1ra-162/2014 — art. 264 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 264 alin. 1 CP
1ra-162/2014 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-162/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
22 ianuarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
partea vătămată Natalia Nedvoreaghin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 16 mai 2013, în cauza penală în privința lui,
Diaconu Dinu Mihail, născut la 04 mai 1980, originar
din r-l Ialoveni, domiciliat mun. Chișinău str. Melestiu 16/2
ap. 53.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Examinat în prima instanță: 13.12.2010-22.01.2013
Examinat în instanța de apel: 20.02.2013-16.05.2013
Examinat în instanța de recurs: 29.10.2013-22.01.2014
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 22 ianuarie 2013, a fost
încetat procesul penal în privința lui Diaconu Dinu Mihail, pe art. 264 alin. (1) Cod
penal, cu atragerea la răspundere contravențională conform art. 242 alin. (2) Cod
contravențional, stabilindu-i pedeapsă amendă 50 unități convenționale, ce constituie
1 000 lei.
Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Nedvoreaghin Natalia, privind
încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată a fost lăsată pentru
soluționare în ordinea civilă.
A fost încasat prejudiciul moral din contul lui Diaconu D.M. în beneficiul lui
Nedvoreaghin N., în sumă de 30 000 lei.
Potrivit sentinței, la 26.01.2010, în jurul orei 16.00, Diaconu D.M., conducînd
automobilul de model Chery 21 cu n/î FR CS 888, se deplasa pe bd. D. Cantemir mun.
Chișinău, din direcția bd. Gagarin spre str. Ismail și ajungând în regiunea pieții
comerciale de pe bulevardul indicat, intrând în zona de acțiune a indicatoarelor de
informare și orientare 5.50.1 „Trecere pentru pietoni”, n-a manifestat acțiune sporită la
circulație și n-a cedat trecerea pietonului, prin ce a încălcat prevederile art. 11 lit. f) a
Regulamentului circulației rutiere, potrivit căruia conducătorul de autovehicul,
înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat să cedeze trecerea pietonilor, la
trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată. În cazul în care înaintea trecerii pentru
pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul conducătorii altor vehicule, care se
deplasează pe benzile alăturate pot continua deplasarea numai asigurîndu-se, că în
1
fața vehiculului menționat nu sunt pietoni. Iar potrivit art. 45 al RCR circulației
rutiere, conform căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu
limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea
psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere, care i-
ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și
particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității
apar obstacole, care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau
chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și ca urmare, a
comis tamponarea pietonului Nedvoreaghin Natalia, care traversa regulamentar
partea carosabilă, nemijlocit pe trecerea de pietoni, de la dreapta spre stînga, relativ
deplasării unității de transport menționate, cauzîndu-i conform raportului de
expertiză medico-legală în comisie nr. 501 din 08 februarie 2012 și a raportului de
examinare medico-legală nr. 305D din 23 februarie 2010 vătămări corporale ușoare cu
dereglarea sănătății de scurtă durată.
Acțiunile inculpatului Diaconu D.M. au fost calificate în baza art. 242 alin. (2)
Cod contravențional – încălcarea de către conducătorul de vehicul a regulilor de circulație
rutieră soldată cu cauzarea de leziuni corporale ușoare victimei.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea parțială
a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie
înlăturat de la răspunderea contravențională din motivul expirării termenului general
de prescripție a răspunderii contravenționale și respingerea acțiunii civile a părții
vătămate. În motivarea apelului a invocat:
- conform expertizelor efectuate în cadrul urmăririi penale, s-a demonstrat lipsa
gradului mediu de leziuni corporale, ceea ce dezminte raportul de cauzalitate a
venitului ratat. Nu s-a demonstrat în instanță, necesitatea cheltuielilor suportate
pentru medicamente și investigații în raport cu leziunile corporale suportate în urma
accidentului rutier, ceea ce se răsfrînge și asupra prejudiciului moral și anume
situației respective asupra psihicului, și nu a fost nici un suport probator pentru a
oferi un astfel de cuantum a prejudiciului moral;
- a expirat termenul de prescripție de atragere la răspundere contravențională,
deoarece accidentul a avut loc la 26.01.2010, iar termenul de prescripție curge de la dat
săvîrșirii contravenției.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2013, a fost
admis apelul inculpatului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre prin
care a fost încetat procesul contravențional pe art. 242 alin. (2) Cod contravențional, în
privința lui Diaconu D.M., în legătură cu intervenirea termenului de prescripție
conform art. 30 Cod contravențional. A fost încasat de la Diaconu D.M., în beneficiul
părții vătămate Nedvoreaghin Natalia suma de 3 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.
În rest sentința a fost menținută.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel, a conchis că prima instanță
corect a stabilit circumstanțele de fapt și vinovăția inculpatului, care nu se contestă
de inculpat, acțiunile acestuia corect au fost încadrate în dispoziția art. 242 alin. (2)
2
Cod contravențional. Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiată sentința, în
partea atragerii la răspundere contravențională, deoarece sunt circumstanțe care
exclud răspunderea contravențională.
Instanța de apel a reținut că, accidentul rutier a avut loc la 26.01.2010, iar potrivit
art. 30 alin. (1), (2) Cod contravențional, prescripția înlătură răspunderea
contravențională, iar termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale
este de 3 luni și conform alin. (3) al aceluiași articol, termenul de prescripție curge de
la data săvîrșirii contravenției.
În circumstanțele menționate, instanța de apel a considerat că procesul
contravențional în baza art. 242 alin. (2) Cod contravențional în privința lui Diaconu
D.M., urmează a fi încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.
Referitor la acțiunea civilă înaintată în cauza dată, instanța de apel a menționat
că, în urma accidentului rutier, la partea vătămată, Nedvoreaghin Natalia, s-au
depistat leziuni corporale ușoare, adică un grad minim al vătămării corporale, care au
dus la o dereglare de scurtă durată a sănătății. Astfel, instanța de apel a considerat, că
sumă de 3 000 lei va fi suficientă pentru a acorda acesteia satisfacție morală, pentru
prejudiciul moral cauzat prin acțiunile lui Diaconu D.M., care a comis fapta din
imprudență.
Ținînd cont de faptul că nu au fost prezentate probele necesare pentru
justificarea cerințelor înaintate de partea vătămată referitor la prejudiciul material, iar
pentru soluționarea acțiunii civile, ar necesita amînarea judecării cauzei, instanța de
apel, în conformitate cu art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală, a concluzionat de a
admite doar în principiu, acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material,
urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către partea
vătămată, Nedvoreaghin Natalia, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea încasării prejudiciului
moral, cu menținerea în această parte a sentinței. În motivarea recursului a fost
invocat:
- motivarea soluției a deciziei contestate se contrazice cu dispozitivul acestei
decizii, în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral;
- instanța de apel nu a luat în considerație faptul că calificarea juridică a
vătămărilor corporale reieșind din Regulamentul aplicabil, nu este un criteriu de
a apreciere a prejudiciului moral, reieșind din prevederile art. 1423 al Codului
civil și în acest aspect, a fost comisă o eroare de drept de către instanță;
- consideră că suma de 30 000 lei, încasată de prima instanță, este corectă și mult
mai adecvată, ce ar aduce satisfacție relativ echitabilă, în comparație cu
prejudiciul moral suportat în urma acțiunilor inculpatului.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
3
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Recurenta, contestă hotărîrea instanței de apel, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală și anume că, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii,
în partea încasării prejudiciului moral. Referitor la vinovăția inculpatului și
încadrarea juridică a acțiunilor acestuia, hotărîrea recurată, nu se contestă și în această
parte, Colegiul penal nu se va expune.
Totodată, instanța de recurs, constată că temeiul de recurs invocat de către
recurentă nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că el poate fi aplicat numai în
cazul când motivarea hotărîrii instanței de apel, contrazice dispozitivul hotărârii, însă
Colegiul reține că, instanța de apel a respectat prevederile art. 414-417 Cod de
procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apelul declarat, unde se cuprind motivele ce au stat la baza soluției
adoptate și motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărîrii.
Instanța de recurs, statuează că dispozitivul, fiind o parte esențială a hotărîrii și
reprezentînd soluția aleasă de instanță, în speța dată, corelează cu motivarea unei
asemenea soluții. Din textul recursului, Colegiul, întrevede că recurenta își exprimă
dezacordul cu cuantumul prejudiciului moral, stabilit de către instanța de apel și
încasat în beneficiul părții vătămate, de la inculpat în rezultatul accidentului rutier.
Colegiul penal reține, că instanța de apel just a menționat că, conform art. 1423
alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de
către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau
fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,
dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare
poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Iar, potrivit alin. (2) aceleiași norme,
caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată,
luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și
statutul social al persoanei vătămate.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă că, alin. (4) art. 219 Cod de procedură
penală, stipulează că la evaluarea cuantumului despăgubirii materiale ale
prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare, suferințele fizice ale
victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea
onoarei prin defăimare, suferințe psihice provocate de decesul rudelor apropiate.
În speța dată, Colegiul atestă, că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu
estetic, care este o varietate a prejudiciilor corporale și constă în anumite leziuni sau
vătămări, ce au adus atingere armoniei fizice, sau aspectului persoanei fizice.
Astfel, Colegiul penal constată că, instanța de apel, la pronunțarea hotărîri sale,
just s-a întemeiat pe caracteristicile descrise de către medici în expertizele medico-
legale și anume avînd în vedere faptul, că în urma accidentului rutier, la partea
vătămată Nedvoreaghin Natalia, s-au depistat leziuni corporale ușoare, adică un grad
4
minim al vătămării corporale și acestea au dus la o dereglare de scurtă durată a
sănătății, din care considerente suma de 3 000 lei a fost apreciată, ca suficientă și
echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat prin acțiunile lui Diaconu D.M., ce a
săvîrșit o faptă din imprudență. Iar dezacordul recurentei cu cuantumul despăgubirii
morale încasate de la inculpat, în cazul dat nu poate constitui temei pentru
desființarea hotărîrii.
Instanța de recurs consideră că, instanța de apel a examinat cauza penală
prezentă fără careva abateri de la normele materiale și de procedură, corect a apreciat
circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, concluzie ce este susținută și de
instanța de recurs.
În lumina celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiul de recurs și
alegațiile recurentei nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de
drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii
adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Natalia
Nedvoreaghin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16
mai 2013, în cauza penală în privința lui Diaconu Dinu Mihail, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 februarie 2014.
Președinte: Petru Ursache
Judecători: Nicolae Gordilă
Vladimir Timofti
5