1ra-966-2013 — art.264 alin.1 CP

1ra-966-2013 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr.1ra-966/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 decembrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Elena Covalenco, Vladimir Timofti, Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16 aprilie 2013 de către avocații Marina

Galupa și Andrei Leșanu în numele inculpatului

Edlicica Vladimir Alexandru, născut la 14 iulie 1989,

originar și domiciliat în or.Cahul, str.Bălcescu 5/67.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 09.08.2011 pînă la 17.09.2012,

instanța de apel de la 29.10.2012 pînă la 16.04.2013,

instanța de recurs de la 03.09.2013 pînă la 10.12.2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat: inculpatul Edlicica Vladimir și partea vătămată Furnică Ecaterina.

Apărătorul Leșanu Andrei și inculpatul au susținut ambele recursuri, solicitînd

admiterea lor în sensurile declarate.

Procurorul Suvac Nicolae, avocatul Arnaut Ivan și partea vătămată Furnică

Ecaterina s-au pronunțat pentru respingerea recursurilor declarate ca fiind neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.264 alin.(l) Cod penal la amendă în mărime de 200 unități

convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Acțiunea civilă a părților vătămate Furnică Ecaterina și Camenenco Natalia a fost

admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului material să se expună

instanța în ordinea procedurii civile.

aproximativ la ora 18.30, conducînd automobilul de model „Mazda 6”, cu n/î CH BB 675

și, deplasîndu-se pe str.I.L.Caragiale, or.Cahul, încălcînd cerințele art.10 pct.1) lit.b),

art.45 pct.(1) și (2) lit.a), b), d), e) din Regulamentul Circulației Rutiere, care indică că:

„conducătorul mijlocului de transport trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, b) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, iar în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească pentru a nu pune în pericol situația traficului”, fără a ține cont de situația rutieră,

nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului, ieșind de pe traseu pe trotuar și a comis

tamponarea pietonilor Camenenco Natalia și Furnică Ecaterina cauzîndu-le acestora,

1

conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.234/D din 07.07.2011 și nr.261/D din

25.07.2011, vătămări corporale ușoare și, respectiv, vătămări corporale medii.

vătămate E.Furnică și avocatul M.Galupa în numele inculpatului V.Edlicica, care au

solicitat:

- avocatul I.Arnaut în numele părții vătămate, casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai

aspră, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, pe motiv că pedeapsa

stabilită de prima instanță este prea blîndă în coraport cu circumstanțele comiterii

infracțiunii și consecințele acesteia, neîntemeiat instanța a dispus condamnarea acestuia

fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, astfel nu va fi atins scopul de

corectare a inculpatului, precum și prevenirea de noi infracțiuni, iar în instanță nu au fost

aduse careva probe în confirmarea faptului că mijlocul de transport este unica sursă de

existență a inculpatului; instanța neîntemeiat a lăsat fără examinare acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată E.Furnică, dispunînd ca asupra cuantumului prejudiciului să

se expună instanța în ordinea procedurii civile, pe cînd au fost prezentate probe ce

stabilesc cuantumul acesteia, solicitînd admiterea acțiunii integrale;

- avocatul M.Galupa în numele inculpatului, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă

de amendă, cu aplicarea art.79 Cod penal, argumentînd că în cauză există circumstanțe

excepționale care permit aplicarea normei date, deoarece prima instanță i-a aplicat o

pedeapsă prea aspră, fără a ține seama de prevederile art.64 Cod penal, adică de situația

materială a inculpatului, din cauza urmăririi penale nu poate să se angajeze în cîmpul

muncii.

respins, ca nefondat, apelul avocatului M.Galupa în numele inculpatului V.Edlicica și

admis apelul avocatului I.Arnaut în numele părții vătămate E.Furnică, casată parțial

sentința în latura penală și civilă, și pronunțată o nouă hotărîre, prin care inculpatului

V.Edlicica, în baza art.264 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 200 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată E.Furnică a fost admisă parțial,

dispunîndu-se încasarea de la V.Edlicica în beneficiul acesteia a prejudiciului moral în

mărime de 25000 lei. În rest sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că probele cercetate de prima

instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă

vinovăția inculpatului V.Edlicica în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui au fost

corect încadrate în baza art.264 alin.(1) Cod penal. Însă, în ce privește stabilirea pedepsei,

instanța de apel a conchis că, temeiurile invocate de avocatul I.Arnaut în numele părții

vătămate E.Furnică sînt întemeiate, deoarece prima instanță eronat nu a aplicat în privința

inculpatului pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, neluînd în considerație circumstanțele cauzei și persoana inculpatului, și faptul

că în urma accidentului rutier au avut de suferit două persoane, din care uneia i-au fost

cauzate vătămări corporale medii. Totodată, instanța de apel a considerat parțial întemeiate

și motivele invocate de către acesta în ce privește latura civilă, și anume în partea reparării

prejudiciului moral, deoarece, reieșind din gravitatea vătămărilor cauzate părții vătămate,

care se califică ca medii, de durata îndelungată a aflării acesteia la tratament medical în

2

staționar și consecințele accidentului, în urma căruia celei din urmă i s-a acordat gradul II

de invaliditate, ce împiedică activitatea ei anterioară, rezultă că acesteia i-au fost cauzate

suferințe fizice și psihice, în legătură cu ce a conchis că cuantumul despăgubirilor pentru

prejudiciul moral în mărime de 25000 lei va fi unul echitabil și corespunzător, conform

prevederilor art.219 alin.(4) Cod de procedură penală.

Referitor la prejudiciul material, instanța de apel, reieșind din actele cauzei, a

considerat că prima instanță întemeiat în partea dată a admis în principiu acțiunea civilă,

urmînd ca asupra cuantumului acestuia să se expună instanța civilă, deoarece probele

prezentate de partea vătămată E.Furnică, cît și raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr.156 din 14.05.2012, fac imposibilă stabilirea unui cuantum concret, care urma

să fie supus încasării, fiind necesară administrarea de noi probe.

De asemenea, instanța de apel a menționat că sînt neîntemeiate argumentele

avocatului M.Galupa, precum că în privința inculpatului urmau a fi aplicate prevederile

art.79 Cod penal, deoarece în cauză nu au fost constatate careva circumstanțe excepționale,

ce ar fi permis aplicarea acestei norme penale, iar la stabilirea pedepsei inculpatului, prima

instanță a ținut seama de toate circumstanțele atenuante și de cele invocate de apelantă în

cererea de apel, precum și de persoana acestuia.

M.Galupa și A.Leșanu în numele inculpatului V.Edlicica, care au solicitat:

- avocatul M.Galupa care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6),

10) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că

instanța de apel greșit a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, deoarece prima

instanță, reieșind din numărul circumstanțelor atenuante prezente în cauză, corect a

conchis de a nu-i stabili acestuia pedeapsa complementară; instanța nu a ținut seama că

avocatul părții vătămate în cadrul examinării cauzei în instanța de apel nu a avut pretenții

referitor la pedeapsa aplicată, nefiind de acord cu soluția instanței în latura civilă, din care

motiv instanța de apel nu a fost în drept să modifice pedeapsa aplicată de prima instanță,

cu care și procurorul a fost de acord, neatacînd sentința; cuantumul prejudiciului moral

încasat în folosul părții vătămate este unul exagerat, neproporțional cauzei, deoarece

aceasta deține gradul trei de invaliditate, care i-a fost stabilit pentru boală obișnuită;

neîntemeiat instanța a considerat că circumstanțele atenuante stabilite în cauză nu pot fi

considerate excepționale;

- avocatul A.Leșanu, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel

neîntemeiat a casat soluția primei instanțe și a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, neluînd în

considerație faptul că la moment inculpatul este angajat la muncă, mijlocul de transport

fiind unica lui sursă de existență, iar suma prejudiciului moral în mărime de 25000 lei,

este prea exagerată.

invocate, Colegiul penal consideră că recursurile ordinare declarate de avocatul A.Leșanu

urmează a fi respins ca inadmisibil, iar a avocatului M.Galupa urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Referitor la recursul avocatului A.Leșanu.

În conformitate cu prevederile art.422 Cod de procedură penală (modificat în

redacția Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare la 27.10.2012), termenul de declarare a

recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel este de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

3

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul a fost pronunțat la 16.04.2013 în prezența participanților la proces, inclusiv a

inculpatului V.Edlicica și avocatului său, M.Galupa, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate -

15.05.2013, ora 10.00, iar din cauza complexității cauzei, pronunțarea deciziei motivate a

fost numită pentru 30.05.2013, ora 10.00 (f.d.230-233).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că decizia motivată a fost

pronunțată la 30.05.2013, la care a fost prezentă și avocatul M.Galupa, căreia i-a fost

înmînată contra semnătură o copie a deciziei motivate (f.d.243).

Totodată, instanța, la 03.06.2013, a expediat copia deciziei motivate pentru

informare în adresa tuturor participanților la proces, inclusiv și inculpatului V.Edlicica,

respectîndu-se prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală (f.d.244).

Potrivit prevederilor art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, termenul de declarare a recursului (de 30 de zile)

începe să curgă de la 31.05.2013 și expiră la 02.07.2013.

Conform datelor de înregistrare a secției grefă a Colegiului penal, avocatul

A.Leșanu, acționînd în baza contractului încheiat la 14.06.2013, nr.32 și mandatului din

aceeași dată, a depus recurs asupra deciziei instanței de apel la 05.07.2013, adică după

expirarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art.422 Cod de procedură penală

(f.d.261).

Motivul invocat de avocat, precum că termenul de declarare a recursului urmează

a fi calculat din 07.06.2013, dată cînd inculpatul a făcut cunoștință cu decizia motivată,

nu poate fi reținut ca temei de casare a deciziei, deoarece în lege este cert stipulat

momentul începerii curgerii acestui termen, excepție făcînd doar persoanele arestate, iar

avocatul, după încheierea contractului, urma să se încadreze în termenul de declarare a

recursului oferit tuturor particpanților la proces.

Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen

procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ,

adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși

recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv,

deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar,

nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide că recursul înaintat de avocatul

A.Leșan în numele inculpatului, este declarat peste termen.

Referitor la recursul avocatului M.Galupa.

Conform prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar.

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, la care

face referire avocatul M.Galupa, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea

4

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Raportînd normele date la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri și-

au găsit confirmare.

Starea de fapt reținută și de drept apreciată de instanța de fond concordă cu

circumstanțele de fapt stabilite și probele administrate în cauză, acțiunile inculpatului just

fiind încadrate în prevederile art.264 alin.(1) Cod penal.

Însă, instanța de apel, casînd sentința primei instanțe în latura penală și stabilindu-i

inculpatului pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, nu a ținut cont de faptul că prin Legea nr.45 din 21.04.2005, alin.(1) al art.264

Cod penal s-a modificat. Astfel, pînă la modificările operate la art.264 alin.(1) Cod penal,

legiuitorul expres prevedea că fapta se sancționează cu amendă în mărime de pînă la 300

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Însă, după modifcările operate prin Legea sus-menționată, sancțiunea dată prevede

amendă în mărime de pînă la 300 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Prin urmare, Colegiul penal ține să enunțe că, după aceste modificări, legiuitorul a

prevăzut că pedeapsa complementară facultativă a privării de dreptul de a conduce

mijloace de transport poate fi aplicată doar în situația în care instanța aplică pedeapsa

principală cu închisoarea, în celelalte cazuri, respectiv cînd se stabilește pedeapsa cu

amenda sau cu muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsa facultativă nu este

prevăzută de lege.

După cum rezultă din decizia instanței de apel, lui V.Edlicica, condamnat în baza

art.264 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

200 unități convenționale. Astfel, Colegiul constată că instanța de apel, contrar

prevederilor legale, a aplicat în privința acestuia pedeapsa complementară - privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, deoarece aceasta nu este

prevăzută cînd inculpatului i se stabilește sancțiunea cu amendă.

Totodată, Colegiul penal consideră că sînt neîntemeiate argumentele invocate de

avocatul M.Galupa, precum că instanța de apel nu s-a expus asupra oportunității aplicării

în privința inculpatului a prevederilor art.79 Cod penal și incorect a dispus încasarea

despăgubirilor morale în mărime de 25000 lei, constatînd că partea vătămată E.Furnică are

gardul II de invaliditate, deoarece instanța de apel corect a reținut că în cauză nu a fost

stabilită vreo circumstanță excepțională, legată de scopul și motivele faptei, care ar fi

permis stabilirea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, instanța luînd în

considerație toate circumstanțele atenuante care îl caracterizează pe inculpat, i-a aplicat

acestuia o pedeapsă sub formă de amendă, adică cea mai blîndă pedeapsă din categoria

pedepselor prevăzute de sancțiunea normei penale de care acesta a fost recunoscut vinovat.

Cît privește soluționarea laturii civile, instanța de apel a procedat la o evaluare

corespunzătoare a prejudiciului moral cauzat părții vătămate E.Furnică, avînd în vedere

suferințele fizice și psihice cauzate acesteia, astfel că suma stabilită cu titlu de despăgubiri

morale în mărime de 25000 lei, este în măsură să-i asigure o satisfacție persoanei

vătămate, la care instanța a ținut seama de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și

fizice suportate, de circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

5

În atare împrejurări, Colegiul penal conchide că în cauză este prezentă eroarea de

drept prevăzută în art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide că recursul avocatului M.Galupa

în numele inculpatului urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei instanței de apel,

în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în această

parte, iar recursul avocatului A.Leșan urmează a fi respins, ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Leșanu Andrei în

numele inculpatului Edlicica Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Cahul din 16 aprilie 2013, în cauza penală în privința lui Edlicica Vladimir.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Galupa Marina în numele inculpatului

Edlicica Vladimir, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16

aprilie 2013, în latura penală, rejudecă cauza și pronunță în această parte o nouă hotărîre,

după cum urmează.

Edlicica Vladimir se consideră condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod penal la

amendă în mărime de 200 unități convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

Celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică la 24 decembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Vladimir Timofti

Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

6