1re-56/2014 — art. 313 CPP

La 12 aprilie 2012, condamnatul Zestrea Ion s-a adresat cu plîngere către Judecătoria Soroca, prin care a solicitat anularea sancțiunii disciplinare sub formă de „mustrare”, motivînd că la 15 martie 2012, în timpul unei percheziții în celula sa, pe cînd el se afla la baie, au fost ridicați 1400 lei, dar s-a indicat că au fost ridicați 150 lei și astfel a fost aplicată o pedeapsă sub formă de „mustrare”. Tot el, condamnatul Zestrea Ion, s-a adresat concomitent cu o altă plîngere, în care a invocat că, aflîndu-se în Penitenciarul nr. 6, or. Soroca, de către șeful Penitenciarului întîlnește diferite presiuni zi de zi și adresîndu-se la organele procuraturii, nu a primit nici un răspuns, totodată, a invocat și condițiile de deținere inumane care servesc drept „tortură asupra celor care se dețin”.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 29 aprilie 2013, a fost respinsă cererea prin care s-a solicitat anularea sancțiunii disciplinare, ca fiind neîntemeiată, iar cererea referitor la condițiile necorespunzătoare de deținere, a fost respinsă ca inadmisibilă. Instanța de fond și-a argumentat soluția prin aceea că, conform materialelor anexate la dosarul personal al condamnatului Zestrea Ion, se confirmă faptul că în urma percheziției în celula în care se deținea, au fost depistate două bancnote în valoare de 150 lei, cu toate că la sosirea acestuia în Penitenciarul nr. 6 Soroca, a fost avertizat să predea toate lucrurile interzise, apoi a fost percheziționat, iar aceste bancnote nu au fost depistate, prin urmare ele au apărut în mod ilegal, astfel fiind pedepsit legal. Referitor la cererea privind acțiunile șefului Penitenciarului nr. 6 Soroca precum că face presiuni asupra condamnatului, instanța de fond a reiterat că acesta urma a se adresa la organele de procuratură în raza de deținere a lui, în caz de refuz ori neprimire de 1 careva răspuns, el este în drept să adreseze procurorului ierarhic superior, iar referitor la condițiile de deținere în care se află, prima instanță a menționat că astfel de obiecții au fost adresate Procuraturii Soroca și la 14 noiembrie 2012 a primit răspuns, care ulterior a fost anexat de către condamnat în instanța de judecată. Însă, totodată, prima instanță a menționat că schimbarea condițiilor de deținere a condamnaților aflați în penitenciarele din Republica Moldova nu este de competența șefului penitenciarului sau a procurorului care supraveghează penitenciarul.

Împotriva încheierii nominalizate, condamnatul a depus recurs prin care a solicitat casarea acesteia și admiterea cerințelor înaintate, invocînd că colaboratorii penitenciarului care au efectuat percheziția în privința lui să fie trași la răspundere.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 septembrie 2013, recursul a fost respins ca nefondat și ca inadmisibil în latura deținerii condamnatului în condiții necorespunzătoare în raport cu cerințele Codului de Executare și Drepturile Internaționale. În motivarea opiniei sale, instanța a invocat, că judecătorul corect a reținut faptul că la 15 martie 2012, în urma percheziției în care se deținea condamnatul, au fost depistate două bancnote în valoare totală de 150 lei, în urma căruia a fost sancționat legal. Cît ține de cererea privind deținerea în condiții necorespunzătoare a condamnatului, de asemenea corect și întemeiat s-a respins ca inadmisibil.

Condamnatul a depus recurs în anulare împotriva deciziei menționate, prin care a solicitat casarea acesteia, motivînd că examinarea recursul a fost în lipsa sa, deoarece a refuzat să se prezinte din cauza avocatului pe care nu-l dorea să-i reprezinte interesele. Totodată, recurentul a invocat faptul că nu este de-acord cu sancțiunea aplicată și solicită anularea acesteia cît și anularea deciziei în partea referitoare la condițiile de detenție.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal consideră necesară dispunerea inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Colegiul reține, că după înregistrarea recursului în anulare în cancelaria Curții Supreme de Justiție, la 27 octombrie 2012 a intrat în vigoare Legea nr. 66, din 05 aprilie 2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală. În urma acestor modificări în Legea nominalizată, prevederile expuse în alin.(2) și (3) ale art. 452 Cod de procedură penală, au fost abrogate. Potrivit art. 473 CPP alin.(1) - împotriva actelor organului sau instituției care pune în executare hotărîrea judecătorească de condamnare, condamnatul, precum și alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe sau instituții, pot declara plîngere judecătorului de instrucție din instituția în raza teritorială a căreia se află organul sau instituția respective. alin. (2) - soluționarea plîngerii împotriva actelor organului sau instituției care pune în executare hotărîrea judecătorească de condamnare are loc conform prevederilor art.471. Încheierea privind soluționarea plîngerii este irevocabilă. Potrivit art.452 alin.(1) CPP, procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. 2 În același timp, noțiunea de “hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” , nu cuprinde încheierile adoptate de către judecătorul de instrucție, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de judecată care au parcurs căile ordinare de atac, astfel, în acest sens legiuitorul a prevăzut la alin.(2) art.455 CPP, că cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă: denumirea instanței care a pronunțat sentința; denumirea instanței care a adoptat decizia în apel; denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs. La desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească, - prevederi stipulate în art.3 Cod de procedură penală, astfel legea procesual penală nu are efect ultraactiv. Prin urmare, noile modificări survenite în procedura penală, permit de a conchide că hotărîrile adoptate de judecătorul de instrucție în ordinea art. 473 Cod de procedură penală nu pot fi examinate în ordinea recursului în anulare. Astfel, în speță prin Încheierea judecătoriei Soroca din 29.04.2013 cererea referitor la condițiile necorespunzătoare de deținere, a fost respinsă ca inadmisibilă și această încheiere a devenit irevocabilă din momentul pronunțării. Cererea prin care s-a solicitat anularea sancțiunii disciplinare, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și asupra acestei soluții s-a expus instanța de recurs, menținînd Încheierea primei instanțe drept una legală și întemeiată, iar această Decizie este de asemenea irevocabilă.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), art.456 Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de către condamnatul Zestrea Ion împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 septembrie 2013, prin care s-a respins plîngerea acestuia privind anularea deciziei administrației Penitenciarului nr. 6 Soroca din 22.03.2012 de aplicare în privința lui a sancțiunii disciplinare „mustrare” ca nefondat și ca inadmisibil în latura deținerii lui în condiții necorespunzătoare în raport cu cerințele Codului de Executare . Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 februarie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Liliana Catan Ion Arhiliuc 3