1ra-1131/13 — art. 187 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1131/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 decembrie 2012, declarat de

inculpatul

Sadnicov Boris Alexei, născut la

08 decembrie 1986, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. Zelinski 5/2, ap. 56, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) la 09 octombrie 2006 prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, în baza art.

186 alin. (2) lit. c), d), 187 alin. (2) lit. e), f), 84 Cod penal

la 5 ani închisoare;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 aprilie – 26 iulie 2012,

în instanța de apel: 18 septembrie – 26 decembrie 2012,

în instanța de recurs: 24 septembrie – 04 decembrie 2013;

C O N S T A T Ă :

Sadnicov Boris a fost condamnat în baza art. 187 alin. (1) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd din 14 martie

2012.

inculpatul Sadnicov Boris, fiind în stare de ebrietate și aflîndu-se lîngă ghereta ce

aparține SRL „Panificație Prim”, amplasată pe str. Zelinski 5/3, mun. Chișinău, s-a

apropiat de partea vătămată Rotaru Svetlana și, în mod deschis, a smuls de la gîtul

acesteia un fragment din lanțul de aur cu greutatea de 2,57 grame în valoare de 1000

lei și un pandantiv din aur de formă ovală cu imaginea „Maicii Domnului” cu

greutatea de 2,5 grame în valoare de 700 lei, cauzîndu-i ultimei o pagubă în sumă de

1700 lei.

1

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2), 82 alin. (1), 72 Cod penal la 5 ani închisoare,

fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Procurorul a relatat că la determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de către inculpat și semnele

componenței infracțiunii prevăzută de norma penală, instanța de judecată nu a luat în

considerație toate circumstanțele cauzei.

În cadrul cercetării judecătorești partea vătămată a declarat că bijuteriile ce i-au

fost sustrase de către Sadnicov Boris valorează în total de 1700 lei, ceia ce pentru ea

constituie un prejudiciu considerabil.

La aprecierea caracterului prejudiciului ce i-a fost cauzat victimei instanța

urma să ia în considerație atît valoarea, cantitatea, starea materială și venitul acesteia,

existența persoanelor întreținute, cît și însemnătatea bunurilor pentru victimă,

aprecierea de către victimă a caracterului daunei ce i-a fost cauzat.

La faza urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești a declarat că

mărimea prejudiciului material l-a apreciat reieșind din faptul că bijuteriile ce i-au

fost sustrase, le-a procurat pe banii proprii cîștigați din salariu, iar salariul ei lunar

constituie de la 2500 lei la 3000 lei lunar. Soțul părții vătămate primește un salariu

lunar mai mic, de circa 1500 - 2000 lei. De alte venituri soții Rotaru, la momentul

comiterii infracțiunii și examinării cauzei penale, nu dispuneau.

Potrivit circumstanțelor cauzei s-a constatat că inculpatul, avînd intenția

sustragerii bunurilor victimei, inițial a apucat partea vătămată de puloverul cu care

era îmbrăcată, apoi a apucat de lănțișorul din aur de la gîtul părții vătămate și a tras

de el, pînă acesta s-a rupt, sustrăgînd o bucată din el cu tot cu pandantiv.

Deci, prin acțiunile sale inculpatul a cauzat părții vătămate dureri fizice. La

calificarea infracțiunii cu semnul calificativ „aplicarea violenței nepericuloase” nu

contează intensitatea durerilor ce au fost cauzate victimei în cadrul comiterii

infracțiunii, important este faptul că acesteia i-a fost cauzate anumite dureri fizice.

Astfel, instanța de judecată eronat a exclus din învinuirea inculpatului

semnele calificative – dauna considerabilă și aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața și sănătatea victimei, cît și neîntemeiat a ignorat prezența recidivei în acțiunile

inculpatului.

decembrie 2012, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Sadnicov Boris a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) Cod penal, la 4 ani închisoare, fără amendă,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd din 26 decembrie 2012,

deducîndu-se durata arestului preventiv de la 14 martie 2012 pînă la 26 decembrie

2012.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că la 06 octombrie 2011, orele 14:10, inculpatul

Sadnicov Boris, fiind în stare de ebrietate și avînd scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, aflîndu-se pe str. Zelinski 5/3, mun. Chișinău, s-a apropiat de Rotaru

2

Svetlana, și aplicînd violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, a

smuls de la gîtul ultimei un fragment din lanțul de aur cu greutatea de 2, 57 grame,

în valoare de 1000 lei și un pandantiv din aur, de formă ovală, cu imaginea „Maicii

Domnului” cu greutatea de 2,5 grame, în valoare de 700 lei, după ce cu bunurile

sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i astfel părții vătămate o

daună materială considerabilă.

Prima instanță incorect a reîncadrat acțiunile inculpatului, dat fiind că probele

administrate pe parcursul procesului penal confirmă vinovăția lui în comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ca jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Vinovăția inculpatului se dovedește inclusiv prin declarațiile însuși ale lui,

părții vătămate, martorului Plăcintă Leonid, verificate prin citire în instanța de apel.

Prin acțiunile sale inculpatul a cauzat părții vătămate, deși de o intensitate mai

mică, dureri fizice, în momentul cînd a tras și a smuls lănțișorul din aur de la gîtul

părții vătămate.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de

judecată în conformitate cu art. 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat de trei ori pentru

comiterea infracțiunilor similare, că a comis infracțiunea nominalizată în stare de

recidivă periculoasă, ce denotă că el nu a făcut concluziile necesare și nu a pășit pe

calea corijării, că doar pedeapsa sub formă de închisoare va atinge scopul pedepsei

penale și va contribui efectiv la corectarea și reeducarea acestuia.

care cere casarea hotărîrilor adoptate în cauză și pronunțarea unei hotărîri noi, prin

care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

Recurentul a menționat că la stabilirea pedepsei instanțele de judecată nu au

luat în considerație căința sinceră după săvîrșirea infracțiunii, cît și compensarea

deplină părții vătămate a prejudiciului cauzat prin infracțiune.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici

un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

3

Pe lîngă aceasta, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din

prezenta decizie, recursul declarat este întemeiat pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Totodată, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, conform cărora judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate,

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

poate da o nouă apreciere probelor, doar aprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv

în latura pedepsei, în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o competență

și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Sadnicov Boris

Alexei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

decembrie 2012, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 11 decembrie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

4

Dosarul nr. 1ra-1131/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

04 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 decembrie 2012, declarat de

inculpatul

Sadnicov Boris Alexei, născut la

08 decembrie 1986, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. Zelinski 5/2, ap. 56, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) la 09 octombrie 2006 prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, în baza art.

186 alin. (2) lit. c), d), 187 alin. (2) lit. e), f), 84 Cod penal

la 5 ani închisoare;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 aprilie – 26 iulie 2012,

în instanța de apel: 18 septembrie – 26 decembrie 2012,

în instanța de recurs: 24 septembrie – 04 decembrie 2013;

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Sadnicov Boris

Alexei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

decembrie 2012, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 11 decembrie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

5