1ra-1051/2013 — art. 323 al.1, 332 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 323 al.1, 332 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 323 al.1, 332 al. 1 CP
1ra-1051/2013 — art. 323 al.1, 332 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-1051/2013
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
17 decembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Andrei Harghel, Constantin Alerguș, Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu,
în ședință publică, a examinat recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2013 în privința lui
Zamșa Viorel Mihail, născut la 22 iunie 1975, originar
din s. Bălășești, r-ul Criuleni, domiciliat în or. Criuleni,
str. Biruinței 18, ap. 18.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 11.08.2011 pînă la 25.10.2012;
Instanța de apel de la 10.12.2012 pînă la 25.04.2013;
Instanța de recurs de la 17.09.2019 pînă la 17.12.2013.
Procedura de citare a fost legal executată.
S-au prezentat:
Procurorul Nicolae Suvac care a pledat pentru admiterea recursului ordinar;
Avocatul Vadim Oltu și inculpatul Zamșa V. au solicitat respingerea recursului
ordinar declarat de procuror ca neîntemeiat.
Examinînd materialele cauzei în raport cu argumentele recursului, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 25.10.2012 Zamșa Viorel de
sub învinuirea prevăzută de art. 328 alin. (1) și 332 alin. (1) CP a fost achitat pe
motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Prin sentința nominalizată s-a reținut, că inculpatul Zamșa Viorel de către
organul de urmărire penală se învinuiește de faptul precum, că activînd în funcția de
ofițer de urmărire penală al Comisariatului de poliție raional Criuleni, fiind investit cu
atribuții în baza Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală, adică fiind o
persoană care efectuează urmărirea penală, examinînd informația de la Spitalul
raional Criuleni din 26.10.2008 asupra decesului cet. Gore Petru, care a fost depistat
pe traseul Criuleni - Chișinău, în s. Onițcani, r-nul Criuleni, presupunîndu-se că a fost
tamponat de automobil, materialele acumulate fiind înregistrate în Registrul
sesizărilor cu privire la infracțiuni al CPR Criuleni (R-l) cu nr. 1030 din 02.2008 și,
fiindu-i transmis spre examinare conform art. 274 din Codul de procedură penală, a
înscris în explicațiile cet. Lovțov Mihai date false și anume, a indicat faptul precum
că acesta ar fi văzut cum Gore Petru a căzut de pe scările barului din preajma casei
sale, de fapt, Lovțov Mihai a făcut asemenea declarații la indicațiile lui Zamșa Viorel.
Prin rechizitoriu, inculpatul Zamșa Viorel se mai învinuiește și de faptul că în
calitate de ofițer de urmărire penală, examinînd în ordinea art. 274 Cod de procedură
penală materialele, pe faptul internării cet. Gore Petru în Spitalul raional Criuleni,
presupunîndu-se că a fost tamponat de un automobil, stabilind că în cazul decesului
cet. Gore Petru există o bănuială rezonabilă că a fost săvîrșită o infracțiune și asupra
1
cazului urmează a fi pornită urmărirea penală, avînd interes personal, cu scopul
micșorării volumului de lucru ce urma a fi efectuat și pentru a se eschiva de la
activitatea complicată de identificare a persoanei ce a comis infracțiunea, conform
art. 55 alin. (4) și art. 57 alin. (2) Cod procedură penală, și art. 13 din Legea privind
statutul ofițerului de urmărire penală nr. 333 din 10.11.2006, fiind obligat să înceapă
urmărirea penală în cazul în care - cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de
constatare rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvîrșită o infracțiune și să conducă,
din momentul înregistrării faptei social periculoase, măsurile operative de investigații
pentru descoperirea infracțiunii, contrar atribuțiilor stabilite de lege, depășindu-și în
mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate, după introducerea datelor false
în explicațiile cet. Lovțov Mihai și Muntean Victor precum că cet. Gore Petru nu ar fi
fost tamponat de automobil, dar a căzut de pe scările magazinului-bar, fără a lua în
considerare rezultatele raportului de examinare medico-legală a cadavrului cet. Gore
Petru, din care rezultă prezența multiplelor vătămări calificate de expert drept grave
periculoase pentru viață, neîntemeiat la 15.07.2009 a întocmit raportul cu propunerea
de a nu porni urmărirea penală și a înaintat materialele procurorului pentru a decide.
Ca rezultat, urmare a prezentării materialelor cu date false, prin ordonanța
procurorului din 31.07.2009 s-a dispus refuzul în pornirea urmăririi penale care
ulterior, la 29.06.2010 prin ordonanța Prim-adjunctului Procurorului General a fost
anulată ca ilegală, fiind dispusă pornirea urmăririi penale în baza art. 264 alin. (3) lit.
b) și 266 Cod penal.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apeluri:
- procurorul, solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri de
condamnare, invocînd că probe acumulate în cadrul urmăririi penale, obiectiv și
deplin confirmă vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate;
- avocatul Vadim Oltu, invocînd dezacordul cu motivul pentru care a fost
adoptată sentința de achitare și consideră greșit constatată prezența faptei de
falsificare a declarațiilor lui Lovțov M. de către inculpat. Apărarea susține că instanța
nu a dat în această parte o apreciere corectă probelor în baza principiilor generale de
drept și anume, legalitatea procesului penal (art. 7 CPP), prezumția nevinovăției (art.
8 CPP) și a pus la baza concluziei probe ce urmau a fi apreciate critic, fără a aduce
careva argumente, nu a contraargumentat poziția apărării. În rest cu constatările de
fapt și de drept și concluzia instanței de fond apărarea este de acord și consideră că
sentința în rest este motivată de fapt și de drept.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie
2013, au fost respinse apelurile procurorului și avocatului Vadim Oltu ca nefondate,
cu menținerea sentinței.
Instanța de apel, respingînd argumentele apelurilor a relevat, că instanța de fond
corect a stabilit starea de fapt și de drept în cauză.
Procurorul, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, a declarat recurs ordinar solicitînd casarea deciziei instanței de apel
cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, motivînd, că această instanță
greșit a calificat totalitatea semnelor obiective și subiective ale faptelor prejudiciabile
incriminate lui Zamșa Viorel.
Colegiu penal va respinge recursul acuzatorului de stat, reieșind din
următoarele.
Îndeplinind cerințele art. 414- 417 Cod de procedură penală instanța de apel
a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate în
2
instanța de fond și pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apel, a adoptat
hotărîre legală și întemeiată.
Menținînd sentința de achitare, instanța de apel s-a referit la un șir de
probe, care în ansamblul lor cu certitudine dovedesc nevinovăția lui Zamșa Viorel în
comiterea excesului de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu.
Aceste acțiuni ale inculpatului nu se încadrează în dispoziția art. 332 al. (1) CP -
falsul în actele publice după semnele înscrierii de către o persoană cu funcție de
răspundere, în documentele oficiale a unor date vădit false, acțiuni săvîrșite din
interes personal.
Potrivit doctrinei penale, infracțiunea susnumită se comite cu intenție directă,
motivul ei fiind unul special: conform învinuirii - din interes personal. Pentru
interpretarea acestei noțiuni instanța consemnează că, în acord cu art. 1 al Legii cu
privire la conflictul de interese, interesul personal constituie orice avantaj material
sau de altă natură, urmărit ori obținut, în mod direct sau indirect, pentru sine sau
pentru persoane apropiate de către persoana cu funcție de răspundere ca urmare a
îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Prin urmare, se are în vedere exclusiv năzuința
obținerii unor avantaje nepatrimoniale și oricare alte motive nu pot ghida făptuitorul
la comiterea infracțiunii specificate.
Instanța a mai notat, că nu poate reține ca motiv al infracțiunii interesul personal
al inculpatului, deoarece nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată acel fapt, că
inculpatul ar fi comis aceste acțiuni din interes personal, ori, concluzia acuzării că
interesul personal constă în intenția de a micșora volumul de lucru necesar pentru
descoperirea infracțiunii, nu poate fi reținut de instanță ca unul relevant în cauza dată,
or, încetarea unei singure cauze penale, nu poate avea ca consecințe acest efect.
Astfel, instanța de apel corect a constatat lipsa unui element al componenței
infracțiunii prevăzute la art. 332 alin. (1) CP și anume, latura subiectivă la care se
referă motivul infracțiunii.
Cît privește, raportul de autosesizare asupra faptului comiterii de către
inculpat a infracțiunii prevăzută de art. 332 alin. (1) CP (f.d. 24, vol. I), rapoartele de
prelungire a termenului de examinare a sesizării ( f.d. 133-139, vol. I), comunicarea
telefonică de la Spitalul raional Criuleni (f.d. 140, vol. I); fotografie (f.d. 152, vol. I) -
acestea nu pot fi reținute de către instanță ca probe în confirmarea acuzării adusă
inculpatului, deoarece nu conțin informații din care să rezulte acțiunile imputate
inculpatului, iar corpurile delicte: raportul cu propunerea de a nu începe urmărirea
penală din 31 decembrie 2008 din materialul nr. 1030 din REI-1 a CPR (f.d. 160, vol.
I), și explicațiile martorilor la cauză, ridicate prin ordonanța de ridicare din
14.02.2010 (f.d. 104-111, vol. I), cu excepția explicației lui Lovțov Miahail (f.d. 109,
vol. I), nu pot fi puse la baza învinuirii pe motivul că nu au fost îndeplinite de către
inculpat.
În același timp, instanța de apel nu a reținut argumentul primei instanțe
precum că acțiunile lui Zamșa V. solicită o încadrare specială după semnele
infracțiunii de falsificare a probelor în procesul penal de către persoana care
efectuează urmărirea penală, infracțiune prevăzută de art. 310 alin. (2) CP, deoarece
inculpatul a acționat în afara urmăririi penale, în faza de control al faptelor în ordinea
art. 274 CPP și pînă la pornirea urmăririi penale, iar acest aspect nu permite a
presupune că actul falsificat este probă în procesul penal. Actul falsificat de
inculpatul Zamșa V. (explicația cet. Lovțov M.) este un act care stă la baza pornirii
3
sau refuzului în pornirea urmării penale, nefiind prevăzut de Codul de procedură
penală ca probă și nici nu este apreciat ca probă.
Astfel, instanța de apel a constatat, că acțiunile inculpatului în încadrarea
formulată de către acuzare nu și-au găsit confirmare și din aceste motive se menține
concluzia instanței privind achitarea pe art. 332 alin. (1) CP – concluzie susținută de
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție.
Pe capătul de învinuire a inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de
art. 328 alin. (1) CP, după indicii calificativi ai depășirii atribuțiilor de serviciu și
anume săvîrșirea de către o persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni care
depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, acțiuni
care au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice, drepturilor și
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, instanța de apel corect a constatat
absența însăși a laturii obiective cît și a intenției inculpatului la depășirea atribuțiilor
de serviciu.
La înaintarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale, inculpatul Zamșa
Viorel a procedat în conformitate cu prevederile art. 274 CPP, hotărîrea decisivă în
pornirea sau neînceperea urmăririi penale, fiind atribuită exclusiv procurorului și în
aspectul sus indicat, calitatea de subiect al infracțiunii - persoana cu funcție de
răspundere în cazul neînceperii urmăririi penale - fiind procurorul.
Instanța de apel a mai constatat absența unui element al laturii obiective -
daunelor în proporții considerabile intereselor publice și a drepturilor și intereselor
ocrotite de lege.
Infracțiunea specificată la art. 328 CP este o infracțiune materială și se
consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporții considerabile
intereselor publice și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege. Astfel, ordonanța de
neîncepere a urmăririi penale, fiind cu drept de contestare în instanța de judecată,
acest drept ce nu a fost exercitat de către succesorul legal al părții vătămate Gore
Petru. Din aceste considerente se respinge afirmația acuzării precum că prin
nedescoperirea motivului decesului cet. Gore Petru s-au cauzat daune în proporții
considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice.
Din considerentele menționate, următoarele acte din probatoriu: procesul-
verbal de cercetare la fața locului (f. d. 141-142, vol. I), îndreptare la efectuarea
constatării tehnico-științifică (f.d. 143, vol. I), explicația cet. Munten Victor (f.d. 144,
vol. I), explicația cet. Adam Ludmila (f.d. 145, vol. I); explicația cet. Istrati
Veaceslav (f.d. 146, vol.I); explicația cet. Beghiu Mihail (f.d. 147, vol. I), explicația
cet. Melnic Natalia (f.d. 148, vol. I), îndreptare la examinarea medico-legală (f.d.
149, vol. I), explicația cet. Muntean Victor (f.d. 150, vol. I), explicația cet. Lovțov
Mihail (f.d. 109, vol. I), raport cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale (f.d.
160, vol. I), scrisoarea de însoțire de la Procuratură (f.d. 161, vol. I), ordonanța de
neacceptare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale (f.d. 162, vol. I), raportul de
examinare medico-legală (f.d. 163, vol. I), raportul cu propunerea de a nu începe
urmărirea penală (f.d. 165, vol. I), ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale
(f.d. 166, vol. I), instanța le-a apreciat ca fiind lipsite de relevanță pentru confirmarea
învinuirii aduse.
În speță sentința de achitare s-a adoptat prin prisma prevederilor art. 390
alin. (1) pct. 3) CPP. Sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu
4
întrunește elementele infracțiunii. Dat fiind faptul că din probele cercetate nu se
confirmă că acțiunile comise de către Zamșa Viorel întrunesc toate elementele
infracțiunilor incriminate, instanța de judecată corect a adoptat o sentință de achitare
iar instanța de apel a menținut-o – concluzie susținută de Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție.
Din aceste considerente și în baza celor menționate, colegiul
concluzionează că recursul declarat de acuzatorul de stat este neîntemeiat și se
respinge cu menținerea hotărîrii atacate. Recursul nu se întemeiază pe careva din
motivele prevăzute în art. 427 CPP.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, recursul ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2013 în privința lui
Zamșa Viorel Mihail, cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2013, ora 930
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Andrei Harghel
Ion Arhiliuc
Constantin Alerguș
Iurie Diaconu
5