1ra-327/2014 — Art. 264-1 alin.4 , 217 al.3, 290 al.1Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 septembrie 2013, Decev Alexandru a fost condamnat: - în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal la 1 an închisoare, - în baza art. 217 alin.(3) lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare, - în baza art. 290 alin.(l) Cod penal la 2 ani închisoare. În conformitate cu articolul 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat, că Inculpatul Decev Alexandru la data de 19 iunie 2009, aproximativ în jurul orelor 1730 fiind în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice, fără permis de conducere, aflîndu-se la volanul automobilului de model „Honda Civic", cu n/î C OF - 571, avînd în calitate de pasageri pe cet. Țvetovatîi Alexandru, proprietarul automobilului și Mihailov Serghei, ambii locuitori al or. Comrat, se deplasa prin curtea casei nr.l, amplasată pe str. Dubinina din or. Comrat, unde au fost stopați de către colaboratorii DSO a MAI și transportați la Dispensarul Narcologic Republican din mun. Chișinău, pentru stabilirea stării de ebrietate produsă de substanțe narcotice. 1 Conform procesului-verbal de examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate nr.006923 din 19 iunie 2009, cet. Decev Alexandru se afla în stare de ebrietate narcotică, produsă în urma consumului de opiacee. Tot el, în aceiași zi, în incinta DSO a MAI, fiind supus perchiziției corporale de către colaboratorii DSO a MAI, la sine, în buzunarul stîng de la blugi, a fost depistat un pachet de țigări de marca „Winston", în care era o sticluță cu inscripția „BENZYLPENICILLIN", în care se afla substanța în formă de praf de culoare cafenie. Conform raportului de constatare tehnico-științifică, înregistrat sub nr. 1 396 din 22 iunie 2009 substanța în formă de praf de culoare cafenie, într-un pachețel de polietilenă, ridicată la 19 iunie 2009 în cadrul perchiziției corporale de la Alexandru Decev, reprezintă substanță narcotică - heroină, în cantitate de 0,35 grame, care conform hotărîrii Guvernului R. Moldova nr.79 din 25 ianuarie 2006, se atribuie la cantități în proporții mari și este inclusă în Tabelului nr.l „Substanțele narcotice și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicinale". Tot el, în aceiași circumstanțe, în incinta DSO a MAI, fiind supus perchiziției corporale de către colaboratorii DSO a MAI, la sine, în lingeria intimă, a fost depistat pistolul de model „BAIKAL - 442", cu nr. XH00108, în care se afla un încărcător cu șase cartușe de calibru 9x18 mm, care le purta și păstra ilegal. Conform raportului de expertiză, înregistrat nr.l691 din 24.06.2009 rezultă că: Pistolul cu seria și numărul „XHO 0108", prezentat la examinare, ridicat în cadrul perchiziției corporale de la cet.Decev Alexandru la 19 iunie 2009, se referă către armele de foc organice și de tir, cu țeava ghintuită, scurtă, cal.9x1 8 mm (9 Makarov), model „BAIKAL - 442", confecționat în condițiile de uzină în or. Ijevsc, Federația Rusă în anul 2002, care este în stare de funcționare și util de tragere. Șase cartușe ridicate, se referă la categoria munițiilor și sunt cartușe de cal.9x18 mm cu lovitura centrală pentru pistoale de tip Makarov. Au fost confecționate la întreprinderea „Seller&Bellot", Republica Cehă, fiind destinate pentru efectuarea de trageri din pistoalele de tip Makarov (PM), pistoalele automate de tip Stecikin (APS), PA-63, P-64, RK-59, IZH-71, BAIKAL-442, CZ- 83, FORT 12,14,17 etc., care sunt utile de tragere." (vol.I, f.d.212-216). Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate de către instanța de fond baza articolelor 217 alin.(3) lit. c) Cod penal, adică păstrarea substanțelor narcotice, a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, în proporții mari, fără scop de înstrăinare; 2641 alin.(4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice de către o persoană care nu deține permis de conducere și 290 alin.(l) Cod penal, adică purtarea și păstrarea armei de foc și a munițiilor, fără autorizarea corespunzătoare.

Nefiind de acord cu sentința, au declarat apeluri avocatul Stănilă Andrei, în numele inculpatului și inculpatul, prin care au solicitat, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care 2 inculpatul Decev Alexandru să fie achitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 264/1 alin. (4), art. 217 alin.(3) lit. c) Cod Penal, și să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă neprivativă de libertate - pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod Penal. În argumentarea apelurilor se invocă că, sentința este ilegală și neîntemeiată, deoarece inculpatul nu a fost înștiințat legal despre data și ora ședinței de judecată, cauza fiind examinată în lipsa inculpatului; fapta reținută în sarcina inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) și art. 217 alin.(3) lit. c) Cod penal nu se confirmă prin probele administrate în cauză și urmează să fie achitat; pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 290 alin. (1) Cod penal este prea aspră, fiind aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2013, au fost admise parțial apelurile declarate, casată, inclusiv din oficiu, sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Decev Alexandru Leonid a fost condamnat: - în baza articolului 2641 alin.(4) Cod penal la 6 luni închisoare; - în baza articolului 217 alin.(3) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare; - în baza articolului 290 alin.(l) Cod penal la l an închisoare. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă cu închisoare de 3(trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute. 4.1.În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că probele pe cauza dată au fost analizate și verificate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și care confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264/1 alin. (4), art. 217 alin.(3) lit. c) și art. 290 alin. (1) Cod penal, vina acestuia fiind dovedită și prin probele acumulate la materialele cauzei. De asemenea, instanța de apel menționează, că urmărirea penală și judecata în fond s-au desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și respectiv nu se constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate, iar motivele apelanților în sensul cerințelor de achitare, le-a considerat declarative și lipsite de suport probatoriu. Instanța de apel a apreciat drept nefundat motivul apelanților ce vizează judecarea cauzei în absența inculpatului, argumentînd că, conform procesului - verbal al ședinței de judecată (f.d. 176-180) rezultă că in ședințele de judecată din 24.09.2009, 12.11.2009, 11.12.2009, 17.02.2010, 23.02.2010, inculpatul a participat, iar la ședința următoare din 11.03.2010, fiind legal citat, nu s-a prezentat și nu a înștiințat instanța despre motivele absenței. În asemenea mod, a procedat inculpatul și în ședințele de judecată din 19.04.2010, 25.05.2010, 01.06.2010, 06.07.2010, 3 30.09.2010, 06.10.2010, și 12.11.2010, motiv pentru care, prin încheierea din 12 noiembrie 2010, a fost modificată măsura de reprimare, eliberat mandat de arest și dispusă căutarea inculpatului (f.d. 181- 183), iar conform informației prezentate de organul de poliție, Decev A. la moment era deja anunțat in urmărirea generală de către CPs Rîșcani, mun. Chișinău. În atare situație, inculpatul s-a ascuns de la prezentarea în instanță și, respectiv, cauza s-a judecat în condițiile prevăzute de art. 321 al. (2), pct.(l) CPP. Mai mult ca atît, s-a reținut incontestabil, că în ședința de judecată în apel, inculpatul nu a motivat neprezentarea sa în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond, totodată, fiind audiat a recunoscut vinovăția în săvîrșirea infracțiunilor imputate și a cerut o pedeapsa mai blinda, non-privativă de libertate. În aceiași ordine de idei, Instanța de apel a considerat că sunt fondate parțial motivele invocate de apelanți referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, motivînd că, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederile articolelor 7, 61, 75 Cod penal, greșit fiind invocate ca circumstanțe agravante - eschivarea inculpatului de la instanța de judecată, anterior a mai săvîrșit infracțiuni cu intenție, dat fiind faptul, că asemenea circumstanțe nu se regăsesc în articolul 77 Cod penal, precum și din conținutul rechizitoriului (f.d. 128-131, vol.l), astfel încît în cauză nu s-au constatat circumstanțe agravante. Totodată, instanța de apel fiind solidară cu concluzia primei instanțe potrivit căreia corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar în condiții privative de libertate, a micșorarat termenul pedepsei cu închisoare.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicitînd casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri de atenuare a pedepsei penale, pe motivul asprimii acesteia, menționînd că recunoașterea vinei, aflarea în detenție timp de un an, căința sinceră de cele comise, permit aplicarea în privința sa a unei pedepse non privativă de libertate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. 6.1. În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Potrivit dispoziției art.430 pct.5) Cod de procedură penală, cererea de recurs ordinar trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și explicarea problemei de drept de importanță generală adoptată în cauza dată. Deoarece temeiurile de declarare a recursului ordinar sunt expres și limitativ prevăzute de lege, rezultă că motivarea acestuia trebuie să se refere numai la 4 temeiurile cu tangență directă la textele de lege pe care se întemeiază. Din conținutul recursului înaintat de condamnat se constată că autorul nu a respectat aceste cerințe, nu invocă nici un temei din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, nu argumentează ilegalitatea hotărîrii judecătorești din punct de vedere al erorii de drept comise la judecarea cauzei, făcînd trimitere la unele circumstanțe care nu se referă la cauza dată. Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate, ca fiind ilegală. În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) a art. 430 CPP și urmează a fi respins ca inadmisibil, or potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură penală. În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Decev Alexandru Leonid împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2013 în propria lui cauză penală, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală. Decizie este irevocabilă. Pronunțat public la 26 februarie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Liliana Catan Ion Arhiliuc 5 6