1ra-301-2014 — Huliganism

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 16 mai 2013 procesul penal de învinuire a lui Niculița Sergiu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal a fost încetat și în baza art.55 Cod penal, a fost liberat de răspundere penală și tras la răspundere administrativă, cu aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 1000 lei.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Niculița Sergiu, la 15 februarie 2013, aproximativ la ora 23.30, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se în fața barului „CEZA”, din str.Sarmisegetuza 30/1, mun.Chișinău, încălcînd grosolan ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, fără careva motiv a deteriorat geamurile barului, prin ce a încălcat regimul de lucru al barului și a cauzat un prejudiciu material, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc prin cinism și obrăznicie deosebită.

Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat conform învinuirii înaintate în baza art.287 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 200 unități convenționale, invocînd că prima instanță nu a 1 argumentat concluzia ce a determinat-o să aplice prevederile art.55 Cod penal, iar circumstanțele invocate în sentință nu constituie în sine decît atenuantele ce servesc temei de stabilire a cuantumului minim a sancțiunii pecuniare penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2013, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Niculița Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale în beneficiul statului, ce constituie 4000 lei. În rest, sentința a fost menținută. În motivarea soluției date instanța de apel a constatat că starea de fapt și de drept statuată de prima instanță, în baza probelor administrate de acuzare și acceptate de apărare corect a fost stabilită, care de fapt nici nu se contestă de către recurent. Totodată, instanța de apel a indicat că la stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, prima instanță nu a ținut cont de faptul că chiar dacă persoana a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională doar dacă și-a recunoscut vina, a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea acesteia este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale, condiționarea aplicării unei astfel de pedepse fiind necesară în scopul asigurării scopului de prevenire a noilor infracțiuni, fapt ce a fost ignorat în cazul dat. Instanța a menționat că chiar dacă în cauză lipsesc circumstanțe agravante și sînt prezente doar cele atenuante, și anume că inculpatul anterior nu a fost condamnat, practică munca social-utilă și se caracterizează pozitiv la locul de muncă, de lipsa acțiunii civile și prezența în familia inculpatului a părinților invalizi, totuși ajunge la concluzia că atingerea scopurilor propuse la art.61 alin.(1) Cod penal este posibilă doar prin tragerea la răspunderea penală a inculpatului, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă la limita minimă a sancțiunii art.287 alin.(1) Cod penal, rezultată și din împrejurarea că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul D.Staver în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel nu și-a motivat soluția de ce în privința inculpatului nu puteau fi aplicate prevederile art.55 Cod penal și nu a făcut o analiză amplă a circumstanțelor cauzei; instanța de apel la stabilirea pedepsei a reținut aceleași circumstanțe atenuante, care au fost stabilite de prima instant, ce au și servit drept temei pentru aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.55 Cod penal, fără a fi stabilite careva circumstanțe agravante ce ar fi dat instanței temei de a considera că inculpatul nu poate fi corijat și reeducat fără aplicarea pedepsei penale.

Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în temeiurile prevăzute de prezentul articol. 2 Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Din conținutul recursului rezultă că partea apărării este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului S.Niculița, și critică decizia instanței de apel, prin care s-a casat sentința în partea aplicării în privința inculpatului dispozițiile art.55 Cod penal, considerînd-o ilegală și neîntemeiată. Verificînd argumentele recursului, Colegiul penal constată că, prin sentința primei instanțe, procesul penal în privința lui S.Niculița în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal a fost încetat, cu liberarea lui de la răspundere penală în baza art.55 Cod penal și tragerea la răspundere contravențională, cu aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale, ceea ce constituie 1000 lei. Conform părții descriptive a sentinței, prima instanță a menționat că la stabilirea pedepsei ține cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, precum și de persoana inculpatului, de circumstanțele atenuante prezente în cauză - recunoașterea vinei, căința sinceră, achitarea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune părții vătămate, care nu are careva pretenții la el, practicarea muncii social-utile de către inculpat, caracteristica lui pozitivă de la locul de muncă, aflarea la întreținere a părinților care sînt invalizi de gradul II și III, nefiind încadrați în cîmpul muncii, el fiind unicul întreținător al familiei și lipsa circumstanțelor agravante în cauză. Astfel, reieșind din aceste împrejurări, instanța a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără aplicarea în privința lui a unei pedepse penale și poate fi obținută prin liberarea de răspundere penală cu tragerea acestuia la răspundere contravențională în baza art.55 Cod penal. Colegiul atestă că, potrivit art.55 Cod penal, persoana care a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Temeiuri prin care s-ar demonstra că S.Niculița nu poate fi corectat în ordinea prevăzută de art.55 Cod penal, nu s-au stabilit. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs consideră că pedeapsa stabilită lui S.Niculița de prima instanță corespunde prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărîrea dată fiind ilegală și neîntemeiată. Prin urmare, instanța de apel, în situația în care nu a dispus de alte circumstanțe decît de cele stabilite de prima instanță, greșit a admis apelul procurorului în privința lui S.Niculița și prin pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a acestuia la o pedeapsă penală, a comis eroarea prevăzută de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală - a aplicat o pedeapsă mai gravă decît cea numită de prima instanță în lipsa cărorva motive clare și legale pe care se întemeiază soluția. 3 Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs, admite recursul, casează, parțial sau total hotărîrea atacată, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis. În atare circumstanțe, Colegiul penal conchide că recursul declarat de avocat în numele inculpatului este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(2) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de avocatul Staver Diana în numele inculpatului Niculița Sergiu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2013 în cauza penală în privința lui Niculița Sergiu, cu menținerea sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 16 mai 2013, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Niculița Sergiu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal și în baza art.55 Cod penal liberat de răspundere penală cu tragerea lui la răspundere contravențională, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 1000 lei. Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 08 aprilie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Ion Arhiliuc Liliana Catan 4