1ra-279/2014 — art. 264 alin. 2 lit. b Cod penal

Dosarul nr. 1ra-279/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2013, pe cauza penală în

privința lui

Cozma Dionisie Ion, născut la 03 aprilie

1985, originar și domiciliat din s. Schinoasa, r-nul

Călărași.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15 martie 2013- 25 aprilie 2013;

Instanța de apel: 30 mai 2013- 10 septembrie 2013;

Instanța de recurs: 20 noiembrie 2013- 05 februarie 2014.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicată pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

ianuarie 2013, aproximativ ora 22:00, conducînd automobilul personal de model VAZ-

2106, cu numerele de înmatriculare CL AJ 634, pe traseul Chișinău - Orhei - Rezina și

avîndu-1 în calitate de pasager pe bancheta din față pe consăteanul său, minorul Vornicoi

Mihail, a.n. 08 aprilie 1997, ajungînd pe sectorul de traseu din preajma intersecției cu

indicator „s. Frumoasa" a încălcat cerințele pct. 45 subpct. 1) al Regulamentului

Circulației Rutiere, adoptat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357 din data de 13 mai 2009, în

vigoare din 15 iulie 2009, care prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factorii: a)

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere ce i-

1

ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a autovehiculului și

particularitățile încărcăturii și b) situația rutieră.

Totodată, inculpatul nu a ținut cont de vizibilitatea redusă, din motiv că afară era

întuneric, că traseul era acoperit cu polei, neprevăzînd careva consecințe, nu a adaptat

viteza autoturismului la situația rutieră, că vehiculul în cauză nu era echipat cu anvelope

pentru anotimpul de iarnă, motiv din care la un moment dat automobilul a început să

derapeze pe traseu. Prin urmare, Cozma Dionisie din cauza experienței mici ca conducător

auto, a pierdut controlul volanului și automobilul s-a tamponat lateral într-un copac de pe

marginea dreaptă a carosabilului, în rezultatul ciocnirii, pasagerului minor Vornicoi

Mihail, i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală, nr. 18 din 18

februarie 2013, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora la

scurt timp după impact victima a decedat.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, la 3 ani închisoare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În argumentarea apelului declarat, procurorul a invocat că instanța de judecată just a

apreciat probele acumulate pe dosar, însă a aplicat o pedeapsă prea blîndă, care nu va duce

la corectarea și reeducarea inculpatului, mai mult ca atît, prima instanță nu a ținut cont de

faptul că succesorul părții vătămate are pretenții față de acesta.

a fost respins apelul procurorului, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

fost demonstrată prin probele acumulate la cauza penală, iar argumentul procurorului

privind existența unor pretenții din partea succesorului legal al părții vătămate nu a fost

reținut, deoarece acesta a declarat că nu are pretenții materiale sau morale față de inculpat.

Colegiul penal a menționat că la stabilirea pedepsei s-a ținut cont de gravitatea

infracțiunii comise, care face parte din categoria celor grave, fiind comisă din imprudență,

de persoana celui vinovat care se căiește sincer de cele comise, vinovăția a recunoscut-o

pe deplin, a achitat cheltuielile de înmormîntare în sumă de 10 000 lei, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori, anterior nu a fost condamnat,

astfel, instanța de apel a reținut că, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă echitabilă, în

limitele prevăzute de lege.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, prin care a solicitat

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, intr-un alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, motivată inadecvat și pasibilă casării în partea individualizării pedepsei,

2

deoarece greșit au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a fost ignorat art. 75 Cod

penal.

Totodată, recurentul a menționat că la stabilirea pedepsei, nu s-a ținut cont că viața

și sănătatea persoanei sunt valori incomensurabile, iar accidentul rutier produs, s-a soldat

cu decesul unui minor și succesorul părții vătămate, atît în instanța de fond, cît și în

instanța de apel a reiterat că, deși nu are careva pretenții materiale față de inculpat, a

insistat ca acesta să-și ispășească pedeapsa cu închisoare.

din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că procurorul invocă ca temei de recurs pct. 6), 10)

al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel,

atunci cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Motivul procurorului, precum că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea blîndă și

greșit au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal, cît și au fost ignorate prevederile art.

75 Cod penal, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii,

se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate,

nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a menționat că prima instanță la stabilirea pedepsei a

ținut cont pe deplin de prevederile art. 75 Cod penal, ce prevăd scopul pedepsei penale,

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, corect a ajuns la concluzia despre

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, aplicînd inculpatului o pedeapsă echitabilă, în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal, mai mult ca atît,

inculpatul și-a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a achitat cheltuielile de

înmormîntare și careva pretenții din partea succesorului părții vătămate nu sunt, fapt

confirmat și în cererea acesteia din 17 aprilie 2013 (f.d. 93), la locul de trai se

caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori și anterior nu a fost condamnat.

3

Colegiul penal constată că, textul recursului înaintat de procuror nu cuprinde o

motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 6) și 10) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea deciziei recurate, deoarece din textul

deciziei instanței de apel se observă, că instanța și-a motivat soluția adoptată și conținutul

deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal apreciază ca fiind corecte concluziile instanței de apel, decizia

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar

temeiurile invocate de recurent în baza art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură

penală nu persistă în cauză, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 septembrie 2013, în cauza penală în privința lui Cozma Dionisie, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

4