1ra-784/2015 — art. 287 alin.2 lit.b, art. 151 alin.1 CP

1ra-784/2015 — art. 287 alin.2 lit.b, art. 151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. lra-784/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Moraru Petru, Nicolaev Ghenadie,

Alerguș Constantin,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron

Constantin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 06 martie 2015, în cauza penală privindu-i pe

Diaconu Dinu Mihail, născut la 04 mai 1980, originar

din raionul Ialoveni, satul Costești, domiciliat în mun.

Chișinău, str. Melestiu 16/2, ap.53;

Diaconu Cornel Mihail, născut la 18 august 1982,

originar din raionul Ialoveni, satul Costești, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Burebista 7/1, ap. 32;

Diaconu Semion Mihail, născut la 19 aprilie 1988,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Burebista 7/1, ap.

32.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A CONSTATAT:

fost condamnați :

- Diaconu Dinu în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilindu-i-

se pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale,

ceea ce constituie 8000 mii lei;

- Diaconu Cornel în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilindu-

i-se pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale,

ceea ce constituie 8000 mii lei;

- Diaconu Semion în baza art. 151 alin. (l) și art. 287 alin. (2), lit. b) Cod

1

penal, stabilindu-i-se în baza art. 151 alin. (l) Cod penal 4 ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis și în baza art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal 2

ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 84 alin. (1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis, dar conform art. 90 Cod penal, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe termenul de probă de 1 an.

A fost încasat, în mod solidar, de la Diaconu Dinu, Diaconu Cornel și

Diaconu Semion în beneficiul părții vătămate Rotari Alexandru suma de

20000 lei, în beneficiul părții vătămate Rotaru Anatolie E. suma de 2000 lei și

a fost respinsă, ca nemotivată, acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate

Rotaru Anatolie A. și Rotaru Lidia privind încasarea prejudiciului moral.

Dinu la data de 16 februarie 2013, aproximativ la ora 22:00, aflîndu-se pe str.

Melestiu 16, mun. Chișinău împreună cu fratele său Diaconu Cornel, fiind

ambii în stare de ebrietate alcoolică, avînd scopul încălcării grosolane a

ordinii publice, manifestînd o obrăznicie deosebită, au început a striga cu

cuvinte necenzurate și a lovi cu picioarele în automobilul de model „Ford

Sierra” cu n/î CEG 609, care era parcat pe acostament și care chipurile le

blocase trecerea. La observațiile făcute de proprietarul automobilului Rotaru

Anatolie A. care se afla la balconul apartamentul nr. 24 de pe str. Melestiu

16, mun. Chișinău de a înceta acțiunile huliganice, aceștia n-au reacționat

pozitiv, numindu-1 în continuare cu cuvinte necenzurate și cerîndu-i să

înlăture automobilul.

Ulterior, Diaconu Dinu, continuîndu-și acțiunile sale criminale, fară

careva motiv, l-a acostat pe Rotaru Anatolie A. care ieșise afară pentru a

înlătura automobilul, numindu-1 cu cuvinte necenzurate și deposedîndu-1

de cheile de la automobil, totodată a început a-1 lovi pe ultimul cu pumnii și

picioarele în regiunea feței și capului. Intre timp de ei s-a apropiat Rotaru

Alexandru care a încercat să-i despartă, însă n-a reușit deoarece a fost

acostat, fară nici un motiv, de către Diaconu Cornel care, încălcînd grosolan

ordinea publică, a început a-1 lovi cu pumnii peste corp și în timp ce ultimul

încerca să evite loviturile, din spate s-a apropiat Diaconu Semion, care fară

vreun motiv întemeiat, avînd un comportament violent, i-a aplicat o lovitură

puternică cu piciorul peste piciorul drept al lui Rotaru Alexandru, cauzîndu-

i acestuia - fractura deschisă a oaselor gambei drepte cu deplasarea

fragmentelor; plagă contuză la gamba dreapta, care prezintă pericol pentru

viață și sănătatea persoanei și care conform raportului de expertiză medico-

2

legală nr. 757/D din 16 aprilie 2013 se califică ca vătămare gravă.

Continuîndu-și acțiunile sale huliganice, Diaconu Cornel împreună cu

Diaconu Semion, avînd scopul maltratării în continuare a lui Rotaru

Anatolie A., l-au strîns la peretele casei pe acesta, iar Diaconu Dinu îl lovea

pe ultimul cu pumnii în față. În acest timp în conflict a intervenit Rotaru

Anatolie E., care a încercat să-i despartă pe ultimii însă a fost acostat de către

Diaconu Dinu, care l-a lovit cu pumnul în față și l-a trîntit la pămînt,

cauzîndu-i lui Rotaru Anatolie E. echimoză pe față, echimoză cu excoriație

pe buza inferioară, excoriație la nivelul gambei stîngi, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 759/D din 15 aprilie 2013 se califică

ca vătămare neînsemnată.

Ulterior, Diaconu Dinu împreună cu Diaconu Semion, continuîndu-și

acțiunile sale criminale, îi aplicau mai departe lovituri cu pumnii în diferite

regiuni ale corpului lui Rotaru Anatolie A. cauzîndu-i acestuia echimoze pe

față, excoriații și echimoze pe gambe, care conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 758/D din 15 aprilie 2013 se califică ca vătămare

neînsemnată. În acest timp în conflict a intervenit Rotaru Lidia care a încercat

să-i despartă, însă a fost dată într-o parte de către Diaconu Cornel, care i-a

aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea buzei de sus, cauzîndu-i dureri

fizice.

Acțiunile inculpaților Diaconu Dinu și Diaconu Cornel au fost calificate

în baza art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, huliganism, adică „acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violentă persoanelor

care curmă actele huliganice, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșite de trei persoane”;

Însă acțiunile lui Diaconu Semion au fost calificate în baza art. 151 alin.

(1) Cod penal, adică „vătămarea intenționată gravă a sănătății, care este

periculoasă pentru viață” și art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, huliganism

adică „acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violentă

persoanelor care curmă actele huliganice, acțiuni care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșite de trei persoane”

- procurorul Sîrbu Valeriu, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță prin care: Diaconu Dinu să fie pedepsit în baza art. 287 alin. (2), lit.

b) Cod penal cu închisoare la 4 ani, în penitenciar de tip semiînchis; Diaconu

3

Cornel să fie pedepsit în baza art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal cu închisoare

la 3 ani, în penitenciar de tip semiînchis; Diaconu Semion să fie pedepsit în

baza art. 151 alin. (1) Cod penal cu închisoare la 4 ani și în baza art. 287 alin.

(2), lit. b) Cod penal cu închisoare la 3 ani, iar conform art. 84 alin. (l) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate să fie pedeapsit definitiv cu închisoare la 5 ani în penitenciar de tip

semiînchis, invocînd că, prima instanță la aplicarea pedepsei inculpaților

Diaconu Dinu, Diaconu Cornel, Diaconu Semion nu a ținut cont de

prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal, precum și de circumstanțele cauzei,

astfel fiindu-le aplicate pedepse prea blânde.

- părțile vătămate Rotaru Lidia, Rotaru Anatolie A., Rotaru Alexandru,

Rotaru Anatolie E., prin care au solicitat casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care

Diaconu Dinu, Diaconu Cornel, Diaconu Semion să fie condamnați cu

închisoare și să fie admisă integral acțiunea civilă prin care: să fie încasat în

mod solidar de la Diaconu Dinu, Diaconu Cornel și Diaconu Semion

prejudicial moral produs prin infracțiune în beneficiul lui: Rotaru Alexandru

- 40000 lei; Rotaru Anatolie A. - 10000 lei; Rotaru Anatolie E. - 5000 lei; Rotaru

Lidia - 5000 lei; să fie încasat în mod solidar de la Diaconu Dinu, Diaconu

Cornel și Diaconu Semion în beneficiul lui Rotaru Alexandru, Rotaru

Anatolie A., Rotaru Anatolie E. și Rotaru Lidia cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 15000 lei; să fie încasat în mod solidar de la pîrîți în

mod solidar venitul ratat în sumă de 12000 lei, ce constituie salariul mediu

lunar al funcției de lăcătuș probator pentru patru luni de zile, invocînd că,

prima instanță la aplicarea pedepsei inculpaților Diaconu Dinu, Diaconu

Cornel, Diaconu Semion nu a ținut cont de prevederile articolelor 7,61 și 75

Cod penal, precum și de circumstanțele cauzei, astfel fiindu-le aplicate

pedepse prea blânde. La fel, s-a invocat că în partea acțiunii civile, instanța

de judecată nu a luat în considerație prevederile articolelor 14, 1398 alin.(l),

1418 alin.(l), 1422 alin.(l) Cod civil, astfel nefiind admisă integral acțiunea

civilă.

2015 apelurile declarate au fost admise, sentința a fost casată parțial, în

partea acțiunii civile, rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a fost admisă

acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea de la inculpații Diaconu Dinu,

Diaconu Cornel și Diaconu Semion, în mod solidar, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral produs prin infracțiune, în beneficiul părții vătămate

4

Rotaru Alexandru - 30000 lei; părții vătămate Rotaru Anatolie E. - 2000 lei;

părții vătămate Rotaru Anatolie A. - 5000 lei; părții vătămate Rotaru Lidia -

2000 lei, precum și cu titlu de reparare a cheltuielilor de judecată, în

beneficiul părții vătămate Rotaru Alexandru - 5000 lei și menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de

fond motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă în baza articolului

287 alin. (2) și respectiv art.151 alin. (1) Cod penal, relevând în cuprinsul

sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpaților, gravitatea infracțiunii

săvârșite și, corect a concluzionat, că atingerea scopului pedepsei se v-a

asigura prin aplicarea amenzii și respectiv a închisorii, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia.

Cu privire la motivele invocate de apelanți, ce vizează, pedeapsa

aplicată inculpaților Diaconu Dinu și Diaconu Cornel în baza articolului 287

alin. (2) CP, instanța de apel a apreciat că, la soluționarea chestiunii

respective s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 CP, astfel,

pedeapsa fiind aplicată în limitele prevăzute de lege.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță motivat a stabilit, că

amenda aplicată inculpaților Diaconu Dinu și Diaconu Cornel va asigura

realizarea scopului pedepsei.

În atare situație, nu există motive pentru stabilirea pedepsei cu

închisoare, dat fiind că categoria și măsura pedepsei se încadrează în limitele

sancțiunii normei penale speciale în baza căreia sunt condamnați inculpații

Diaconu Dinu și Diaconu Cornel.

Cu privire la motivele invocate de apelanți, ce vizează pedeapsa aplicată

inculpatului Diaconu Semion în baza art. 151 alin. (l) și art. 287 alin. (2) Cod

penal, instanța de apel a apreciat că, la soluționarea chestiunii respective s-a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 84 și 90 Cod penal, astfel,

pedeapsa fiind aplicată în limitele prevăzute de lege.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță, conform art. 394,

alin. (2), pct. 3) Cod de procedură penală, motivat a stabilit categoria și

măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei,

persoana inculpatului Diaconu Semion, gravitatea infracțiunii săvârșite și,

în așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a

asigura prin aplicarea închisorii cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

La fel, instanța de apel a reținut, că nu este motivată concluzia primei

instanțe cu privire la soluționarea chestiunii cu privire la acțiunea civilă,

5

astfel sentința, în partea respectivă, este neîntemeiată si nefondată.

procurorul Miron Constantin, prin care, indicînd temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, doar în partea stabilirii pedepsei în privința inculpaților, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel invocînd următoarele:

- în ședința de judecată, contrar prevederilor art. 7, 75 și 90 Cod penal,

nu s-au stabilit careva circumstanțe care ar servi drept temei pentru

suspendarea condiționată a executării pedepsei sub formă de închisoare

pentru infracțiunea incriminată, care face parte din categoria celor grave;

- la pronunțarea sentinței instanța a ținut cont de faptul că inculpații

și-au recunoscut vina, însă este de menționat că aceștia au recunoscut vina

doar formal abia în faza examinării cauzei în instanța de fond. Instanțele la

stabilirea pedepsei nu au luat în considerare că inculpații nu au reparat

prejudiciul cauzat, sunt învinuiți de comiterea unei infracțiuni mai puțin

grave care au cauzat suferințe fizice, iar inculpatul Diaconu Semion și de

comiterea unei infracțiuni grave, soldate cu vătămarea corporală gravă, fiind

anterior judecat.

penal consideră, că acesta urmează respins, ca inadmisibil în privința

inculpaților Diaconu Dinu Mihail și Diaconu Cornel Mihail, iar în privința

inculpatului Diaconu Semion Mihail - de admis, din următoarele

considerente.

6.1. Referitor la recursul ordinar declarat de către procuror în privința

inculpatului Diaconu Semion Mihail.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Conform art. 384 alin. (3), art. 410 alin. (1), art. 414 alin. (1), art. 417 alin.

(1) pct. 8), art. 419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

6

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător.

În recursul ordinar declarat se invocă temeiurile prevăzute în art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care prevede că o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

După cum rezultă din recurs, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului Diaconu Semion în baza art. 151 alin.(1), art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, însă critică hotărîrea contestată în partea pedepsei, nefiind de

acord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată

a executării pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului Diaconu Semion

Mihail pe un termen de probă de 1 an.

Reieșind din prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din

imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

În speță, instanța de apel nu a ținut cont în măsură cuvenită de gradul

de pericol social al infracțiunilor comise de Diaconu Semion, în rezultatul

cărora unei părți vătămate i-au fost cauzate vătămări grave, iar celorlalte

părți vătămate - vătămări neînsemnate și dureri fizice, de personalitatea

inculpatului, de comportamentul acestuia, care încerca prin orice mijloace să

ducă în eroare instanța de judecată la stabilirea adevărului și să pretindă că

el însuși a fost victimă, fiind agresat de către părțile vătămate, de poziția

inculpatului pe tot parcursul urmăririi penale și judecării cauzei în instanța

de judecată, care nu a recunoscut vina, decît la faza examinării cauzei în

instanța de fond, și nu a restituit benevol prejudiciul cauzat prin infracțiune,

nu s-a luat în considerație în măsura cuvenită și faptul că inculpatul a comis

o infracțiune mai puțin gravă și respectiv una gravă.

Instanța de recurs consideră, că motivele invocate de procuror în recurs,

referitor la individualizarea greșită a pedepsei și executării ei, aplicate

7

inculpatului Diaconu Semion sunt întemeiate, deoarece atît instanța de fond,

cît și instanța de apel nu au indicat motive relevante pentru a aplica lui

prevederile art. 90 Cod penal.

Colegiul penal lărgit conchide că admiterea recursului ordinar în

privința inculpatului Diaconu Semion Mihail, cu casarea parțială a sentinței

primei instanțe și a deciziei instanței de apel în partea aplicării art. 90 Cod

penal, nu poate fi o agravare a situației inculpatului vis-à-vis de hotărîrea

contestată.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de

politică penală bazată pe încrederea în reeducarea condamnatului pe durata

suspendării pedepsei. Instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei este destinată să ducă la realizarea scopului pedepsei, fără

executarea efectivă a acesteia, evitîndu-se astfel neajunsurile pe care le

atrage după sine privațiunea de libertate: îndepărtarea condamnatului de

familie și de modul de viață obișnuit, contactul cu infractori care îl pot

antrena în continuare pe calea infracțiunii etc.

Principalul efect constă în aceia că executarea pedepsei este suspendată,

adică pedeapsa, deși definitiv aplicată, nu este pusă în executare, astfel că

instituția suspendării condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare

a pedepsei închisorii deja stabilite de către instanța de judecată pe toată

durata termenului de probă.

Cu alte cuvinte, executarea pedepsei devine condiționată de conduita

condamnatului pe această durată, iar suspendarea executării poate fi

revocată în caz de nerespectare a condițiilor.

În cadrul instituției suspendării condiționate a pedepsei, instanța după

ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a

acesteia pe baza criteriilor generale de individualizare, completează acest

rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei și constă în dispoziția dată de instanța de judecată prin hotărîrea

de condamnare de a se suspenda pe o anumită durata de timp executarea

pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare a pedepsei de

noțiunea de individualizare a executării pedepsei.

Prin actul de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea

executării instanța pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu

executarea pedepsei condiționat suspendată”.

8

În acest mod suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a

fi o problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul că obiectul

suspendării este executarea pedepsei. Se suspendă executarea pedepsei și nu

aplicarea pedepsei.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit consideră că

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția

prevăzută la art. 435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, că

judecînd recursul, instanța admite recursul, casează parțial hotărîrea atacată,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația

condamnatului, nu poate fi considerată o agravare a situației inculpatului,

deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu

s-a dat o altă individualizare a pedepsei stabilite în același sens, cu atît mai

mult, că în speță, una din infracțiunile comise de Diaconu Semion Mihail se

atribuie la categoria celor grave.

Potrivit art.410 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a

declarat apel. O asemenea prevedere se menține și la faza de judecare a

recursului

Conform art. 425 Cod de procedură penală, instanța de recurs,

soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana în

favoarea căreia a fost declarat recurs.

Însă, prevederea legală de neînrăutățire a situației inculpatului, nu

poate fi menținută atunci cînd soluția instanței de apel este atacată cu recurs

de către o altă parte a procesului penal – de către procuror în partea aplicării

greșite a art.90 Cod penal, precum în speța dată. În această situație instanța

de recurs, găsind întemeiate motivele recursului, constată neîntemeiată

măsura suspendării condiționate a pedepsei, motiv din care o exclude,

nefiind astfel considerat că prin această soluție s-a înrăutățit situația

inculpatului Diaconu Semion.

Colegiul penal consideră, că Diaconu Semion, în conformitate cu art. 72

alin.(3) Cod penal, pentru comiterea unei infracțiuni grave, urmează să

execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis.

6.2. Referitor la recursul ordinar declarat de către procuror în privința

inculpaților Diaconu Dinu Mihail și Diaconu Cornel Mihail.

Din conținutul recursului declarat de către procuror rezultă, că

recurentul indică temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, care stipulează că o hotărîre a instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd instanța de

9

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în aple ori s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale - temeiuri care

nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs.

În acest sens, Colegiul penal lărgit invocă că potrivit prevederilor art. 61

Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rîndul său

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră,

din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, Colegiul lărgit constată, că infracțiunea săvîrșită de către

inculpații Diaconu Dinu, Diaconu Cornel este prevăzută de art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal (red. 21.06.2013) și se pedepsește cu amendă de la 400 la

1000 unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

În viziunea Colegiului penal lărgit, instanța de apel, corect a conchis,

reieșind din circumstanțele și materialele cauzei, că prima instanță a ținut

cont pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art. 61 Cod

penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art. 75

Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează sau atenuează

răspunderea, de persoana inculpaților, de faptul că aceștia au comis pentru

prima dată o infracțiune, de influența pedepsei asupra corectării și

reeducării acestora, infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai

puțin grave, numindu-le corect o pedeapsă echitabilă sub formă de amendă,

care nu contravine principiului umanismului, care prevede că Legea penală

nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice și psihice sau de a leza

demnitatea omului.

10

În acest context, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel corect

a statuat, menținînd sentința primei instanțe, că pentru restabilirea echității

sociale, corectarea și reeducarea inculpaților Diaconu Dinu și Diaconu

Cornel, este corectă pedeapsa cu amendă, fără izolarea acestora de societate,

iar argumentul procurorului referitor la stabilirea unei pedepse sub formă

de închisoare este disproporțional în raport cu circumstanțele cauzei,

inclusiv personalitatea inculpaților, care se caracterizează pozitiv la locul de

trai, sunt căsătoriți, au la întreținere copii minori și au studii superioare.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit concluzionează, că instanța de apel,

menținînd sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpaților

Diaconu Dinu și Diaconu Cornel, a pronunțat o decizie legală, întemeiată și

motivată, stabilindu-le acestora cîte o pedeapsă echitabilă, fiind realizate

scopurile pedepsei, contribuind la reeducarea inculpaților, la formarea unei

atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, iar argumentele

invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii

de drept, ce ar permite implicarea instanței de recurs în sensul rejudecării

hotărîrii adoptate pe caz și potrivit legii se impune soluția de a respinge ca

inadmisibil recursul declarat de către procuror în privința inculpaților

Diaconu Dinu și Diaconu Cornel, cu menținerea hotărîrilor atacate în

privința lor .

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie

2015 în privința lui Diaconu Dinu Mihail și Diaconu Cornel Mihail, cu

menținerea hotărîrii atacate în privința lor.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, casează parțial

sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 iunie 2014 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2015 în privința

lui Diaconu Semion Mihail, rejudecă cauza, pronunțînd următoarea

hotărîre.

Diaconu Semion se consideră condamnat:

- în baza art. 151 alin. (l) Cod penal la 4 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare.

11

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i se stabilește lui

Diaconu Semion pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei de calculat lui Diaconu Semion din ziua

reținerii.

În rest, se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 26 august 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Moraru Petru

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Copia corespunde originalului

Judecător Timofti Vladimir

12