1ra-258/2014 — 152 al. 1, 287 al. 1
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 152 al. 1, 287 al. 1
- Temei legal
- 152 al. 1, 287 al. 1
1ra-258/2014 — 152 al. 1, 287 al. 1 (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-258/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 februarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Vadim Cevdari în numele inculpatului Lupu Maxim, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bender din 01 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui,
Lupu Maxim Mihail, născut la 20 august 1989,
originar din Bender și domiciliat în s. Varnița, str.
Sovetscaia 35 A, r-nul Anenii Noi
Datele referitoare la examinarea cauzei:
de la 08 iunie 2012 pînă la 25 martie 2013 (prima
instanță)
de la 17 aprilie 2013 pînă la 01 octombrie 2013
(instanța de apel)
de la 13 noiembrie 2013 pînă la 05 februarie 2014
(instanța de recurs).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința judecătoriei Bender din 25 martie 2013 Lupu Maxim Mihail a fost
achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 152 alin. (1) Cod penal și a fost recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, după semnele:
huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de
aplicarea violenței asupra persoanelor, fiindu-i numită pedeapsa amenzii în mărime de 200
(două ) u.c., ce constituie 4000 (patru mii) lei.
Potrivit sentinței s-a stabilit că Lupu Maxim Mihail, la data de 31 martie 2012,
aproximativ la ora 15:00, aflîndu-se în loc public - centrul sat. Varnița, r. Anenii Noi, în
apropierea casei nr. 77, din intenții huliganice a încălcat grosolan ordinea publică și în
timpul cerții cu cet. Frunza Ivan, a aplicat violența asupra ultimului, lovindu-l cu pumnii și
picioarele în diferite regiuni ale corpului, în rezultatul cărora Frunza Ivan a primit leziuni
corporale, care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 125d din 11 aprilie 2012
se califică ca vătămări medii a sănătății.
Sentința a fost atacată de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care inculpatul:
- să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)
Cod penal, aplicîndu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen de 2 (doi) ani;
1
- să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)
Cod penal, aplicîndu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen de 2 (doi) ani;
- în baza art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită
pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea
acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
- potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei să fie suspendată pe un
termen de probă de 2 (doi) ani.
În motivarea apelului său, acuzatorul de stat a indicat că potrivit materialelor cauzei
s-a constatat că inculpatul a comis faptele infracționale prin concurs ideal de infracțiuni.
În acest caz era necesară calificarea faptelor inculpatului potrivit învinuirii formulate,
nefiind astfel prezentă dubla incriminare pentru aceeași faptă.
3.1. Sentința a mai fost atacată și de către avocatul Cevdari Vladimir în numele
inculpatului, care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea
unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie
achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta
nu întrunește elementele infracțiunii.
În motivarea apelului său avocatul a indicat că instanța de fond nu a apreciat
obiectiv probele cercetate în cadrul ședințelor judecătorești și s-a limitat doar la
transcrierea declarațiilor părților însă nu le-a dat o apreciere, cu toate că din conținutul
acestora rezulta lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor cărorva infracțiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 01 octombrie 2013
apelul declarat de către avocat a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de către
procuror a fost admis, casată parțial sentința, în latura penală, rejudecată cauza și
pronunțată o nouă hotărîre după cum urmează:
- inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.
art. 152 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i-se pedepsele:
a) în baza art. 152 alin. (1) Cod penal – 1 (unu) an închisoare;
b) în baza art. 287 alin. (1) Cod penal – 6 (șase) luni închisoare;
- în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin absorbirea
pedepsei mai blînde de pedeapsa mai aspră, a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 (unu)
an închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
- potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de
probă de 1 (unu) an.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de fond
corect a stabilit circumstanțele cauzei, stabilind în acțiunile inculpatului prezența
elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.
La fel s-a constatat prezența în acțiunile inculpatului și a elementelor infracțiunii
prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, nefiind astfel încălcat principiul dublei
incriminări.
În partea argumentelor expuse în apelul avocatului, instanța de apel le-a considerat
neîntemeiate, odată ce din probatoriul administrat în cauză s-a constatat pe deplin
vinovăția inculpatului în faptele incriminate.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocat în numele
inculpatului, care întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de
către un alt complet de judecată.
2
În motivarea sa, recurentul indică asupra formalității concluziei instanței de apel
privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate, odată ce din probele administrate în
cadrul cercetărilor judecătorești nu a fost demonstrat faptul aplicării violenței de către
inculpat asupra părții vătămate.
La fel este criticat și faptul neexpunerii instanței de apel asupra temeiurilor invocate
de către partea apărării în apelul depus, precum se indică și neglijarea de către instanța de
apel a argumentului privind învinuirea imprecisă și neclară înaintată inculpatului, care ar
trebui să rezulte cu încetarea procesului penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul
în care constată că este vădit neîntemeiat.
Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor
invocate de recurent.
Recurentul a invocat în recursul ordinar temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel; hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția; motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar.
Astfel, Colegiul penal reține corectitudinea concluziei instanței de apel care a
constatat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, concluzii ce rezultă
din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, care au fost corect apreciate, cu
respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar a tuturor în ansamblu – din punct de
vedere al coroborării lor.
Totodată, sunt apreciate critic argumentele recurentului referitor la expunerea
neclară și imprecisă a învinuirii formulate inculpatului, odată ce în aceasta sunt indicate
toate semnele, prevăzute în dispoziția normelor penale incriminate, fapt ce a fost constatat
și de către instanța de apel.
Analiza circumstanțelor expuse supra, indică la concluzia că soluția instanței de apel
se bazează pe cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată, prin urmare, decizia
atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pronunțîndu-se asupra tuturor
motivelor invocate în apel, nefiind comise careva erori.
În consecință, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel nu este afectată
de erori de drept prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, motiv
pentru care recursul înaintat se va declara inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
3
DECIDE:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vadim Cevdari în
numele inculpatului Lupu Maxim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bender din 01 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui, Lupu Maxim Mihail, pe
motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 februarie 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Nicolae Gordilă
Vladimir Timofti
Copia corespunde originalului
Judecător Petru Ursache
4