1re-249/2014 — art. 469-472 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 469-472 CPP
- Temei legal
- aer. 452 alin.1, 473 CPP
1re-249/2014 — art. 469-472 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1re-249/2014
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
26 noiembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte – Nicolae Gordilă,
judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva
încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25
februarie 2014, declarat de către condamnatul, Haraba Andrian Valentin,
C O N S T A T Ă:
La 07 octombrie 2013, condamnatul, Haraba A., a depus plîngere
judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru mun. Chișinău, prin care a solicitat
anularea deciziei administrației penitenciarului nr. 13 mun. Chișinău din 03
octombrie 2013, cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare deținutului. În
motivarea plîngerii sale, condamnatul a invocat că nu a comis careva încălcări, la
26.09.2013 a solicitat audiența la șeful penitenciarului, însă colaboratorii
penitenciarului, l-au înjosit și l-au provocat la comportament necorespunzător.
Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru, mun.
Chișinău din 25 februarie 2014, a fost respinsă ca nefondată plîngerea
condamnatului, Haraba A.
În motivarea încheierii, instanța de judecată a menționat că deținutului,
Haraba A., i-a fost aplicată de către administrația penitenciarului, sancțiune
disciplinară pentru încălcarea regimului de executare a pedepselor penale prin
comportamentul său agresiv. Materialele probatorii anexate la decizia contestată
conțin rapoartele colaboratorilor instituției penitenciare, ce atestă aceste încălcări.
Încheierea instanței de judecată fiind irevocabilă.
Nefiind de acord cu încheierea menționată, condamnatul o atacă cu recurs în
anulare, prin care solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri legale,
invocînd că temeiurile de drept invocate în motivarea încheierii și anume
prevederile art. 265-268 Cod de executare, se referă la eliberarea condiționată înainte
de termen sau înlocuirea pedepsei neexecutate, precum și supravegherea persoanei
liberate condiționat de pedeapsă înainte de termen, care de fapt nu au constituit
obiectul discuției în cadrul instanței de judecată.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în
raport cu actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
1
În conformitate cu art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul
General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3),
precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot
declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii
judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.
Totodată, dispozițiile art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1)
Cod de procedură penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în
anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în
cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat
hotărîrea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea
instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul
sentinței; data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii
sau respingerii apelului; data adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii
sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este
în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească.
Astfel, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres, că pot fi atacate
cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza
penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare
a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Reieșind din normele enunțate se atestă, că celelalte categorii de hotărîri
judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție, în
procedura art. 473 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi
contestate prin intermediul recursului în anulare.
Actele organului sau instituției care pune în executare hotărîrea judecătorească
de condamnare, potrivit art. 473 Cod de procedură penală, au un singur grad de
verificare, fapt ce corespunde cerințelor art. 13 CEDO, precum că orice persoană,
ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are
dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea
s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.
Deci, statul este obligat să asigure o cale de atac în instanță, în cazul pretinselor
violări ale drepturilor omului. Astfel, statul a asigurat acest drept prin controlul
efectuat in baza art. 473 Cod de procedură penală.
Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de
caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 473 Cod de procedură
penală, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în
mod rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul
judiciar asupra acțiunilor și actelor ilegale ale instituției care pune în executare
hotărîrea judecătorească de condamnare, pentru asigurarea drepturilor
condamnaților.
De asemnea, Colegiul penal reține că, la 27.10.2012 a întrat în vigoare Legea nr.
66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală,
unde potrivit pct. 144 al art. (1) din legea menționată, dispozițiile expuse în alin. (2)
și (3) din art. 452 Cod de procedură penală, au fost abrogate.
2
Astfel în speța dată, încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei
Centru mun. Chișinău din 25 februarie 2014, nu mai poate fi supusă căilor
extraordinare de atac, deoarece legislatorul nu prevede o astfel de procedură.
Avînd ca reper, dispozițiile art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în
care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse Colegiul conchide, că prezentul recurs în anulare declarat
împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat
fondul cauzei, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva încheierii judecătorului de
instrucție al Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 februarie 2014, declarat de
către condamnatul, Haraba Andrian Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 noiembrie 2014.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Iurie Diaconu
3