1ra-1174/13 — 264 alin 1 CP

1ra-1174/13 — 264 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1174/13

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

11 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecătorii – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în principiu

a recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Radu Sâli și de avocatul Iurie Chifiac în numele inculpatului Garbuz Mihail

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2013, în

cauza penală în privința lui

Garbuz Mihail Vasile, născut la 18 aprilie 1965, originar din r-nul

Slobozia și domiciliat în mun. Chișinău,Gh. Asachi 1 ”A”, cetățean al

R. Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

2013;

Colegiul penal asupra recursurilor,-

C O N S T A T Ă :

Garbuz Mihail a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de Vrabie Serghei a fost respinsă

faptul că el, la 13.04.2011, aproximativ pe la orele 08:45, conducînd automobilul de

model ”Fiat” cu n/î BL DG-457, în mun. Chișinău pe bd. Ștefan cel Mare din direcția

str. Vlaicu Pîrcălab spre str. Vasile Alecsandri, pe banda dreaptă de circulație,

încălcînd prevederile art. 45 alin. (1) și (2); 58 alin. (3) RCR, neținînd seama de faptul

că se deplasează pe prima bandă de circulație, iar pe banda a 2-a de circulație se

deplasa un troleu, care-i bloca posibilitatea de a vedea întreg carosabilul, aflîndu-se în

imediata apropiere de intersecția cu str. M. Eminescu și trecerea de pietoni amplasată

în intersecția dată, a comis accidentarea pietonului Serghei Vrabie, care se deplasa din

partea stîngă spre dreapta relativ direcției de deplasare a unității de transport. Urmare

a impactului conform raportului de examinare medico-legală nr. 942/D din 21.04.2011

pietonul s-a ales cu vătămări corporale medii.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul Garbuz Mihail să fie condamnat în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa

aplicată să-i fie suspendată condiționat pe un termen de 2 ani.

În susținerea cerințelor sale procurorul apelant a invocat că vinovăția inculpatului

Garbuz M. de săvîrșirea infracțiunii incriminate a fost pe deplin dovedită în volum

deplin prin cumulul de probe prezentate de partea acuzării și cercetate în instanța de

fond: declarațiile părții vătămate Vrabie S., ale martorilor Dorohin O. și Racovici V.,

prin raportul de expertiză medico-legală nr. 942/D din 21.04.2011, procesul verbal de

cercetare la fața locului, schița accidentului rutier și planșa-foto, certificatul de

accident rutier, raportul R-l nr. 302 din 13.04.2011.

Mai mult, instanța de fond la adoptarea sentinței de achitare nu a luat în

considerație faptul că martorii oculari indică direct la faptul că partea vătămată S.

Vrabie, cînd traversa-se mai mult de jumătate de carosabil, la semaforul pentru

transport se conectase culoarea verde și, că automobilul de pe banda stîngă și

troleibuzul de pe a doua bandă au frînat, cedînd trecerea pietonului.

Astfel, instanța greșit a conchis că S. Vrabie a încălcat cerințele pct. 23 alin. (3)

din RCR, deoarece în lipsa refugiului pe bd. Ștefan cel Mare, pietonul legal a finisat

trecerea drumului fiind surprins de semnalul roșu al semaforului în timpul traversării.

Faptul că s-a conectat culoarea verde a semaforului, nu însemnă că se permite

deplasarea fără a se asigura, deoarece RCR prevede că la apariția semnalului verde a

semaforului, conducătorul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor deja angajate în

trecerea intersecției, indiferent de direcția lor de deplasare, precum și pietonilor care

finalizează trecerea carosabilului, cum de fapt legal, a procedat în conformitate cu

prevederile pct. 23 al RCR, partea vătămată S. Vrabie.

fost admis apelul procurorului, casată decizia instanței de fond, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Garbuz Mihail a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în

mărime de 150 unități convenționale, în sumă de 3.000 lei.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind încasat de la Garbuz Mihail în

beneficiul lui Vrabie Serghei 1.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În temeiul art. 225 alin. (3) CPP, acțiunea civilă în latura prejudiciului material,

a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că, inculpatul

Garbuz Mihail la 13.04.2011, aproximativ pe la orele 08:45, conducînd automobilul

de model ”Fiat” cu n/î BL DG-457, în mun. Chișinău pe bd. Ștefan cel Mare din

direcția str. Vlaicu Pîrcălab spre str. Vasile Alecsandri, pe banda dreaptă de circulație,

încălcînd prevederile art. 45 alin. (1) și (2); 58 alin. (3) RCR, neținînd seama de faptul

că se deplasează pe prima bandă de circulație, iar pe banda a 2-a de circulație se

deplasa un troleu, care-i bloca posibilitatea de a vedea întreg carosabilul, aflîndu-se în

imediata apropiere de intersecția cu str. M. Eminescu și trecerea de pietoni amplasată

în intersecția dată, a comis accidentarea pietonului Serghei Vrabie, care se deplasa din

partea stîngă spre dreapta relativ direcției de deplasare a unității de transport. Urmare

a impactului conform raportului de examinare medico-legală nr. 942/D din 21.04.2011

pietonul s-a ales cu vătămări corporale medii.

2

4.2. La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat că vinovăția

inculpatului Garbuz Mihail de săvîrșirea infracțiunii incriminate în baza art. 264 alin.

(1) Cod penal, se confirmă prin:

 declarațiile părții vătămate Vrabie Serghei;

 declarațiile martorului Dorohin Oleg, Racovici Valentin;

 procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului rutier și

planșa foto (f.d. 4-10);

 certificatul de accident rutier din 13.04.2011 (f.d. 11);

 raport R-l nr. 302 din 13.04.2011 (f.d. 3);

 raportul de expertiză medico-legală nr. 942/D din 21.04.2011 (f.d. 34);

Analizînd și apreciind în cumul probele cercetate, instanța de apel a conchis că

probatoriul legal administrat și verificat în cauză, confirmă clar și incontestabil faptul

comiterii de către inculpatul Garbuz M. a infracțiunii incriminate, iar declarațiile

acestuia sunt o metodă de apărare aleasă de către inculpat în scop de a se eschiva de la

răspunderea penală pentru fapta comisă, or versiunea invocată nu coroborează cu

celelalte probe.

Astfel, instanța de apel, cu referire la art. 23 alin. (3); 58 alin. (3) RCR a

menționat, că martorii oculari indică direct la faptul că partea vătămată S. Vrabie, cînd

traversase mai mult de jumătate de carosabil, la semaforul pentru transport se

conectase culoarea verde, însă automobilul de pe banda stingă și troleibuzul de pe a

doua bandă au frînat, cedînd trecerea pietonului. Mai mult, în fața inculpatului se afla

trecerea de pietoni și indicatorul rutier care 1-a informat de faptul dat, astfel, ultimul

trebuia să fie prudent deoarece a recunoscut în instanță că vizibilitatea întregului

carosabil pentru el era redusă, reieșind și din acel motiv că în stînga lui era un

troleibuz care închidea cîmpul de vizibilitate.

Deci, faptul că s-a conectat culoarea verde a semaforului, nu însemna că se

permite deplasarea fără a se asigura de securitatea la trafic, iar partea vătămată S.

Vrabie a procedat legal, finalizînd traversarea carosabilului, mai ales că la acea

intersecție nu este refugiu pentru a aștepta culoarea verde, or, conform Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 20 din 08.07.1999 ”Cu privire la aplicarea

legislației examinării cauzelor penale referitor la încălcarea a circulației și de

exploatare a mijloacelor de transport în cadrul regulilor de securitate ”, - nu poate fi

temei pentru eliberarea conducătorului auto de răspundere penală în cazul în care în

acțiunile lui există componența infracțiunii, chiar și în cazul în care regulile

circulației rutiere au fost încălcate și de pietonul pătimit.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a constatat existența temeiului real -

fapta prejudiciabilă săvîrșită, temeiului juridic - (componența infracțiunii) de tragere

la răspundere penală a inculpatului Garbuz M. pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin.(1) Cod penal.

4.3. La individualizarea pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art.

16; 61 alin. (1), (2); 75-78 Cod penal și reiterează următoarele, iar acțiunea civilă

înaintată de către partea vătămată Vrabie S., instanța de apel a admis-o parțial, doar în

partea despăgubirilor pentru dauna morală și a considerat că suma de 1.000 lei este

suficientă să compenseze acel prejudiciu moral cauzat prin acțiunile inculpatului. La

stabilirea cuantumului acestei despăgubiri instanța de apel a reținut faptul că însăși

condamnarea inculpatului cu stabilirea pedepsei prezintă în sine o satisfacție morală

3

pentru pătimit, dar și faptul că partea vătămată într-o mare măsură este vinovat de

accidentul rutier deoarece la traversarea carosabilului nu a respectat întocmai cerințele

RCR.

Totodată, instanța de apel în temeiul art. 225 alin. (3) CPP, a lăsat fără

soluționare acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material și doar a admis-o

în principiu deoarece inculpatul nu a prezentat probele necesare pentru justificarea

sumei solicitate.

ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată, deoarece instanța de

apel în viziunea recurentului, la aplicarea pedepsei inculpatului nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, iar pedeapsa stabilită nu este echitabilă în

raport cu fapta comisă și nu va atinge scopul pedepsei penale.

5.1. Avocatul Iurie Chifiac în numele inculpatului Garbuz Mihail, la fel în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de

apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței de fond fără

modificări.

În susținerea cerințelor sale, avocatul recurent și-a exprimat pe larg dezacordul

său cu modalitatea de apreciere a probelor, invocînd în acest sens că, decizia instanței

de apel, prin care s-a dispus condamnarea lui Garbuz M. se bazează pe depozițiile

neconsecutive ale părții vătămate Vrabie S., care se contrazic cu depozițiile martorilor

Dorohin O. și Racovici V..

Astfel, atît martorul Dorohin O., cît și Racovici V. au arătat, că lumina roșie

pentru pietoni s-a aprins, cînd partea vătămată Vrabie S. se afla la mijlocul

carosabilului și toate unitățile de transport au început deplasarea la lumina lor verde.

Tot atunci, partea vătămată a început să alerge.

Automobilul, care era mai aproape de el și troleibuzul care se deplasa pe banda a

doua au reușit să frîneze, iar Garbuz M., vizibilitatea căruia era redusă de troleibuz, nu

a reușit să frîneze. În același timp martorii au menționat, că nu automobilul condus de

condamnat a lovit partea vătămată, ci invers, Vrabie S., alergînd, s-a lovit de

automobilul, condus de Garbuz M., în partea laterală a acestuia.

O probă incontestabilă, care ar demonstra legătura cauzală dintre acțiunile

participanților la accidentul rutier produs și consecințele survenite, ar putea fi servit o

concluzie a expertizei auto-tehnice. Însă, instanța de apel neîntemeiat a respins

demersul avocatului inculpatului, privind numirea unei astfel de expertize.

Prin urmare, interpretarea instanței de apel, că anume Garbuz M. și nu Vrabie S.

este vinovat în comiterea accidentului, este eronată și poartă un caracter de

presupunere, deoarece Garbuz M. nu dispunea de condiții tehnici pentru a evita

impactul, or, în speță de către instanța de apel nu s-a ținut cont de prevederile art. 8;

26 alin. (3); 389 CPP.

numele inculpatului Garbuz Mihail, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea recursurilor ordinare, reieșind din următoarele

considerente.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

4

6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) CPP, hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

6.2. Potrivit textului recursului, recurentul este de acord cu circumstanțele de

fapt stabilite, însă, critică hotărîrea instanței de apel sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate, însă, nu aduce argumente concrete în raport cu

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) CPP.

În acest context, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 424 alin. (2) CPP,

instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

CPP, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnatului. Această dispoziție legală definește natura juridică a recursului ca fiind

o cale de atac devolutivă de drept.

De aici rezultă că, în cazul în care recursul nu este motivat, instanța de recurs se

află în imposibilitate de a judeca cauza în sensul agravării situației condamnatului, dat

fiind că lipsește obiectul judecării respective. Concomitent, avînd obligația de a judeca

recursul în conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) CPP, instanța poate lua în

considerație, din oficiu, temeiurile prevăzute de art. 427 CPP, dar cu condiția să nu

înrăutățească situația inculpatului.

Instanța de recurs nu poate, din oficiu, să evalueze alte temeiuri în drept ale

cazului de casare, decît cele invocate de recurent cu referire la textul de lege citat, cu

excepția cînd, prin soluție, nu se agravează situația părții împotriva căreia este declarat

recursul.

Astfel, în ipoteza în care recurentul și-a motivat recursul fără a indica temeiul

de casare prevăzut în art. 427 CPP, neexistînd o sancțiune procesuală pentru

omisiunea arătată, instanța de recurs va analiza criticile recursului fără a influența

hotărîrea în defavoarea condamnatului.

6.3. Așa fiind, Colegiul penal reține că, criticele formulate de recurent, enunțate

la pct. 5 al prezentei decizii, prin care se susține că instanța de apel la stabilirea

pedepsei inculpatului a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal, - instanța de apel le-

a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la

pct. 4.1. și decizia instanței de apel în totul corespunde prevederilor art. 414, 417 CPP,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai

impune.

Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că la

individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel neîntemeiat i-a stabilit o

pedeapsă prea blîndă – amendă în mărime de 150 unități convenționale în sumă de

3.000 lei și, că pedeapsa nu este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, or, în

acest aspect, instanța de apel just a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, că

5

infracțiunea imputată inculpatului este mai puțin gravă (art. 16 alin. (3) Cod penal) și

prevede una din pedepsele alternative – amendă, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele atenuante ale cauzei, inculpatul se caracterizează pozitiv, antecedente

penale lipsesc, este căsătorit și are la întreținere un copil minor, astfel fiind respectate

în integritate dispozițiile art. 7, 61, 75 Cod penal.

La fel, Colegiul penal menționează, că persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată și executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe

fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate, precum și posibilitatea

obținerii corectării și reeducării vinovaților, avînd în vedere atît principiul prevăzut în

art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cît și prevederile art. 61 Cod penal.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) CPP, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în

cauza inculpatului Garbuz M. și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Iurie Chifiac în

numele inculpatului Garbuz Mihail.

6.4. Potrivit art.432 CPP, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în

principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide în

unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că,

recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercitat calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după

expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția cînd întîrzierea a

fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 CPP, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Lecturînd materialele cauzei, Colegiul penal constată că, conform procesului-

verbal din 08.05.2013 (f. d. 143), a fost pronunțat dispozitivul deciziei instanței de

apel în prezența avocatului Iu. Chifeac și inculpatului Garbuz M., cu anunțarea lor

despre pronunțarea și primirea deciziei integrale la 06.06.2013, ulterior, la data

stabilită aceștia din urmă nu au fost prezenți.

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art. 422 CPP, a

început să decurgă din 06.06.2013 de la pronunțarea deciziei integrale, iar recursul

ordinar declarat de avocatul Iu. Chifeac în numele inculpatului Garbuz M. a fost

declarat la 26.07.2013, prin urmare, a fost declarat peste termenul de 30 de zile stabilit

de lege.

Avînd în vedere că, în situația cînd instanța de recurs respinge recursul ca fiind

tardiv, nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității hotărîrii

adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune asupra legalității

deciziei instanței de apel referitor la condamnarea lui Garbuz M..

6

Astfel, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.(2) CPP,

rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în cauza inculpatului

Garbuz M. și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului declarat de

avocatul Iurie Chifiac în numele inculpatului Garbuz Mihail, ca fiind declarat peste

termen.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli și de avocatul Iurie Chifiac în numele

inculpatului Garbuz Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 mai 2013, în cauza penală privindu-l pe Garbuz Mihail Vasile, al

procurorului, - ca fiind vădit neîntemeiat și al avocatului, - ca declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 09 ianuarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

7