1ra-1114/2013 — Art. 217 alin. 4, 217-1 alin. 3 lit. a, b-1 CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 11 iunie 2012, Jemna M.V. a fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de către inculpat. Prin aceeași sentință Jemna M.V. a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b1) și f) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a utiliza în scopuri medicale plante care conțin substanțe narcotice pe un termen de 2 ani. În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a utiliza în scopuri medicale plante care conțin substanțe narcotice, pe un termen de 3 ani. În conformitate cu art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 4 ani.

Potrivit sentinței, Jemna M.V., la 08.10.2011, în jurul orei 15.30, avînd scopul de realizare a substanțelor narcotice, a transmis fiului concubinei sale - minorului Sirota Vladimir Ruslan, o seringă cu opium acetilat și împreună cu minorul și fratele său Jemna Emil s-au pornit spre domiciliul cet. Turculeț Vasile Filip, situat în or. Edineț, str. Octavian Cirimpei 125, unde Jemna M.V. trebuia să realizeze aceste substanțe narcotice ultimului la un preț de 300 lei, pe care i-a primit la 07.10.2011, ora 21.00. Apoi ei au fost reținuți de către colaboratorii de poliție. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.1007 din 17.10.2011 lichidul de culoare cafenie din seringa (cu capacitatea de 6 ml), cu volumul de 2,5 ml, ridicată în urma percheziției 1 corporale de la Sirota V.R., este soluție de opium acetilat, preparat în condiții casnice din paie de mac, care se atribuie la substanțe narcotice. Cantitatea de opium acetilat în lichidul dat alcătuiește 0,186 gr. (materie uscată). Conform Hotărîrii Guvernilui RM nr.79 din 23.01.2006, opium acetilat în cantitate de 2,5 ml., constituie substanță narcotică în proporții mari. Astfel, prin acțiunile sale, Jemna M.V. a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b1) și f) Cod Penal, adică, păstrarea și transportarea substanțelor narcotice, săvîrșite în scop de înstrăinare cu atragerea minorului și în proporții mari. Jemna M.V., a fost învinuit de către organul de urmărire penală pentru faptul că, la 08.10.2011, în jurul orei 19.25, în urma cercetării efectuate la domiciliul acestuia din s. Alexandreni, r-l Edineț, în podul casei au fost depistate mase vegetale uscate, de culoare verde, cu greutatea de 653 gr., care s-a dovedit a fi marihuană; în bucătăria casei într-o sacoșă s-au depistat mase vegetale cu greutatea de 70.69 gr., care s-a dovedit a fi paie de mac; lîngă casă s-a depistat un vas de masă plastică, pe pereții cărui a fost găsită reșină de canabis în cantitate de 0.131 gr., lichid de culoare cafenie- verzui cu miros specific, cu volumul de 1.5 ml și 70 ml, care este dizolvant organic în care au fost depistate urme de alcaloizi, care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.1008 din 20.10.2011 se atribuie la substanțe narcotice. Astfel, Jemna M.V. a fost învinuit de către organele de urmărire penală de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal, adică, păstrarea substanțelor narcotice în proporții mari.

Sentința în cauză a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, în partea achitării inculpatului în baza art. 217 alin. (4) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Jemna M.V. să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate pe un termen de 2 ani și în baza art. 2171 alin. (3) lit. b1) și f) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate pe un termen de 3 ani În baza art. 84 Cod penal, a-i aplica pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate pe un termen de 3 ani. În baza art. 85 Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului procurorul a invocat: - aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor pe caz; - la dosar au fost acumulate suficiente probe pertinente și concludente, care dovedesc pe deplin vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal; - în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal. 3.1 Sentința a fost contestată cu apel și de către avocatul Odobescu Ghenadie, în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, în partea condamnării în baza 2 art. 2171 alin. (3) lit. b1) și f) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd: - aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor pe caz; - la dosar nu a fost acumulată nici o probă, ce ar demonstra prezența în acțiunile inculpatului a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. a), b1) și f) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 iunie 2013 a fost respins apelul procurorului, ca nefondat și admis apelul avocatului, casată sentința, în latura condamnării în baza art. 2171 alin. (3) lit. b1) și f) Cod penal, pronunțată o hotărîre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Jemna M.V. de sub învinuirea înaintată în baza art. 2171 alin. (3) lit. b1) și f) Cod penal, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod penal, a fost achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el. În rest sentința a fost menținută. Instanța de apel a menționat că în cadrul urmăririi penale nu a fost verificată și combătută prin probe versiunea inculpatului precum că substanțele narcotice depistate și ridicate la ei în gospodărie aparțineau fratelui său, Jemna E. Astfel de probe nu au fost prezentate și de partea acuzării în cadrul examinării cauzei în instanța de fond. Conform certificatului eliberat de OSC Edinet, Jemna E. la 18.10.2011 a decedat (f.d.l63), circumstanță care la fel a creat dificultăți în verificarea versiunii înaintate de inculpat. Luînd în considerație prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond justificat a achitat inculpatul, pe capătul de învinuire pe art. 217 alin. (4) Cod penal, pe motivul că fapta nu a fost săvîrșită de el. Totodată, reieșind din probele administrate pe caz, instanța de apel a considerat că instanța de fond nejustificat a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b1), f) Cod penal este dovedită. În astfel de circumstanțe instanța de apel a considerat că, reieșind din prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de fond la fel nu a avut temei de a-l condamna pe Jemna M.V. pe capătul de învinuire de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b1), f) Cod penal.

Decizia instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către procuror, care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului se invocă că, instanța de apel: - a dat o apreciere greșită declarațiilor martorilor Turculeț V.F., Cebotari S.F., Șarban V.V., explicațiilor inițiale ale lui Jemna E. și martorului Sirota V.R., procesului verbal de cercetare la fața locului din 08.10.2011, procesului-verbal de cercetare corporală a minorului Sirota V.R., fototabelului anexat la procesul-verbal de cercetare corporală a minorului Sirota V.R., raportului de constatare tehnico-științifică din 17.10.2011; - instanțele de judecată eronat au dat prioritate declarațiilor inculpatului și a martorului Chiorescu Z.; 3 - în fapta inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 217 Cod penal; - instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Verificând argumentele invocate în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi admis din următoarele considerente: Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelurilor declarate nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns la toate motivele invocate de apelanți, în legătură cu ce în baza temeiului pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs. Cu referire la decizia recurată, Colegiul menționează că în latura învinuirii inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal, Curtea de Apel a constatat că: „procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08.10.2011, raportul de constatare tehnico-științifică nr.1008 din 20.10.2011, raportul de expertiză nr. 993 din 02.01.2013, procesul-verbal de examinare a obiectului din 15.11.2011, ordonanțele din 16.11.2011 de recunoaștere și anexare la cauza penală a corpurilor delicte, declarațiile martorilor Leșoc V.C. și Leșoc A.V., evident confirmă faptul că substanțele narcotice au fost 4 depistate și ridicate din casa unde locuiește inculpatul Jemna M.V. Aceste probe însă nicidecum nu dovedesc faptul că anume Jemna M.V. păstra aceste substanțe narcotice”. La baza acestei concluzii instanța de apel a pus: - declarațiile inculpatului, care a declarat că „în aceeași gospodărie împreună cu familia lui locuiește și fratele său Jemna E. care era dependent de substanțele narcotice și consuma aceste substanțe. Anume că substanțele narcotice depistate și ridicate la ei în gospodărie aparțineau fratelui său, el personal (Jemna M.V.) la aceste substanțe nu are nici o atribuție.”; - declarațiile martorilor Leșoc V.C. și Leșoc A.V., care „confirmă faptul că Jemna E. (fratele inculpatului), care precum că locuia în altă gospodărie, de fapt permanent și în toată ziua se afla în gospodăria unde locuiește inculpatul cu familia sa.”; - declarațiile martorului Chiurescu Zinaida, prin care „se confirmă faptul că ultimii 5 ani Jemna E. de fapt locuia cu ei (familia inculpatului) în aceeași gospodărie unde au și fost depistate și ridicate substanțele narcotice.” Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel a admis și a apreciat prioritar declarațiile inculpatului, care are dreptul de a nu se autoincrimina și a martorului Chiorescu Zinaida, care este concubina inculpatului. Iar în privința declarațiilor martorilor Leșoc V.C. și Leșoc A.V., vecinii inculpatului, Colegiul remarcă că instanța de apel le-a apreciat și interpretat, fără a lua în considerare că ei de fapt au declarat că: „...În casă locuiește Jemna Marcel cu soția și copiii lui. Mama lui Jemna Marcel locuiește aparte în altă casă. Fratele lui Jemna M. locuia cu mama sa...”( f.d.136) și „... Jemna Emil locuia în gospodărie cu mama sa și tata lui, tot în s. Alexandreni...” (f.d. 149). De asemenea, Colegiul evidențiază că, instanța de fond și de apel au ignorat adeverința privind componența familiei nr. 8318 din 25.11.2011, eliberată de Primăria or. Edineț, prin care se confirmă faptul că fratele inculpatului Jemna E. nu locuiește în aceeași gospodărie cu inculpatul și familia acestuia (f.d. 94), precum și sentința Judecătoriei Edineț din 07.11.2011, prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal în condiții asemănătoare cu cazul supus judecării, cauza penală, care a fost examinată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției (f.d. 167-168). În acest context, instanța de recurs consideră concluzia instanței de apel că, „instanța de fond justificat a achitat inculpatul, pe capătul de învinuire pe art. 217 alin. (4) Cod penal, pe motivul că fapta nu a fost săvîrșită de el”, prematură, deoarece instanța de apel selectiv a grupat probele pe caz, unele fiind doar menționate (procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08.10.2011, raportul de constatare tehnico-științifică nr.1008 din 20.10.2011, raportul de expertiză nr. 993 din 02.01.2013, procesul-verbal de examinare a obiectului din 15.11.2011, ordonanțele din 16.11.2011 de recunoaștere și anexare la cauza penală a corpurilor delicte), fără a menționa care fapte concrete confirmă acestea, și nefiind apreciate, altele fiind argumentate la general că ele nu confirmă vinovăția inculpatului, fără să desfășoară această concluzie, iar celelalte fiind integral ignorate. Deci, Colegiul atestă faptul că, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar 5 toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, ca apoi să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunînd temeiul respectiv în decizia sa. Deși procurorul, nefiind de acord cu concluzia instanței de fond în apel a adus un șir de argumente, și anume, inclusiv și faptul că nu s-a dat aprecierea cuvenită declarațiilor inculpatului și martorilor menționați mai sus, care în cumul cu alte probe confirmă, în opinia lui, vinovăția inculpatului conform învinuirii înaintate, și consideră că acțiunile lui urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 217 alin. (4) Cod penal, Curtea de Apel, deliberând asupra apelului procurorului a concluzionat, la general că instanța de fond întemeiat a constatat că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat și ca urmare a menținut sentința în această parte, fără a da apreciere fiecărei probe aparte și în coroborare cu celelalte probe. Colegiul penal lărgit constată, că prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, deși sunt obligatorii, însă nu au fost întocmai respectate nici în latura învinuirii inculpatului Jemna M.V. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b1), f) Cod penal. Astfel, instanța de apel a concluzionat că: „depozițiile martorilor Turculeț V.F., Cebotari S.F. și Șarban V.V., ultimii doi fiind feciorul și nora lui Turculeț V.F., din care rezultă precum că Turculeț V.F. permanent contra plată procura de la Jemna M.V., substanțe narcotice, ceea ce urma să aibă loc la data de 08.10.2011 cînd Jemna M.V. a venit acasă la Turculeț V.F. și a fost reținut de către polițiști. Materialele cauzei penale: proces-verbal de cercetare la fața locului din 08.10.2011; procesul-verbal de cercetare corporală a minorului Sirota V.R. din 08.10.2011; explicația inițială a lui Jemna E. și a lui Sirota V.R., foto-tabel anexat la procesul-verbal de cercetare corporală a minorului Sirota V.R.; încheierea din 09.10.2011; raportul de constatare tehnico-științifică din 17.10.2011, la care face referire instanța de fond, întru argumentarea soluției adoptate pe caz, demonstrează doar faptul că Jemna M.V. la 08.10.2011 cu automobilul de model VAZ-2108, n/î 826, condus de el, în care se mai afla fratele său - Jemna E. și minorul Sirota V.R., a venit acasă la Turculeț V.F. Cînd el (Jemna M.V.) a întrat în casă, acesta a fost reținut de către polițiști, care ulterior lîngă automobil au depistat substanțele narcotice menționate în procesul-verbal de cercetare la fața locului. Acest material însă nu demonstrează că anume Jemna M.V. are oarecare atribuție la aceste substanțe și că el ar fi venit la Turculeț V.F. pentru a-i realiza substanțe narcotice.” Aici Colegiul atenționează că, nefiind de acord cu concluzia instanței de fond, instanța de apel, apreciind probele pe caz, iarăși le redă selectiv, schimbînd esența acestora. Astfel, din declarațiile martorului Turculeț V.F., au fost omise următoarele: „Jemna Marcel îmi aducea substanțe narcotice, mac mărunțit și paie de cânepă mărunțită. Eu îl telefonam pe Jemna Marcel, el îmi aducea în șpriț – lichid narcotic, i-am dat și telefon lui; un șpriț costă -100 lei. La 8 octombrie 2011, eu l-am sunat pe Jemna Marcel. Seara la data de 7.10.2011 i-am comandat 3 șprițuri de substanțe narcotice. La data de 08.10.2011 urma să-mi aducă șprițul. Seara pe data de 7.10.2011 Jemna M. mi-a adus un șpriț, a doua zi urma să-mi aducă încă 3 șprițuri. Atunci seara i-am dat 150 lei pentru un șpriț cu substanță narcotică, a doua zi urma să-mi aducă încă 3 șprițuri – 3 ml – contra sumei de 300 lei. A doua zi, a venit 6 cu o mașină roșie Jemna Marcel, era și fiul său mic. Jemna Marcel a intrat în casă, dar nu a reușit să ia banii, a intrat poliția... Îl cunosc pe fratele lui Jemna Marcel. De la fratele lui Jemna M. - Jemna Emanuil nu am procurat narcotice.” (f.d. 139-140). Din declarațiile martorului Cebotari S.V., care este nora martorului Turculeț V.F., au fost omise: „Socrul meu nu se mișcă. Am văzut cum Jemna M. i-a adus în hîrtie – masă vegetală de culoare verde, mărunțită, uscată. După ce pleca Jemna M. socrul desfăcea hîrtia. Am văzut cum socrul i-a dat bani lui Jemna M. pentru masa mărunțită. Jemna M. venea cu o mașină. Socrul meu i-a dat 300-400 lei, Jemna M. mai întîi lua banii, apoi aducea masa vegetală. Socrul meu îl telefona pe Jemna M… La 8.10.2011 Jemna M. a venit cu fratele său și un copil mic. Fratele inculpatului a adus același colet cu masa vegetală, dar copilul avea siringă în buzunar. Seara Jemna M. a fost și a luat banii, a doua zia adus masa vegetală și seringa. Nu au reușit să transmită a venit poliția. Socrul meu a transmis 350 lei lui Jemna M.” (f.d. 137-138). Iar din declarațiile martorului Șarban V.V., care este feciorul martorului Turculeț V.F., au fost omise următoarele: „Pe inculpat îl cunosc de vreo 3 ani. Înainte de venirea lui, tata îl ruga să-i dea niște bani. După plecarea lui Jemna M. eu observam că tata se afla sub influența drogurilor.” (f.d. 66). Analizînd aprecierea instanței de apel în privința acestora, Colegiul observă numai constatarea că, „Depozițiile martorilor Turculeț V.F., Cebotari S.F. și Șarban V.V. precum că anterior, pînă la 08.10.2011, Jemna M.V. permanent contra plată î-i realiza lui Turculeț V.F. substanțe narcotice, nu se confirmă prin oarecare alte probe administrate pe caz”, concluzie ce vine în contradicție cu declarațiile acestora date la diferite etape a procesului penal. Iar în privința probelor scrise menționate mai sus, instanța de apel a concluzionat doar că: „Acest material însă nu demonstrează că anume Jemna M.V. are oarecare atribuție la aceste substanțe și că el ar fi venit la Turculeț V.F. pentru a-i realiza substanțe narcotice”, ceea ce în viziunea instanței de recurs confirmă faptul că probele enunțate mai sus nu au fost verificate și apreciate în baza proprii și juste evaluări. Mai mult, instanța de apel a conchis că: „Însăși Jemna M.V. a declarat că aceste substanțe puteau aparține fratelui său - Jemna E.”, astfel, fiind date prioritate declarațiilor inculpatului, ignorînd celelalte probe, printre care și declarațiile minorului Sirota R.V. și martorului Jemna E. Astfel, instanța de apel în decizie a menționat că: „Lămuririle inițiale a minorului Sirota V.R. și Jemna E., la care instanța face referire și conform cărora, precum că, substanțele narcotice depistate lîngă automobil și în buzunar la Sirota V.R., aparțineau lui Jemna M.V., nu pot fi puse ca probe la baza sentinței de condamnare a acestuia. Ulterior, minorul Sirota V.R. fiind audiat cu respectarea normelor de procedură penală, a declarat că substanțele narcotice menționate i-au fost transmise lui în automobil de către Jumna E., atunci cînd ei au văzut că din casa lui Turculeț V.F. a ieșit Jemna M.V. condus de polițiști, care veneau spre automobil. Însăși Jemna E., după cum s-a menționat, a decedat la 12.10.2011, nefiind audiat cu respectarea normelor de procedură penală. De fapt la Jemna M.V., care conform învinuirii și concluziei instanței de fond, precum că a venit la Turculeț V.F. pentru a-i realiza substanțe narcotice, nu au fost depistate astfel de substanțe.” 7 În acest context Colegiul reține că, instanța de apel neargumentat a ignorat declarațiile inițiale ale minorului Sirota R.V. din 08.10.2011, care explică că: „Tata Jemna Marcel, în mașină mi-a dat o seringă și în ea era un lichid de culoare cafenie și mi-a spus s-o pun în buzunar”(f.d. 39) și a martorului Jemna E., care nu cunoaște faptul provenienței seringii la minorul Sirota R.V (f.d. 44), motivînd că aceste lămuriri au fost efectuate cu încălcarea normelor de procedură penală. Însă Colegiul remarcă că nulitatea acestor declarații nu a fost invocată în cadrul acestui proces penal, fapt ce duce la ignorarea eronată a acestor declarații de către instanța de apel. Colegiul reține că, deși, minorul Sirota R.V. pe parcursul urmăririi penale, își schimbă declarațiile, ce se contrazic cu cele depuse anterior, însă Colegiul atestă faptul că aceste schimbări au avut loc după decesul martorului Jemna E. Concluzionînd cele menționate Colegiul specifică că, instanța de apel s-a expus prematur asupra probelor menționate, neelucidînd faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, adică conținutul probelor indicate au fost expuse în alt sens decît cel în care au fost declarate. Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptând niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor martorilor Sirota R.V., Jemna E., Turculeț V.F., Cebotari S.F. și Șarban V.V. Discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature, nemotivate. În atare situație se constată că instanța de apel, unilateral a examinat probele și a dat mai multă prioritate probelor prezentate de apărare, ignorîndu-le neargumentat pe cele ale acuzării, fapt ce a dus la concluzia prematură a instanței de apel că, „instanța de fond nu a avut temei de a-l condamna pe Jemna M.V. pe capătul de învinuire de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b1), f) Cod penal”. Rezumînd cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui Jemna M.V., să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel a grupat o parte din probe, argumentînd la general că ele nu confirmă vinovăția inculpatului, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunînd temeiul respectiv și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată. Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și menționate în cererea de apel, în baza evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor 8 readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa cercetării judecătorești și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al părților, în această fază procesuală, și ca urmare să rețină corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de către acesta. Colegiul constată, că instanța de apel la examinarea apelurilor declarate nu a respectat nici prevederile art. 417 Cod de procedură penală, și anume hotărârea adoptată nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la admiterea apelului avocatului și respingerea apelului procurorului, precum și motivele adoptării soluției date. Astfel, Colegiul constată că și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către procuror și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs. Mai mult ca atît, la examinarea apelurilor declarate, de fapt la argumentele invocate de procuror în apel nu s-a dat răspuns argumentat, instanța de apel doar s-a expus printr-o frază cu caracter general. Colegiul specifică că instanța de apel, fiind sesizată prin apeluri, urma să analizeze, să aprecieze și să verifice fiecare probă aparte, să dezvăluie fiecare concluzie de acceptare sau respingere a probei, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale. În asemenea condiții, instanța de recurs conchide că, decizia instanței de apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare în alt complet de judecători, în cadrul căreia urmează a fi apreciate probele toate în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții juste și corecte. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți în apel, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit intenția și acțiunile inculpatului, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a infracțiunilor incriminate, și să- și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție 9 DECIDE: Admite, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 iunie 2013, în cauza penală în privința lui Jemna Marcel Vasile, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată public la 14 ianuarie 2014, ora 09.50. Președinte: (semnătură) Petru Ursache Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă (semnătură) Ghenadie Nicolaev (semnătură) Elena Covalenco (semnătură) Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător: Nicolae Gordilă 10