1ra-1114/2013 — art. 217 alin. 4, 217-1 alin. 3 lit. a, b-1 CP

1ra-1114/2013 — art. 217 alin. 4, 217-1 alin. 3 lit. a, b-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1114/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

17 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Elena Covalenco, Vladimir Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 iunie 2013, în cauza penală în privința

lui,

Jemna Marcel Vasile, născut la 11 februarie 1976, originar și

domiciliat r-l Edineț, s. Alexandreni

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Vladimir Cojocaru, care a solicitat respingerea recursului.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal, deoarece fapta nu a

fost săvîrșită de către inculpat.

Prin aceeași sentință Jemna M.V. a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b1)

și f) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a utiliza în scopuri

medicale plante care conțin substanțe narcotice pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare, pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a utiliza în

scopuri medicale plante care conțin substanțe narcotice, pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată pedeapsa sub formă de

închisoare, pe un termen de 4 ani.

realizare a substanțelor narcotice, a transmis fiului concubinei sale - minorului Sirota

Vladimir Ruslan, o seringă cu opium acetilat și împreună cu minorul și fratele său

Jemna Emil s-au pornit spre domiciliul cet. Turculeț Vasile Filip, situat în or. Edineț,

str. Octavian Cirimpei 125, unde Jemna M.V. trebuia să realizeze aceste substanțe

narcotice ultimului la un preț de 300 lei, pe care i-a primit la 07.10.2011, ora 21.00.

Apoi ei au fost reținuți de către colaboratorii de poliție. Conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr.1007 din 17.10.2011 lichidul de culoare cafenie din

seringa (cu capacitatea de 6 ml), cu volumul de 2,5 ml, ridicată în urma percheziției

1

corporale de la Sirota V.R., este soluție de opium acetilat, preparat în condiții casnice

din paie de mac, care se atribuie la substanțe narcotice. Cantitatea de opium acetilat în

lichidul dat alcătuiește 0,186 gr. (materie uscată). Conform Hotărîrii Guvernilui RM

nr.79 din 23.01.2006, opium acetilat în cantitate de 2,5 ml., constituie substanță

narcotică în proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale, Jemna M.V. a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171

alin. (3) lit. b1) și f) Cod Penal, adică, păstrarea și transportarea substanțelor narcotice,

săvîrșite în scop de înstrăinare cu atragerea minorului și în proporții mari.

Jemna M.V., a fost învinuit de către organul de urmărire penală pentru faptul că,

la 08.10.2011, în jurul orei 19.25, în urma cercetării efectuate la domiciliul acestuia din

s. Alexandreni, r-l Edineț, în podul casei au fost depistate mase vegetale uscate, de

culoare verde, cu greutatea de 653 gr., care s-a dovedit a fi marihuană; în bucătăria

casei într-o sacoșă s-au depistat mase vegetale cu greutatea de 70.69 gr., care s-a

dovedit a fi paie de mac; lîngă casă s-a depistat un vas de masă plastică, pe pereții

cărui a fost găsită reșină de canabis în cantitate de 0.131 gr., lichid de culoare cafenie-

verzui cu miros specific, cu volumul de 1.5 ml și 70 ml, care este dizolvant organic în

care au fost depistate urme de alcaloizi, care conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr.1008 din 20.10.2011 se atribuie la substanțe narcotice.

Astfel, Jemna M.V. a fost învinuit de către organele de urmărire penală de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal, adică, păstrarea

substanțelor narcotice în proporții mari.

casarea acesteia, în partea achitării inculpatului în baza art. 217 alin. (4) Cod penal,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Jemna M.V. să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) Cod

penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

desfășura o anumită activitate pe un termen de 2 ani și în baza art. 2171 alin. (3) lit. b1)

și f) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a desfășura o anumită activitate pe un termen de 3 ani În baza art. 84 Cod

penal, a-i aplica pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate pe un termen de 3 ani. În baza

art. 85 Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate pe un

termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a invocat:

- aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor pe caz;

- la dosar au fost acumulate suficiente probe pertinente și concludente, care

dovedesc pe deplin vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (4) Cod penal;

- în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal.

3.1 Sentința a fost contestată cu apel și de către avocatul Odobescu Ghenadie, în

numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, în partea condamnării în baza

2

art. 2171 alin. (3) lit. b1) și f) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri

de achitare, invocînd:

- aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor pe caz;

- la dosar nu a fost acumulată nici o probă, ce ar demonstra prezența în acțiunile

inculpatului a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. a), b1) și

f) Cod penal.

respins apelul procurorului, ca nefondat și admis apelul avocatului, casată sentința, în

latura condamnării în baza art. 2171 alin. (3) lit. b1) și f) Cod penal, pronunțată o

hotărîre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Jemna M.V.

de sub învinuirea înaintată în baza art. 2171 alin. (3) lit. b1) și f) Cod penal, în temeiul

art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod penal, a fost achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită

de el. În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a menționat că în cadrul urmăririi penale nu a fost verificată și

combătută prin probe versiunea inculpatului precum că substanțele narcotice

depistate și ridicate la ei în gospodărie aparțineau fratelui său, Jemna E. Astfel de

probe nu au fost prezentate și de partea acuzării în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond.

Conform certificatului eliberat de OSC Edinet, Jemna E. la 18.10.2011 a decedat

(f.d.l63), circumstanță care la fel a creat dificultăți în verificarea versiunii înaintate de

inculpat.

Luînd în considerație prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond justificat a achitat inculpatul, pe

capătul de învinuire pe art. 217 alin. (4) Cod penal, pe motivul că fapta nu a fost

săvîrșită de el.

Totodată, reieșind din probele administrate pe caz, instanța de apel a considerat

că instanța de fond nejustificat a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b1), f) Cod penal este dovedită.

În astfel de circumstanțe instanța de apel a considerat că, reieșind din prevederile

art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de fond la fel nu a avut temei de a-l

condamna pe Jemna M.V. pe capătul de învinuire de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2171 alin. (3) lit. b1), f) Cod penal.

care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt

complet de judecată. În motivarea recursului se invocă că, instanța de apel:

- a dat o apreciere greșită declarațiilor martorilor Turculeț V.F., Cebotari S.F.,

Șarban V.V., explicațiilor inițiale ale lui Jemna E. și martorului Sirota V.R., procesului

verbal de cercetare la fața locului din 08.10.2011, procesului-verbal de cercetare

corporală a minorului Sirota V.R., fototabelului anexat la procesul-verbal de cercetare

corporală a minorului Sirota V.R., raportului de constatare tehnico-științifică din

17.10.2011;

- instanțele de judecată eronat au dat prioritate declarațiilor inculpatului și a

martorului Chiorescu Z.;

3

- în fapta inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 217 Cod penal;

- instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a

fi admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelurilor declarate nu

a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns la toate motivele

invocate de apelanți, în legătură cu ce în baza temeiului pentru recurs, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, urmează a fi casată decizia instanței

de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare

nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Cu referire la decizia recurată, Colegiul menționează că în latura învinuirii

inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal, Curtea

de Apel a constatat că: „procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08.10.2011, raportul

de constatare tehnico-științifică nr.1008 din 20.10.2011, raportul de expertiză nr. 993 din

02.01.2013, procesul-verbal de examinare a obiectului din 15.11.2011, ordonanțele din

16.11.2011 de recunoaștere și anexare la cauza penală a corpurilor delicte, declarațiile

martorilor Leșoc V.C. și Leșoc A.V., evident confirmă faptul că substanțele narcotice au fost

4

depistate și ridicate din casa unde locuiește inculpatul Jemna M.V. Aceste probe însă

nicidecum nu dovedesc faptul că anume Jemna M.V. păstra aceste substanțe narcotice”.

La baza acestei concluzii instanța de apel a pus:

- declarațiile inculpatului, care a declarat că „în aceeași gospodărie împreună cu

familia lui locuiește și fratele său Jemna E. care era dependent de substanțele narcotice și

consuma aceste substanțe. Anume că substanțele narcotice depistate și ridicate la ei în

gospodărie aparțineau fratelui său, el personal (Jemna M.V.) la aceste substanțe nu are nici o

atribuție.”;

- declarațiile martorilor Leșoc V.C. și Leșoc A.V., care „confirmă faptul că Jemna E.

(fratele inculpatului), care precum că locuia în altă gospodărie, de fapt permanent și în toată

ziua se afla în gospodăria unde locuiește inculpatul cu familia sa.”;

- declarațiile martorului Chiurescu Zinaida, prin care „se confirmă faptul că ultimii

5 ani Jemna E. de fapt locuia cu ei (familia inculpatului) în aceeași gospodărie unde au și fost

depistate și ridicate substanțele narcotice.”

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel a admis și a apreciat prioritar

declarațiile inculpatului, care are dreptul de a nu se autoincrimina și a martorului

Chiorescu Zinaida, care este concubina inculpatului. Iar în privința declarațiilor

martorilor Leșoc V.C. și Leșoc A.V., vecinii inculpatului, Colegiul remarcă că instanța

de apel le-a apreciat și interpretat, fără a lua în considerare că ei de fapt au declarat

că: „...În casă locuiește Jemna Marcel cu soția și copiii lui. Mama lui Jemna Marcel locuiește

aparte în altă casă. Fratele lui Jemna M. locuia cu mama sa...”( f.d.136) și „... Jemna Emil

locuia în gospodărie cu mama sa și tata lui, tot în s. Alexandreni...” (f.d. 149).

De asemenea, Colegiul evidențiază că, instanța de fond și de apel au ignorat

adeverința privind componența familiei nr. 8318 din 25.11.2011, eliberată de Primăria

or. Edineț, prin care se confirmă faptul că fratele inculpatului Jemna E. nu locuiește în

aceeași gospodărie cu inculpatul și familia acestuia (f.d. 94), precum și sentința

Judecătoriei Edineț din 07.11.2011, prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal în condiții

asemănătoare cu cazul supus judecării, cauza penală, care a fost examinată în

procedura acordului de recunoaștere a vinovăției (f.d. 167-168).

În acest context, instanța de recurs consideră concluzia instanței de apel că,

„instanța de fond justificat a achitat inculpatul, pe capătul de învinuire pe art. 217 alin. (4)

Cod penal, pe motivul că fapta nu a fost săvîrșită de el”, prematură, deoarece instanța de

apel selectiv a grupat probele pe caz, unele fiind doar menționate (procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 08.10.2011, raportul de constatare tehnico-științifică nr.1008 din

20.10.2011, raportul de expertiză nr. 993 din 02.01.2013, procesul-verbal de examinare a

obiectului din 15.11.2011, ordonanțele din 16.11.2011 de recunoaștere și anexare la cauza

penală a corpurilor delicte), fără a menționa care fapte concrete confirmă acestea, și

nefiind apreciate, altele fiind argumentate la general că ele nu confirmă vinovăția

inculpatului, fără să desfășoară această concluzie, iar celelalte fiind integral ignorate.

Deci, Colegiul atestă faptul că, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

5

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, ca apoi să se

expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunînd

temeiul respectiv în decizia sa.

Deși procurorul, nefiind de acord cu concluzia instanței de fond în apel a adus un

șir de argumente, și anume, inclusiv și faptul că nu s-a dat aprecierea cuvenită

declarațiilor inculpatului și martorilor menționați mai sus, care în cumul cu alte probe

confirmă, în opinia lui, vinovăția inculpatului conform învinuirii înaintate, și

consideră că acțiunile lui urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 217 alin. (4)

Cod penal, Curtea de Apel, deliberând asupra apelului procurorului a concluzionat,

la general că instanța de fond întemeiat a constatat că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat și ca urmare a menținut sentința în această parte, fără a da apreciere fiecărei

probe aparte și în coroborare cu celelalte probe.

Colegiul penal lărgit constată, că prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, deși sunt obligatorii, însă nu au fost întocmai respectate nici în latura

învinuirii inculpatului Jemna M.V. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171

alin. (3) lit. b1), f) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că: „depozițiile martorilor Turculeț V.F.,

Cebotari S.F. și Șarban V.V., ultimii doi fiind feciorul și nora lui Turculeț V.F., din care

rezultă precum că Turculeț V.F. permanent contra plată procura de la Jemna M.V., substanțe

narcotice, ceea ce urma să aibă loc la data de 08.10.2011 cînd Jemna M.V. a venit acasă la

Turculeț V.F. și a fost reținut de către polițiști. Materialele cauzei penale: proces-verbal de

cercetare la fața locului din 08.10.2011; procesul-verbal de cercetare corporală a minorului

Sirota V.R. din 08.10.2011; explicația inițială a lui Jemna E. și a lui Sirota V.R., foto-tabel

anexat la procesul-verbal de cercetare corporală a minorului Sirota V.R.; încheierea din

09.10.2011; raportul de constatare tehnico-științifică din 17.10.2011, la care face referire

instanța de fond, întru argumentarea soluției adoptate pe caz, demonstrează doar faptul că

Jemna M.V. la 08.10.2011 cu automobilul de model VAZ-2108, n/î 826, condus de el, în care

se mai afla fratele său - Jemna E. și minorul Sirota V.R., a venit acasă la Turculeț V.F. Cînd el

(Jemna M.V.) a întrat în casă, acesta a fost reținut de către polițiști, care ulterior lîngă

automobil au depistat substanțele narcotice menționate în procesul-verbal de cercetare la fața

locului. Acest material însă nu demonstrează că anume Jemna M.V. are oarecare atribuție la

aceste substanțe și că el ar fi venit la Turculeț V.F. pentru a-i realiza substanțe narcotice.”

Aici Colegiul atenționează că, nefiind de acord cu concluzia instanței de fond,

instanța de apel, apreciind probele pe caz, iarăși le redă selectiv, schimbînd esența

acestora.

Astfel, din declarațiile martorului Turculeț V.F., au fost omise următoarele:

„Jemna Marcel îmi aducea substanțe narcotice, mac mărunțit și paie de cânepă mărunțită. Eu

îl telefonam pe Jemna Marcel, el îmi aducea în șpriț – lichid narcotic, i-am dat și telefon lui; un

șpriț costă -100 lei. La 8 octombrie 2011, eu l-am sunat pe Jemna Marcel. Seara la data de

7.10.2011 i-am comandat 3 șprițuri de substanțe narcotice. La data de 08.10.2011 urma să-mi

aducă șprițul. Seara pe data de 7.10.2011 Jemna M. mi-a adus un șpriț, a doua zi urma să-mi

aducă încă 3 șprițuri. Atunci seara i-am dat 150 lei pentru un șpriț cu substanță narcotică, a

doua zi urma să-mi aducă încă 3 șprițuri – 3 ml – contra sumei de 300 lei. A doua zi, a venit

6

cu o mașină roșie Jemna Marcel, era și fiul său mic. Jemna Marcel a intrat în casă, dar nu a

reușit să ia banii, a intrat poliția... Îl cunosc pe fratele lui Jemna Marcel. De la fratele lui

Jemna M. - Jemna Emanuil nu am procurat narcotice.” (f.d. 139-140).

Din declarațiile martorului Cebotari S.V., care este nora martorului Turculeț V.F.,

au fost omise: „Socrul meu nu se mișcă. Am văzut cum Jemna M. i-a adus în hîrtie – masă

vegetală de culoare verde, mărunțită, uscată. După ce pleca Jemna M. socrul desfăcea hîrtia.

Am văzut cum socrul i-a dat bani lui Jemna M. pentru masa mărunțită. Jemna M. venea cu o

mașină. Socrul meu i-a dat 300-400 lei, Jemna M. mai întîi lua banii, apoi aducea masa

vegetală. Socrul meu îl telefona pe Jemna M.... La 8.10.2011 Jemna M. a venit cu fratele său și

un copil mic. Fratele inculpatului a adus același colet cu masa vegetală, dar copilul avea

siringă în buzunar. Seara Jemna M. a fost și a luat banii, a doua zia adus masa vegetală și

seringa. Nu au reușit să transmită a venit poliția. Socrul meu a transmis 350 lei lui Jemna

M.” (f.d. 137-138).

Iar din declarațiile martorului Șarban V.V., care este feciorul martorului Turculeț

V.F., au fost omise următoarele: „Pe inculpat îl cunosc de vreo 3 ani. Înainte de venirea lui,

tata îl ruga să-i dea niște bani. După plecarea lui Jemna M. eu observam că tata se afla sub

influența drogurilor.” (f.d. 66).

Analizînd aprecierea instanței de apel în privința acestora, Colegiul observă

numai constatarea că, „Depozițiile martorilor Turculeț V.F., Cebotari S.F. și Șarban V.V.

precum că anterior, pînă la 08.10.2011, Jemna M.V. permanent contra plată î-i realiza lui

Turculeț V.F. substanțe narcotice, nu se confirmă prin oarecare alte probe administrate pe

caz”, concluzie ce vine în contradicție cu declarațiile acestora date la diferite etape a

procesului penal.

Iar în privința probelor scrise menționate mai sus, instanța de apel a concluzionat

doar că: „Acest material însă nu demonstrează că anume Jemna M.V. are oarecare atribuție la

aceste substanțe și că el ar fi venit la Turculeț V.F. pentru a-i realiza substanțe narcotice”,

ceea ce în viziunea instanței de recurs confirmă faptul că probele enunțate mai sus nu

au fost verificate și apreciate în baza proprii și juste evaluări.

Mai mult, instanța de apel a conchis că: „Însăși Jemna M.V. a declarat că aceste

substanțe puteau aparține fratelui său - Jemna E.”, astfel, fiind date prioritate declarațiilor

inculpatului, ignorînd celelalte probe, printre care și declarațiile minorului Sirota R.V.

și martorului Jemna E.

Astfel, instanța de apel în decizie a menționat că: „Lămuririle inițiale a minorului

Sirota V.R. și Jemna E., la care instanța face referire și conform cărora, precum că, substanțele

narcotice depistate lîngă automobil și în buzunar la Sirota V.R., aparțineau lui Jemna M.V.,

nu pot fi puse ca probe la baza sentinței de condamnare a acestuia. Ulterior, minorul Sirota

V.R. fiind audiat cu respectarea normelor de procedură penală, a declarat că substanțele

narcotice menționate i-au fost transmise lui în automobil de către Jumna E., atunci cînd ei au

văzut că din casa lui Turculeț V.F. a ieșit Jemna M.V. condus de polițiști, care veneau spre

automobil. Însăși Jemna E., după cum s-a menționat, a decedat la 12.10.2011, nefiind audiat

cu respectarea normelor de procedură penală. De fapt la Jemna M.V., care conform învinuirii

și concluziei instanței de fond, precum că a venit la Turculeț V.F. pentru a-i realiza substanțe

narcotice, nu au fost depistate astfel de substanțe.”

7

În acest context Colegiul reține că, instanța de apel neargumentat a ignorat

declarațiile inițiale ale minorului Sirota R.V. din 08.10.2011, care explică că: „Tata

Jemna Marcel, în mașină mi-a dat o seringă și în ea era un lichid de culoare cafenie și mi-a

spus s-o pun în buzunar”(f.d. 39) și a martorului Jemna E., care nu cunoaște faptul

provenienței seringii la minorul Sirota R.V (f.d. 44), motivînd că aceste lămuriri au

fost efectuate cu încălcarea normelor de procedură penală. Însă Colegiul remarcă că

nulitatea acestor declarații nu a fost invocată în cadrul acestui proces penal, fapt ce

duce la ignorarea eronată a acestor declarații de către instanța de apel.

Colegiul reține că, deși, minorul Sirota R.V. pe parcursul urmăririi penale, își

schimbă declarațiile, ce se contrazic cu cele depuse anterior, însă Colegiul atestă faptul

că aceste schimbări au avut loc după decesul martorului Jemna E.

Concluzionînd cele menționate Colegiul specifică că, instanța de apel s-a expus

prematur asupra probelor menționate, neelucidînd faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, adică conținutul probelor indicate au fost

expuse în alt sens decît cel în care au fost declarate.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptând

niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor martorilor Sirota

R.V., Jemna E., Turculeț V.F., Cebotari S.F. și Șarban V.V. Discrepanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, au

avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature, nemotivate.

În atare situație se constată că instanța de apel, unilateral a examinat probele și a

dat mai multă prioritate probelor prezentate de apărare, ignorîndu-le neargumentat

pe cele ale acuzării, fapt ce a dus la concluzia prematură a instanței de apel că,

„instanța de fond nu a avut temei de a-l condamna pe Jemna M.V. pe capătul de învinuire de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b1), f) Cod penal”.

Rezumînd cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui Jemna M.V., să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea

altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte

prevederi legale instanța de apel a grupat o parte din probe, argumentînd la general

că ele nu confirmă vinovăția inculpatului, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să

se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunînd

temeiul respectiv și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra

fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și menționate în cererea de apel, în baza

evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor

8

readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa

cercetării judecătorești și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al

părților, în această fază procesuală, și ca urmare să rețină corect starea de fapt,

vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de către acesta.

Colegiul constată, că instanța de apel la examinarea apelurilor declarate nu a

respectat nici prevederile art. 417 Cod de procedură penală, și anume hotărârea

adoptată nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la admiterea apelului

avocatului și respingerea apelului procurorului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Astfel, Colegiul constată că și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent

și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală: „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către procuror și decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței

de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece aceste erori nu

pot fi corectate de instanța de recurs. Mai mult ca atît, la examinarea apelurilor

declarate, de fapt la argumentele invocate de procuror în apel nu s-a dat răspuns

argumentat, instanța de apel doar s-a expus printr-o frază cu caracter general.

Colegiul specifică că instanța de apel, fiind sesizată prin apeluri, urma să

analizeze, să aprecieze și să verifice fiecare probă aparte, să dezvăluie fiecare

concluzie de acceptare sau respingere a probei, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind

înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și

circumstanțelor cauzei penale.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide că, decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare în alt

complet de judecători, în cadrul căreia urmează a fi apreciate probele toate în cumul,

la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții juste și corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți în apel, să verifice și

să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul

cuvenit intenția și acțiunile inculpatului, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a infracțiunilor incriminate, și să-

și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO,

să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

9

D E C I D E:

Admite, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 05 iunie 2013, în cauza penală în privința lui Jemna Marcel Vasile,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată public la 14 ianuarie 2014,

ora 09.50.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

(semnătură) Elena Covalenco

(semnătură) Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

10