1ra-813/2013 — art. 287 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 287 alin. 2 lit. b CP
1ra-813/2013 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-813/2013
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
11 septembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
judecători – Nicolae Gordilă, Elena Covalenco,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva
sentinței Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 14 martie 2012 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2012, declarate de
către inculpații
Stavila Victor Anatolie, născut la 01 martie
1988, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.
Grădescu 3, ap. 66.
Botnari Serghei Constantin, născut la 30
ianuarie 1969, originar și domiciliat în mun.
Chișinău, or. Durlești, str. Izvoarelor 25 A.
Examinat în prima instanță: 08.12.2011-14.03.2012
Examinat în instanța de apel: 07.05.2012-08.11.2012
Examinat în instanța de recurs: 02.07.2013-11.09.2013
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 14 martie 2012
Stavila V.A. și Botnari S.C. au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod
penal la amendă în mărime a cîte 400 unități convenționale fiecăruia.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și Anton Octavian Boris, în privința
căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă.
Potrivit sentinței Stavila V.A. la 31 august 2011, în jurul orei 19.00,
atlându-se în preajma blocului locativ situat pe str. Grădescu 5, mun. Chișinău,
fiind în stare de ebrietate alcoolică, împreună cu Anton O.B. și Botnari S.C., din
intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă
de respect față de societate, acționând cu un cinism și obrăznicie deosebită, a
inițiat un conflict cu cet. Stasiev Stanislav lurie, în urma căruia, toți trei, aplicând
ultimului violențâ fizică, l-au maltratat, lovindu-l cu pumnii și picioarele pe
diferite părți ale corpului, provocându-i conform raportului de expertiză medico-
legală nr. 2690 D din 10.10.2011 vătămări corporale ușoare.
Acțiunile inculpaților Stavila V.A. și Botnari S.C., au fost calificate în baza
art. 287 alin. (2) lit. b) CP - huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care
încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței, de două sau mai multe
persoane.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
1
stabilit pentru prima instanță, prin care: Stavila V.A. să fie condamnat în baza
art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, iar Botnari S.C. să fie condamnat în baza art. 287
alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, invocînd blîndețea pedepsei și ignorarea
prevederilor art. 61 și 75 Cod penal.
3.1 Împotriva sentinței a înaintat cerere de apel nemotivată și avocatul
Lazăr Andrei, în interesele inculpatului Stavila V.A., solicitînd casarea acesteia și
pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.
3.2 Inculpatul Stavila V.A., de asemenea a declarat apel, solicitînd casarea
acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd că provocator al
conflictului iscat este partea vătămată; în acțiunile inculpatului lipsește
componența de infracțiune imputată și ca urmare acesta să fie liberat de
răspundere penală și atras la răspundere administrativă.
3.3 Inculpatul Botnari S.C., la fel a declarat apel, solicitînd casarea acesteia,
pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd că provocator al conflictului
iscat este partea vătămată; declarațiile ultimului vin în contradicție cu declarațiile
martorilor Anton Natalia, Pîntea Iulia, și Stavilă Ion; în acțiunile inculpatului
lipsește componența de infracțiune imputată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie
2012, a fost admis parțial apelul procurorului, casată sentința în partea
pedepselor, stabilindu-i inculpaților Stavila V.A. și Botnari S.C, în baza art. 287
alin. (2) lit. b) Cod penal, amendă în mărime a cîte 750 u.c. fiecăruia.
Apelurile avocatului Lazăr A., și a inculpaților Stavila V.A. și Botnari S.C,
au fost respinse ca nefondate. În rest sentința menținută fără modificări.
Instanța de apel a reținut că studiind și analizând apelurile avocatului Lazăr
A. și a inculpaților Stavila V.A. și Botnari S.C, acestea poartă un caracter
declarativ și nu sunt motivate.
Totodată, în opinia instanței de apel, instanța de fond, nu a luat în
considerație, că fapta comisă de inculpați face parte din categoria infracțiunii
contra securității publice și a ordinii publice, și ea a fost comisă din intenții
huliganice, cu încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțită de aplicarea
violenței asupra persoanei.
Astfel, la stabilirea pedepsei instanța de apel, luînd în considerație
prevederile art. 7, 61 și 75-77 CP, le-a aplicat inculpaților pedepse sub formă de
amendă mai mari, prevăzute de lege.
Decizia este contestată cu recurs de către inculpatul Stavila V.A., în care
se solicită casarea hotărîrilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărîri de
achitare, liberare de răspundere penală și atragere la răspundere administrativă,
invocînd nemotivarea și argumentarea hotărîrilor adoptate de către instanțe,
aprecierea eronată de către instanțe a declarațiilor părții vătămate, a martorilor
2
Anton N., Pîntea I. și Stavila I., instanțele nu au luat în considerație că inculpatul
pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, a reparat
prejudiciul material, și-a recunoscut integral vina, instanțele eronat au menționat
că inculpatul a fost „în stare de ebrietate”, probele părții acuzării nu confirmă
vinovăția inculpatului.
5.1 De asemenea, recurs este declarat și de către inculpatul Botnari S.C., care
solicită casarea hotărîrilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare,
invocînd lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor componente ale infracțiunii
incriminate; provocatorul conflictului a fost însăși partea vătămată; instanțele
eronat au apreciat declarațiile părții vătămate ce se contrazic cu declarațiile
martorilor Anton N., Pîntea I. și Stavila I.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora
din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv
probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și
concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul
ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca
concluzia despre vinovăția lui Stavila V.A. și Botnari S.C. în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod Penal, să fie justă și
întemeiată.
Conținutul probelor, valoarea lor probatorie și anume: declarațiile în parte a
inculpaților Stavila V.A. și Anton O.B., a părții vătămate, a martorilor Bulgac
Anastasia, Stavila Ion Anatolie, Anton Natalia Anatolie, Pîntea lulia Serghei,
procesul verbal de consemnare a plângerii verbale (f.d.8), raportul de expertiză
medico-legală nr.2690/D din 10.10.2011 (f.d.57-58), procesele - verbale de
confruntare din 23.11.2011 dintre partea vătămată și bănuiții Stavila V.A. și
Anton O.B. (f.d.62-65), a fost analizată desfășurat și minuțios în textul hotărârii
instanței de fond.
Instanța de apel, în opinia instanței de recurs, corect a concluzionat, că „în
situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod
concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a
permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte
de apel poate în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de
primă instanță. (Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra Finlandei)”.
3
Astfel, Colegiul reține, că reieșind din practica CEDO, instanțele
judecătorești nu sunt obligate să ofere răspuns detaliat la fiecare argument și
extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să
varieze în dependență de caracterul deciziei. Totuși, având în vedere faptul că
fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către prima instanță și
hotărârea acesteia este motivată suficient, precum și având în vedere natura
motivelor invocate de apelanți în cererea sa, instanța de apel just a preluat
motivele jurisdicției de primă instanță, ceea ce a dus la neconfirmarea
argumentului recurenților privind nemotivarea și argumentarea insuficientă a
hotărîrilor adoptate de către instanțele judecătorești.
În aceeași ordine de idei, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a
statuat, că probele aduse de procuror și apărare au fost apreciate ca
incontestabile, fiind puse la baza sentinței de condamnare și ca urmare la
stabilirea pedepsei, ținînd cont de circumstanțele cauzei și personalitatea celor
vinovați, corect au fost aplicate în privința inculpaților pedepse sub formă de
amendă.
Totodată, instanța de apel corect a concluzionat că instanța de fond nu a luat
în considerație, că fapta comisă de inculpați face parte din categoria infracțiunii
contra securității publice și a ordinii publice, și ea a fost comisă din intenții
huliganice, cu încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțită de aplicarea
violenței asupra persoanei, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 7, 61 și 75-
77 Cod penal, a dus întemeiat la majorarea amenzii aplicate inculpaților.
Referitor la argumentul recurenților precum că, instanțele judecătorești
eronat au apreciat declarațiile părții vătămate, martorilor Anton N., Pîntea I. și
Stavila I., Colegiul menționează că temeiul invocat nu se încadrează în cele
prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Mai mult ca atît,
aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept, fie în instanța
de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu
echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare
sau de achitare. Totodată, Colegiul constată că recurentul invocă în recurs
aceleași argumente ca și în apel, asupra cărora, instanța de apel deja s-a expus.
Referitor la critica formulată de recurentul Stavila V.A., ce vizează că
instanțele au ignorat circumstanțele că inculpatul pentru prima dată a săvîrșit o
infracțiune ușoară sau mai puțin gravă și acesta și-a recunoscut vina, Colegiul
constată că nu și-a găsit confirmare, deoarece instanța de fond în sentință a
menționat expres, că: „Conform art. 76 Cp, s-au stabilit următoarele circumstanțe
ce atenuează răspunderea penală pentru inculpatul Stavila Victor - săvîrșirea
pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, recunoașterea
parțială a vinei sale”.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpatul Stavila V.S., cu
referire la menționarea eronată în sentință a faptului că acesta a fost „în stare de
4
ebrietate” la momentul săvîrșirii infracțiunii, Colegiul reține că critica dată a fost
invocată direct în faza procesuală a recursului, nu și pe calea apelului exercitat
împotriva sentinței. Astfel, partea nemulțumită de soluție adoptată în prima
instanță, declarînd apelul, nu a invocat critica menționată de nelegalitate, ca fiind
invocată direct în faza procesuală a recursului, ceea ce contravine prevederilor
art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora, temeiurile de recurs
pot fi invocate în recurs doar în cazurile în care ele au fost invocate în apel, sau
încălcarea a avut loc în instanța de apel. Din conținutul recursului nu rezultă că
temeiul menționat, invocat în recurs a fost o încălcare admisă de către instanța de
apel, deci, recurentul, neinvocîndu-l în apel, nu a folosit în privința acestui temei
calea de atac apelul și, deci, nu este în drept să-l invoce în recurs.
Faptul că inculpații nu sînt de acord cu sentința adoptată, nu a fost luat în
considerație de către instanța de apel întemeiat, deoarece acest dezacord nu
poate constitui temei pentru desființarea sentinței, totodată instanțele de judecată
au examinat cauza penală prezentă fără careva abateri de la normele de
procedură și corect au apreciat probele cercetate sub toate aspectele, concluzie ce
este susținută și de instanța de recurs.
În recursurile ordinare declarate de inculpați, hotărîrile recurate sunt
criticate, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței
de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele
infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă
faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția
cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde. Însă,
Colegiul constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale
infracțiunii incriminate inculpatului și ca urmare, temeiul stipulat în pct. 8) alin.
(1) ale art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea
recursurilor, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către
recurent. Mai mult, ele nici nu au fost concret invocate de către recurenți în
cererea de recurs.
Astfel, analizînd textul hotărîrilor recurate, se observă că acestea corespund
tuturor prevederilor legii de procedură penală, ele fiind legale și întemeiate.
În lumina celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiul indicat de
recurenți nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care
ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor adoptate
pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit
neîntemeiate.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
5
D E C I D E
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei
Botanica mun. Chișinău din 14 martie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2012, declarate de către inculpații Stavila
Victor Anatolie și Botnari Serghei Constantin, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 septembrie 2013.
Președinte: (semnătură) Petru Ursache
Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă
(semnătură) Elena Covalenco
Copia corespunde originalului
Judecător: Nicolae Gordilă
6