la criticele recurentului, că la data de 29.12.2010, Niculiță A., a fost

pus sub învinuire în prezența unui alt avocat decît cel ales de dînsul, de serviciile căruia

s-a refuzat, instanța de recurs menționează că, aceste pretenții nu pot fi imputate

organului de urmărire penală, întrucît după cum se constată, inculpatul, fiind legal citat,

nu a manifestat interes pentru a asigura prezența avocatului Ursu P., pentru data de

24.10.2010 și, respectiv, pentru 29.10.2010, în cadrul procuraturii.

La materialele dosarului, de asemenea, lipsesc careva acte confirmatoare că

inculpatul Niculiță A., ar fi refuzat să fie reprezentat de avocatul Buga Vl., la data de

29.12.2010.

În același context, se menționează că potrivit art. 293 alin. (1) CPP, după

verificarea de către procuror a materialelor cauzei și adoptarea uneia din soluțiile

11

prevăzute în art. 291, procurorul aduce la cunoștință învinuitului, reprezentantului lui

legal, apărătorului, părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile și

reprezentanților lor despre terminarea urmăririi penale, locul și termenul în care ei pot

lua cunoștință de materialele urmăririi penale.

Art. 294 alin. (2) CPP, stipulează că, la prezentarea materialelor de urmărire

penală se întocmește un proces-verbal în care, se consemnează cererile și declarațiile

înaintate la desfășurarea acestei acțiuni, iar cererile scrise se anexează la procesul-

verbal și despre aceasta în el se face mențiune.

Din procesul-verbal de informare despre terminarea urmăririi penale anexat la

materialele dosarului - fila 133, se constată că, inculpatul Niculiță A. și avocatul

acestuia Ursu P., luînd act de materialele respective, nu au înaintat careva cereri sau

demersuri și nu au formulat careva obiecții asupra acestora, invocînd despre încălcarea

drepturilor inculpatului admise de către organul de urmărire penală.

Mai mult, cu toate că inculpatul Niculiță A., a refuzat să semneze actele

prezentate și întocmite de organul de urmărire penală din data de 29.12.2010, adică

ordonanța de punere sub învinuire, informația cu privire la drepturile învinuitului și

procesul-verbal de audiere a învinuitului, fapt ce a fost confirmat prin semnătura

avocatului Buga Vl., totuși inculpatul avînd dreptul de a face careva obiecții asupra

actelor întocmite, dînsul nu s-a folosit de acest drept.

În consecință, instanța de recurs, avînd în vedere prevederile expuse în art. 251

alin. (4) CPP, potrivit cărora nulitatea actului survine dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd

partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a

fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță, conchide că criticele invocate de recurent la această

etapă de judecare a cauzei, sunt vădit neîntemeiate, întrucît nu a fost respectat termenul

de contestare prevăzut de lege pentru invocarea unor astfel de erori procesuale.

7.3. Cu referire la cele invocate de recurent privitor la modul de întocmire a

citațiilor expediate în adresa inculpatului la data de 21.10.2010 și, respectiv, din

24.10.2010, precum că organul emitent nu a indicat calitatea procesuală a lui Niculiță

A. și obligativitatea prezentării avocatului și nu a respectat termenul de 5 zile pentru

citare, instanța de recurs le apreciază nefondate și necorespunzătoare adevărului, dat

fiind că, din textul citațiilor, se constată că este indicat expres calitatea în care Niculiță

A., a fost citat pentru a se prezenta în cadrul procuraturii r-lui Anenii Noi și totodată,

există și mențiunea, că urmează să fie prezinte împreună cu avocatul său.

Privitor la termenul de 5 zile, despre care menționează recurentul, că nu a fost

respectat de organul de urmărire penală la citarea bănuitului, Colegiul penal reține că,

potrivit art. 236 CPP, citarea se face în așa fel ca persoanei chemate să i se înmîneze

citația cu cel puțin 5 zile înainte de data cînd ea trebuie să se prezinte conform citației

12

în fața organului respectiv. Această regulă nu se aplică la citarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului, a altor participanți la proces pentru efectuarea unor acțiuni

procesuale de urgență în cadrul desfășurării urmăririi penale sau al judecării cauzei.

Dacă acțiunea procesuală este neplanificată și nu poate fi amînată, citația poate fi

înmînată nemijlocit înainte de ora prezentării.

În continuare, cu privire la exigențele legale prevăzute de legea procesuală penală

pentru întocmirea citațiilor, se menționează că, pînă la modificările din Codul de

procedură penală din 05.04.2012, art. 237 CPP în redacția legii din an. 2010, prevedea

că citația trebuie să cuprindă:

1) denumirea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată care emite

citația, sediului său, data emiterii și numărul dosarului;

2) numele, prenumele celui citat, calitatea procesuală în care este citat și indicarea

obiectului cauzei;

3) adresa celui citat, care trebuie să cuprindă: localitatea, strada, numărul casei,

apartamentului, precum și orice alte date necesare pentru a preciza adresa celui citat;

4) ora, ziua, luna și anul, locul de prezentare a persoanei, menționîndu-se

consecințele legale în caz de neprezentare.

În concluzie, se conchide că citațiile întocmite la 21.10.2010 și, respectiv, la

24.10.2010, corespund prevederilor legale, iar criticele invocate de recurent sub acest

aspect sunt neîntemeiate.

7.4. Referitor la faptul că, drept dovadă a declarațiilor mincinoase prezentate

instanței de către partea vătămată Cebotari Al., servește procesul-verbal de audiere a

acestuia, potrivit căruia Cebotari Al., indică că ar fi efectuat lucrări agricole pe un teren

adiacent casei de locuit din sat. Dumbrava, str. Buiucani 64, pe o suprafață de 30x40 m,

fapt ce constituie 12 ari, pe cînd, în realitate, suprafața totală a terenului respectiv

constituie 6 ari, luînd în considerație construcțiile amplasate pe lotul dat de teren,

instanța de recurs menționează următoarele.

Nu pot fi reținute, ca temeinice, astfel de critice, întrucît se prezumă că minorul

Cebotari Al., nu putea cunoaște cu certitudine dimensiunile grădinii în care a fost

obligat să activeze, acesta doar a relatat, în fapt, despre circumstanțele cauzei așa cum

au fost reținute de dînsul. Or, nu poate fi considerată de instanța de recurs, ca eroare de

drept, greșeala admisă de partea vătămată ce ține de dimensiunile terenului agricol în

care a activat.

7.5. Cu privire la aprecierea eronată dată de către instanțele ierarhic inferioare

declarațiilor făcute de partea vătămată Cebotari Al., la etapa urmăririi penale, care au

fost puse la baza învinuirii inculpatului Niculiță A., se reține următoarele.

Din materialele dosarului se constată că, procurorul a înaintat un demers către

Judecătoria Anenii Noi privind audierea părții vătămate minore Cibotaru Al., în ordinea

art. 109 alin. (3) CPP, deoarece partea vătămată minoră nu are loc permanent de trai,

13

vagabondează și persistă riscul că nu se va prezenta în ședința de judecată.

Demersul respectiv a fost admis de instanța de judecată, cu dispunerea audierii

părții vătămate minore Cebotari Al., la această acțiune fiind prezenți și inculpatul

Niculiță A. și avocatul acestuia Ursu P.. (f.d. 44)

De asemenea, examinînd minuțios actele cauzei, se constată că inculpatul sau

avocatul acestuia pe tot parcursul judecării cauzei nu au invocat audierea suplimentară

a părții vătămate Cebotari Al. și nici nu au formulat careva obiecții cu privire la

declarațiile date de ultimul pe faptul maltratării sale de către Niculiță A..

La judecarea cauzei în instanța de fond, partea vătămată Cebotari Al., nu a fost

prezentă, cauza judecîndu-se în lipsa sa, iar la baza sentinței prin care Niculiță A. a fost

condamnat în baza art. 328 alin. (1) CP și art. 309/1 alin. (3) lit. a) CP, au fost puse

declarațiile părții vătămate date la etapa urmăririi penale, acesta fiind audiat de

judecătorul de instrucție la 22.11.2010.

Ulterior, partea vătămată Cebotari Al., fiind audiată în instanța de apel, a dat

declarații contrare celor date, anterior, la etapa urmăririi penale, cînd a fost audiat de

către judecătorul de instrucție, astfel corect instanța de apel a apreciat critic declarațiile

acestuia și a pus la baza condamnării inculpatului anume acele declarații făcute de

partea vătămată anterior.

Or, potrivit art. 101 alin. (4) CPP, instanța de judecată este obligată să pună la

baza hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în

egală măsură și să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate, exigențele respective fiind întru totul respectate de instanța de

apel la judecarea prezentei cauze.

Colegiul penal, mai constată că pe parcursul judecării cauzei în instanța de apel,

avocatul Lebedinschi A. nu a formulat careva demersuri privind cercetarea

suplimentară a careva probe, a fost făcut doar un demers privind audierea martorilor

Crețu S., Davidenco R. și Creciun Al., și a părții vătămate Cebotari Al., care a fost

satisfăcut de instanță.

7.6. Cu referire la pretinsa încălcare a pct. 8) alin. (1) art. 427 CPP, instanța de

recurs relevă următoarele.

Potrivit dispoziției art. 427 alin.(1) pct.8) CPP, hotărîrea instanței de apel conține

o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde.

Însă, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

14

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în

cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția

inculpatului. Conținutul probelor și valoarea lor probatore a fost analizată în textul

deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu

s-au stabilit.

Instanța de fond și apel corect au încadrat acțiunile lui Niculiță A. în baza art. 328

alin. (1) CP și art. 3091 alin. (3) lit. a) CP.

Mai mult ca atît, se apreciază că instanța de apel just a interpretat prevederile

legale ce țin de modificările adoptate la Codul penal, în partea încadrării juridice a

acțiunilor inculpatului Niculiță A., în baza art. 3091 CP – tortura, care prin Legea nr.

252 din 08 noiembrie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a

fost abrogat și, în același timp, fiind introdus un nou articol - 1661 în cuprinsul căruia se

conțin elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute, anterior, de art. 3091 CP. Însă,

avînd în vedere art. 9 CP, raportat la art. 10 CP, instanța de apel corect a ajuns la

concluzia că, în aceste circumstanțe, în privința inculpatului Niculiță A., urmează să fie

aplicată norma art.3091 alin. (3.) lit. a) CP, deoarece limitele minimă și maximă ale

sancțiunii din norma veche, sunt mai mici decât limitele minimă și maximă ale

sancțiunii din norma nouă.

7.7. În continuare, în recurs, avocatul critică decizia instanței de apel, menționînd

că, în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare faptul provocării durerilor fizice și

psihice de către inculpatul Niculiță A. părților vătămate Bebea M., Bulațel D., Leu V. și

Cebotari Al., iar instanțele, condamnîndu-l pe inculpat s-au bazat doar pe declarațiile

părților vătămate, fapt, de altfel, nedemonstrat de careva probe pertinente, iar în

confirmarea poziției de nevinovăție a lui Niculiță A., au fost aduse în ședință circa 20

de martori, care demonstrează că părțile vătămate dau declarații false, dar din motive

necunoscute instanța nu a considerat oportun de a le lua în considerație.

Referitor la faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de drept, Colegiul

menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) CPP, declarațiile parților vătămate,

a martorilor și ale inculpatului se consideră probe egale, legea nu stipulează că

dispozițiile date de părțile vătămate au prioritate față de cele ale inculpatului. Instanța

de judecată, avînd în vedere egalitatea părților în proces, este obligată să asigure

cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probele prezentate de părți, în egală măsură,

ca, ulterior, să le dea acestora o apreciere obiectivă și sub toate aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate și în raport cu decizia recurată,

Colegiul a statuat că instanța de apel a respectat această obligație, a apreciat în mod

obiectiv atît declarațiile părților vătămate, cît și ale martorilor și inculpatului. Însă,

declarațiile date de părțile vătămate și-au găsit confirmarea și prin alte probe

15

recercetate în cadrul ședinței instanței de apel. După cum rezultă din textul deciziei,

instanța de apel a descris conținutul acestor probe în modul în care dînșii au relatat

informațiile cunoscute de ei, referitor la infracțiunea de tortură imputată inculpatului și

le-a dat o apreciere obiectivă și corectă.

Cu referire la faptul că inculpata nu și-a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. a) CP, instanța de recurs apreciază că

nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, nu echivalează cu achitarea acestuia, dat

fiind că din materialul probator administrat în cauză, se conchide cu certitudine

vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii respective.

7.8. Prin urmare, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele

ierarhic inferioare și interpretată de recurent ca eronată, Colegiul menționează că

procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia

este de competența instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă

din dispozițiile art. 427 alin. (1) CPP, prevede că la etapa de judecare a recursului

ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face

o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

De asemenea, Colegiul reține că celelalte critici formulate de recurent în recursul

declarat, au format deja obiect de discuție la judecarea cauzei penale în privința lui

Niculiță A., în instanța de fond și apel și, cărora instanțele de judecată ierarhic

inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se

mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu

prevederile art. 424 alin. (2) CPP, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

7.9. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de recurs ține să

menționeze că, pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de

legiuitor în art. 61 CP, trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale

gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă

persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

sancțiunii aplicate. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa pe lângă scopul său

represiv are și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Astfel, Colegiul penal constată că, instanța de fond, conducîndu-se de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 CP, ia stabilit inculpatului

Niculiță A. o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în art. 328 alin. (1) CP și art. 3091

alin. (3) lit. a) CP, iar la stabilirea cuantumului pedepsei instanța a ținut seama de

motivul și gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

16

vinovatului, aplicîndu-i o pedeapsă prin prisma art. 84 alin. (l) CP, prin absorbirea

pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, de 5(cinci) ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un

termen de 2(doi) ani și în baza art. 90 CP, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei aplicate în privința lui Niculiță A., fixându-i termen de probă de 2 (doi) ani.

Totodată, în ce privește principiul absorbirii pedepsei aplicat de către instanțele de

judecată ierarhic inferioare, instanța de recurs are rezerve asupra aplicabilității acestei

proceduri în speța discutată, însă, avînd în vedere că, la caz, a fost declarat recurs doar

de partea apărării și ținînd cont de prevederile art. 425 CPP, potrivit căruia instanța de

recurs, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana în

favoarea căreia a fost declarat recurs, mai mult, ca această nici nu s-a invocat de

recurent, nu se va expune asupra chestiunilor respective.

Așadar, Colegiul penal apreciază că modalitatea de executare aleasă și cuantumul

pedepsei aplicată pentru infracțiunea imputată inculpatului Niculiță A., este în acord cu

principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă și urmările produse.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

pct. 4) CPP, Colegiul conchide că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărârii

recurate, iar la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art.414-419 CPP, iar recursul ordinar declarat de avocatul

Lebedinschi A. în numele inculpatului Niculiță A. este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lebedinschi Adrian în

numele inculpatului Niculiță Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 iulie 2013, în cauza penală privindu-l pe Niculiță Andrei Petru, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Liliana Catan

17