1ra-399/2013 — huliganismul

1ra-399/2013 — huliganismul (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-399/2013

RR EE PP UU BB LL II CC AA MM OO LL DD OO VV AA

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

03 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva

sentinței Judecătoriei Orhei din 11 iunie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 24 decembrie 2012, declarate de procurorul în procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță și recursul avocatului

Dumitru Cojocari în numele inculpaților

Bucur Anton Constantin, născut la 14 martie

1985, originar din reg. Ivanovo Federația Rusă,

domiciliat în s. Brăviceni r-l Orhei.

Bucur Artiom Constantin, născut la 26 octombrie

1989, originar și domiciliat în s. Brănești r-l Orhei

Asupra admisibilității recursului în cauză, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A TĂ:

Anton și Bucur Artiom, au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal cu aplicarea art. 79 alin. (1) Cod penal, la amendă de 200 unități

convenționale, ce constituie 4000 lei, fiecare.

împreună cu Bucur Artiom și Erhan Andrei, aflîndu-se în restaurantul „Codru”

din str. V. Lupu 36/1, or. Orhei, în timpul revelionului, din intenții huliganice, au

încălcat în mod grosolan ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă de respect

față de societate, după ce Erhan Andrei a provocat un conflict cu cei prezenți în

sală, în cadrul căruia a stricat veselă, aplicînd violență nepericuloasă față de

Bejan Vladimir și Lozovan Marcel, manifestată prin aplicarea loviturilor cu

mîinile și picioarele, cu opunerea rezistență față de administrația restaurantului,

care a încercat să curme aceste actele huliganice.

Astfel, acțiunile inculpaților Bucur Artiom și Bucur Anton au fost

încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

1

3.1 Procurorul, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei,

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a-i condamna pe inculpați în baza art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 90 Cod penal și anume: lui Bucur

Anton – 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei condiționat pe un

termen de probă de 2 ani, iar lui Bucur Artiom - 3 ani închisoare, cu termen de

probă de 1 an.

În motivarea apelului, a invocat că instanța de fond a încălcat criteriile

generale de aplicare a pedepsei și nu a ținut cont de faptul că aplicarea pedepsei

cu amendă în privința inculpaților, nu va duce la corectarea și reeducarea

acestora, precum și la restabilirea echității sociale, inclusiv a menționat că nu a

fost justificată aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

3.2 Inculpații, care au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare.

În argumentarea apelului inculpații au indicat că, atât în cadrul urmăririi

penale, cât și în ședința de judecată, s-a menționat că Bucur Artiom nu a lovit pe

nimeni în acea seară. Declarațiile martorilor Lozovan Ecaterina, Bejan Diana,

Lozovan Vasile sînt niște aberații, nu au fost probate prin nimic și nu au suport

juridic. Alt aspect care dovedește nevinovăția inculpaților este și faptul că aceștia

nu au fost și nici nu sînt de acord cu repararea prejudiciului moral și material

care a fost estorcat de la tatăl lor, Bucur Constantin, iar pe cazul estorcării de bani

deja a fost depusă o plângere la CCCEC și la Procuratura Generală. Inculpații au

menționat că, în seara de revelion Lozovan Marcel și Bejan Vladimir stăteau la

aceiași masă cu procurorii în procuratura Orhei, Savin Sveatoslav și Jumbei

Serghei. Este incorectă și calificarea acțiunilor inculpatului Bucur Anton, care nu

neagă că ar fi aplicat o lovitură lui Lozovan Marcel, ca apărare la loviturile

primite provocându-i leziuni ușoare. Bucur Anton nicidecum nu a dorit să

tulbure în mod grosolan ordinea publică, ci doar să stopeze acțiunile grosolane

ale lui Lozovan Marcel îndreptate spre Erhan Andrei. Nu a fost prezentată nici o

probă care ar confirma vinovăția lui Bucur Anton în încălcarea ordinii publice.

2012 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, fiind menținută sentința.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a stabilit starea de

fapt și dovedită vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate, iar

nerecunoașterea vinovăției de către inculpați, a apreciat-o ca o metodă de

apărare și un drept al acestora de a nu se autoincrimina.

4.1 Instanța de apel a menționat că declarațiile inculpaților nu coroborează și

nu se completează cu materialele cauzei și sînt în contradicție cu declarațiile

părților vătămate Lozovan M. și Bejan V., martorilor Garabajiu A., Bucur D.,

Bejan D., Lozovan V., Lozovan E., Veverița V., Colun S. Vina inculpaților fiind

confirmată și prin materialul probator: raportul de expertiză medico-legală nr.

04/D din 05.01.2012, potrivit căruia lui Lozovan Marcel i-au fost cauzate leziuni

corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată (f.d. 28); raportul de

2

expertiză medico-legală nr. 03/D din 05.01.2012 potrivit căruia lui Bejan Vladimir

i-au fost cauzate leziuni corporale neînsemnate (f.d.29); raportul de examinare

medico-legală nr. 21 din 06.01.2012, potrivit căruia la Bucur Artiom nu au fost

depistate leziuni corporale (f.d.10); raportul de expertiză medico-legală nr.18 din

05.01.2012, potrivit căruia lui Bucur Anton i-au fost cauzate leziuni corporale

ușoare (f.d. 87); procesul verbal de cercetare la fața locului (f.d. 11-12); procesul

verbal de confruntare dintre inculpatul Bucur Artiom și partea vătămată Bejan

Vladimir (f.d.74); procesul verbal de confruntare dintre inculaptul Bucur Anton

și partea vătămată Lozovan Marcel (f.d. 75).

Astfel, apreciind probele menționate, instanța de apel a considerat că

acțiunile inculpaților corect au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal șui anume - „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, săvârșite de două sau

mai multe persoane”, iar încălcarea grosolană de către inculpați fiind exprimată

printr-o vădită lipsă de respect, necuviință, neobrăzare, comportare

batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității părților vătămate

Lozovan Marcel și Bejan Vladimir, prin încălcare îndelungată și insistentă a

ordinii publice.

4.2 Instanța de apel a considerat că, argumentele inculpaților au făcut

obiectul cercetării în instanța de fond și nu și-au găsit confirmare, iar cele

indicate de ei privind atragerea la răspundere contravențională nu întrunesc

condițiile necesare, avînd în vedere și prevederile Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 4 din 19.06.2001 „Cu privire la practica judiciară în cauzele

penale despre huliganism”.

4.3 În ce privește apelul procurorului, instanța de apel a considerat motivată

și legală aplicarea art. 79 Cod penal, de către instanța de fond, care a reținut

faptul că inculpații au recuperat benevol prejudiciul cauzat prin infracțiune, se

caracterizează pozitiv, lipsesc circumstanțe agravante, nu au fost anterior

judecați, nu s-au eschivat de la urmărirea penală. Pedeapsa stabilită de prima

instanță inculpaților, va duce la corectarea și reeducarea lor.

5.1 Procuror, care solicită în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În recursul său, procurorul a invocat că instanța de apel nu a apreciat

pedeapsa stabilită de prima instanță, în coroborare cu faptele comise de inculpați

și consecințele acesteia, nu a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii comise, a ignorat prevederile art. 75 Cod penal. Consideră că, nu a

fost justificată aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, iar pedeapsa stabilită

acestora este prea blîndă, contrară prevederilor art. 61 Cod penal și nu-și va

atinge scopul de corectare a inculpaților, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea lor cît și din partea altor persoane, iar corectarea e

posibilă doar cu stabilirea pedepsei - închisoare și executare reală.

3

5.2 Avocatul D. Cojocari, în numele inculpaților, care solicită casarea

hotărîrilor judecătorești, cu remiterea cauzei la rejudecare, în alt complet de

judecată.

- În recursul său a invocat că, instanța de apel nu a dat apreciere mărturiilor

și probelor în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală și a ignorat

declarațiile martorilor apărării, care sînt persoane străine și nu pot avea un

careva interes în dosarul dat.

- Deasemenea consideră că există multe divergențe între declarațiile date de

părțile vătămate, nu s-a luat în considerație că martorii Lozovan E., Lozovan V. și

Bejan D. sunt rude ale părților vătămate și n-au dat declarații obiective. Nu s-a

dat o apreciere justă probelor, deoarece la o masă cu părțile vătămate se aflau și

procurori din cadrul Procuraturii Orhei, care au influențat desfășurarea obiectivă

a urmăririi penale.

- Nu s-a luat în considerație încheierea judecătorului de instrucție din 21

august 2012, care a menționat că nu s-au dat aprecieri corecte privind implicarea

lui Bejan V. la săvîrșirea infracțiunii.

- Mai consideră că instanța de apel nu a luat în considerație personalitatea

inculpaților, care se caracterizează pozitiv și nu au abateri disciplinare.

cu materialele cauzei, Colegiul conchide inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

6.1 Procurorul invocă în recursul său prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală și anume că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în următoarele temeiuri: în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului declarat de procuror, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de recurent, iar instanța de apel respectând

prevederile art. art. 414 - 418 Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, motivîndu-și

soluția, care nu contrazice cu dispozitivul hotărîrii sale.

Totodată, avînd în vedere pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr.9 din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza

penală” este atenționat că instanța de recurs controlează dacă s-a aplicat corect

dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost

constatate respectându-se normele de drept material sau procesual. Sub acest

aspect Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de

apel nu a comis careva erori de drept.

4

Referitor la criticele formulate de procuror, enunțate la pct. 5.1 al prezentei

decizii, prin care susține că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpaților a

ignorat prevederile art. 75 Cod penal și nu a justificat aplicarea prevederilor 79

Cod penal, - au format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și cărora

instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și expusă în

prezenta decizie la pct. 4.3, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune, urmează a se constata că recursul

declarat de acesta este vădit neîntemeiat.

6.2 În ce privește, recursul avocatului, Colegiul menționează că din textul

acestuia nu se conturează nici un temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură

penală.

De menționat este și faptul că, argumentele aduse în recursul avocatului au

fost invocate și în cererea de apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns

motivat, corect concluzionînd că instanța de fond a adoptat o hotărîre legală,

întemeiată și motivată, iar temeiurile invocate de inculpați în cererea de apel, nu

și-au găsit confirmare, fiind respinse ca nefondate.

Colegiul penal reține că, instanțele de judecată, în baza probelor

administrate și indicate la pct. 4.1, în conformitate cu art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpaților Bucur

Anton și Bucur Artiom, în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal.

Astfel, Colegiul statuează că, conținutul probelor și valoarea lor probatorie

este analizată în textul deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială

legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Referitor la argumentul precum că, instanțele de judecată nu au luat în

considerație concluziile din încheierea judecătorului de instrucție din 21 august

2012, care a menționat că nu s-au dat aprecieri corecte privind implicarea lui

Bejan V., Colegiul consideră că, indiferent de concluziile din încheierea

menționată, acțiunile de huliganism a inculpaților au fost confirmate de probele

prezentate de către partea acuzării și cercetate în instanța de judecată.

În opinia instanței de recurs, nu pot fi reținute nici argumentele invocate

precum că, instanța de apel nu a luat în considerație personalitatea inculpaților,

care se caracterizează pozitiv și nu au abateri disciplinare, or instanțele de

judecată au aplicat art. 79 Cod penal, stabilindu-le pedeapsă sub limita prevăzută

de legea penală, anume pentru caracteristica lor pozitivă și alte circumstanțe

menționate de avocat în recurs.

6.3 În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

5

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din cele sus expuse, Colegiul conchide că temeiurile indicate de

recurenți nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursurilor, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei

Orhei din 11 iunie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 decembrie 2012, declarate de procurorul în procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță și recursul avocatului Dumitru Cojocari în

numele inculpaților Bucur Anton Constantin și Bucur Artiom Constantin în

cauza penală în privința acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 aprilie 2013.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

6

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

7

Dosarul nr. 1ra-399/2013

RR EE PP UU BB LL II CC AA MM OO LL DD OO VV AA

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

03 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva

sentinței Judecătoriei Orhei din 11 iunie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 24 decembrie 2012, declarate de procurorul în procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță și recursul avocatului

Dumitru Cojocari în numele inculpaților

Bucur Anton Constantin, născut la 14 martie

1986, originar din reg. Ivanovo Federația Rusă,

domiciliat în s. Brăviceni r-l Orhei.

Bucur Artiom Constantin, născut la 26 octombrie

1989, originar și domiciliat în s. Brănești r-l Orhei

În conformitate cu prevederile 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei

Orhei din 11 iunie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 decembrie 2012, declarate de procurorul în procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță și recursul avocatului Dumitru Cojocari în

numele inculpaților Bucur Anton Constantin și Bucur Artiom Constantin în

cauza penală în privința acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 30 aprilie 2013.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

8