1re-249/2014 — Art. 469-472 CPP

La 07 octombrie 2013, condamnatul, Haraba A., a depus plîngere judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru mun. Chișinău, prin care a solicitat anularea deciziei administrației penitenciarului nr. 13 mun. Chișinău din 03 octombrie 2013, cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare deținutului. În motivarea plîngerii sale, condamnatul a invocat că nu a comis careva încălcări, la 26.09.2013 a solicitat audiența la șeful penitenciarului, însă colaboratorii penitenciarului, l-au înjosit și l-au provocat la comportament necorespunzător.

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 februarie 2014, a fost respinsă ca nefondată plîngerea condamnatului, Haraba A.

În motivarea încheierii, instanța de judecată a menționat că deținutului, Haraba A., i-a fost aplicată de către administrația penitenciarului, sancțiune disciplinară pentru încălcarea regimului de executare a pedepselor penale prin comportamentul său agresiv. Materialele probatorii anexate la decizia contestată conțin rapoartele colaboratorilor instituției penitenciare, ce atestă aceste încălcări. Încheierea instanței de judecată fiind irevocabilă.

Nefiind de acord cu încheierea menționată, condamnatul o atacă cu recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri legale, invocînd că temeiurile de drept invocate în motivarea încheierii și anume prevederile art. 265-268 Cod de executare, se referă la eliberarea condiționată înainte de termen sau înlocuirea pedepsei neexecutate, precum și supravegherea persoanei liberate condiționat de pedeapsă înainte de termen, care de fapt nu au constituit obiectul discuției în cadrul instanței de judecată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. 1 În conformitate cu art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Totodată, dispozițiile art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței; data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului; data adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Astfel, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Reieșind din normele enunțate se atestă, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție, în procedura art. 473 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Actele organului sau instituției care pune în executare hotărîrea judecătorească de condamnare, potrivit art. 473 Cod de procedură penală, au un singur grad de verificare, fapt ce corespunde cerințelor art. 13 CEDO, precum că orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale. Deci, statul este obligat să asigure o cale de atac în instanță, în cazul pretinselor violări ale drepturilor omului. Astfel, statul a asigurat acest drept prin controlul efectuat in baza art. 473 Cod de procedură penală. Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 473 Cod de procedură penală, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar asupra acțiunilor și actelor ilegale ale instituției care pune în executare hotărîrea judecătorească de condamnare, pentru asigurarea drepturilor condamnaților. De asemnea, Colegiul penal reține că, la 27.10.2012 a întrat în vigoare Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, unde potrivit pct. 144 al art. (1) din legea menționată, dispozițiile expuse în alin. (2) și (3) din art. 452 Cod de procedură penală, au fost abrogate. 2 Astfel în speța dată, încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 februarie 2014, nu mai poate fi supusă căilor extraordinare de atac, deoarece legislatorul nu prevede o astfel de procedură. Avînd ca reper, dispozițiile art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse Colegiul conchide, că prezentul recurs în anulare declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 februarie 2014, declarat de către condamnatul, Haraba Andrian Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 noiembrie 2014. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Iurie Diaconu 3