1ra-813/2013 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-813/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

11 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva

sentinței Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 14 martie 2012 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2012, declarate de

către inculpații

Stavila Victor Anatolie, născut la 01 martie

1988, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Grădescu 3, ap. 66.

Botnari Serghei Constantin, născut la 30

ianuarie 1969, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, or. Durlești, str. Izvoarelor 25 A.

C O N S T A T Ă :

Stavila V.A. și Botnari S.C. au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal la amendă în mărime a cîte 400 unități convenționale fiecăruia.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Anton Octavian Boris, în privința

căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă.

atlându-se în preajma blocului locativ situat pe str. Grădescu 5, mun. Chișinău,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, împreună cu Anton O.B. și Botnari S.C., din

intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă

de respect față de societate, acționând cu un cinism și obrăznicie deosebită, a

inițiat un conflict cu cet. Stasiev Stanislav lurie, în urma căruia, toți trei, aplicând

ultimului violențâ fizică, l-au maltratat, lovindu-l cu pumnii și picioarele pe

diferite părți ale corpului, provocându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 2690 D din 10.10.2011 vătămări corporale ușoare.

Acțiunile inculpaților Stavila V.A. și Botnari S.C., au fost calificate în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) CP - huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței, de două sau mai multe

persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

1

stabilit pentru prima instanță, prin care: Stavila V.A. să fie condamnat în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar Botnari S.C. să fie condamnat în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, invocînd blîndețea pedepsei și ignorarea

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal.

3.1 Împotriva sentinței a înaintat cerere de apel nemotivată și avocatul

Lazăr Andrei, în interesele inculpatului Stavila V.A., solicitînd casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

3.2 Inculpatul Stavila V.A., de asemenea a declarat apel, solicitînd casarea

acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd că provocator al

conflictului iscat este partea vătămată; în acțiunile inculpatului lipsește

componența de infracțiune imputată și ca urmare acesta să fie liberat de

răspundere penală și atras la răspundere administrativă.

3.3 Inculpatul Botnari S.C., la fel a declarat apel, solicitînd casarea acesteia,

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd că provocator al conflictului

iscat este partea vătămată; declarațiile ultimului vin în contradicție cu declarațiile

martorilor Anton Natalia, Pîntea Iulia, și Stavilă Ion; în acțiunile inculpatului

lipsește componența de infracțiune imputată.

2012, a fost admis parțial apelul procurorului, casată sentința în partea

pedepselor, stabilindu-i inculpaților Stavila V.A. și Botnari S.C, în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, amendă în mărime a cîte 750 u.c. fiecăruia.

Apelurile avocatului Lazăr A., și a inculpaților Stavila V.A. și Botnari S.C,

au fost respinse ca nefondate. În rest sentința menținută fără modificări.

Instanța de apel a reținut că studiind și analizând apelurile avocatului Lazăr

A. și a inculpaților Stavila V.A. și Botnari S.C, acestea poartă un caracter

declarativ și nu sunt motivate.

Totodată, în opinia instanței de apel, instanța de fond, nu a luat în

considerație, că fapta comisă de inculpați face parte din categoria infracțiunii

contra securității publice și a ordinii publice, și ea a fost comisă din intenții

huliganice, cu încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțită de aplicarea

violenței asupra persoanei.

Astfel, la stabilirea pedepsei instanța de apel, luînd în considerație

prevederile art. 7, 61 și 75-77 CP, le-a aplicat inculpaților pedepse sub formă de

amendă mai mari, prevăzute de lege.

se solicită casarea hotărîrilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, liberare de răspundere penală și atragere la răspundere administrativă,

invocînd nemotivarea și argumentarea hotărîrilor adoptate de către instanțe,

aprecierea eronată de către instanțe a declarațiilor părții vătămate, a martorilor

2

Anton N., Pîntea I. și Stavila I., instanțele nu au luat în considerație că inculpatul

pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, a reparat

prejudiciul material, și-a recunoscut integral vina, instanțele eronat au menționat

că inculpatul a fost „în stare de ebrietate”, probele părții acuzării nu confirmă

vinovăția inculpatului.

5.1 De asemenea, recurs este declarat și de către inculpatul Botnari S.C., care

solicită casarea hotărîrilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare,

invocînd lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor componente ale infracțiunii

incriminate; provocatorul conflictului a fost însăși partea vătămată; instanțele

eronat au apreciat declarațiile părții vătămate ce se contrazic cu declarațiile

martorilor Anton N., Pîntea I. și Stavila I.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și

concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul

ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția lui Stavila V.A. și Botnari S.C. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod Penal, să fie justă și

întemeiată.

Conținutul probelor, valoarea lor probatorie și anume: declarațiile în parte a

inculpaților Stavila V.A. și Anton O.B., a părții vătămate, a martorilor Bulgac

Anastasia, Stavila Ion Anatolie, Anton Natalia Anatolie, Pîntea lulia Serghei,

procesul verbal de consemnare a plângerii verbale (f.d.8), raportul de expertiză

medico-legală nr.2690/D din 10.10.2011 (f.d.57-58), procesele - verbale de

confruntare din 23.11.2011 dintre partea vătămată și bănuiții Stavila V.A. și

Anton O.B. (f.d.62-65), a fost analizată desfășurat și minuțios în textul hotărârii

instanței de fond.

Instanța de apel, în opinia instanței de recurs, corect a concluzionat, că „în

situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte

de apel poate în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță. (Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra Finlandei)”.

3

Astfel, Colegiul reține, că reieșind din practica CEDO, instanțele

judecătorești nu sunt obligate să ofere răspuns detaliat la fiecare argument și

extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să

varieze în dependență de caracterul deciziei. Totuși, având în vedere faptul că

fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către prima instanță și

hotărârea acesteia este motivată suficient, precum și având în vedere natura

motivelor invocate de apelanți în cererea sa, instanța de apel just a preluat

motivele jurisdicției de primă instanță, ceea ce a dus la neconfirmarea

argumentului recurenților privind nemotivarea și argumentarea insuficientă a

hotărîrilor adoptate de către instanțele judecătorești.

În aceeași ordine de idei, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a

statuat, că probele aduse de procuror și apărare au fost apreciate ca

incontestabile, fiind puse la baza sentinței de condamnare și ca urmare la

stabilirea pedepsei, ținînd cont de circumstanțele cauzei și personalitatea celor

vinovați, corect au fost aplicate în privința inculpaților pedepse sub formă de

amendă.

Totodată, instanța de apel corect a concluzionat că instanța de fond nu a luat

în considerație, că fapta comisă de inculpați face parte din categoria infracțiunii

contra securității publice și a ordinii publice, și ea a fost comisă din intenții

huliganice, cu încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțită de aplicarea

violenței asupra persoanei, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 7, 61 și 75-

77 Cod penal, a dus întemeiat la majorarea amenzii aplicate inculpaților.

Referitor la argumentul recurenților precum că, instanțele judecătorești

eronat au apreciat declarațiile părții vătămate, martorilor Anton N., Pîntea I. și

Stavila I., Colegiul menționează că temeiul invocat nu se încadrează în cele

prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Mai mult ca atît,

aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept, fie în instanța

de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare

sau de achitare. Totodată, Colegiul constată că recurentul invocă în recurs

aceleași argumente ca și în apel, asupra cărora, instanța de apel deja s-a expus.

Referitor la critica formulată de recurentul Stavila V.A., ce vizează că

instanțele au ignorat circumstanțele că inculpatul pentru prima dată a săvîrșit o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă și acesta și-a recunoscut vina, Colegiul

constată că nu și-a găsit confirmare, deoarece instanța de fond în sentință a

menționat expres, că: „Conform art. 76 Cp, s-au stabilit următoarele circumstanțe

ce atenuează răspunderea penală pentru inculpatul Stavila Victor - săvîrșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, recunoașterea

parțială a vinei sale”.

În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpatul Stavila V.S., cu

referire la menționarea eronată în sentință a faptului că acesta a fost „în stare de

4

ebrietate” la momentul săvîrșirii infracțiunii, Colegiul reține că critica dată a fost

invocată direct în faza procesuală a recursului, nu și pe calea apelului exercitat

împotriva sentinței. Astfel, partea nemulțumită de soluție adoptată în prima

instanță, declarînd apelul, nu a invocat critica menționată de nelegalitate, ca fiind

invocată direct în faza procesuală a recursului, ceea ce contravine prevederilor

art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora, temeiurile de recurs

pot fi invocate în recurs doar în cazurile în care ele au fost invocate în apel, sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel. Din conținutul recursului nu rezultă că

temeiul menționat, invocat în recurs a fost o încălcare admisă de către instanța de

apel, deci, recurentul, neinvocîndu-l în apel, nu a folosit în privința acestui temei

calea de atac apelul și, deci, nu este în drept să-l invoce în recurs.

Faptul că inculpații nu sînt de acord cu sentința adoptată, nu a fost luat în

considerație de către instanța de apel întemeiat, deoarece acest dezacord nu

poate constitui temei pentru desființarea sentinței, totodată instanțele de judecată

au examinat cauza penală prezentă fără careva abateri de la normele de

procedură și corect au apreciat probele cercetate sub toate aspectele, concluzie ce

este susținută și de instanța de recurs.

În recursurile ordinare declarate de inculpați, hotărîrile recurate sunt

criticate, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței

de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă

faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde. Însă,

Colegiul constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii incriminate inculpatului și ca urmare, temeiul stipulat în pct. 8) alin.

(1) ale art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursurilor, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către

recurent. Mai mult, ele nici nu au fost concret invocate de către recurenți în

cererea de recurs.

Astfel, analizînd textul hotărîrilor recurate, se observă că acestea corespund

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ele fiind legale și întemeiate.

În lumina celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiul indicat de

recurenți nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor adoptate

pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

5

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 14 martie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2012, declarate de către inculpații Stavila

Victor Anatolie și Botnari Serghei Constantin, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 septembrie 2013.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

6