1ra-806/2013 — art. 164 alin. 2 lit. a, 328 alin. 3 lit. c, d CP

1ra-806/2013 — art. 164 alin. 2 lit. a, 328 alin. 3 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-806/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

12 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători –Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Elena Covalenco, Ghenadie Nicolaev,

cu participarea

interpretului – Elena Ăiiubova-Moraru,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de către procurorul

în secția de exercitare a urmăririi penale pe cauze excepționale a Procuraturii

Generale, Octavian Nărea și procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Vasile Bolduratu, și a avocaților Stanislav Pavlovschi, Victor Mazniuc,

Alexandru Bulat, în numele inculpaților Oleg Iurcovschi, Vitalie Sîrbu, Alexandru

Smoliacov, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

martie 2013, în cauza penală în privința lui

Iurcovschi Oleg Petru, născut la 14 aprilie 1969, originar

din or. Florești, domiciliat mun. Chișinău str. Ismail 58/1 ap.

89;

Sîrbu Vitalie Gheorghe, născut la 24 iunie 1977, originar

din r-l Căinari s. Taraclia, domiciliat mun. Chișinău bd.

Cantemir, 1 ap. 8;

Smoliacov Alexandru Anatolie, născut la 01 iunie 1980,

originar din or. Florești, domiciliat mun. Chișinău str. A. Doga

36 ap. 14

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Nicolae Suvac, care a solicitat admiterea recursului declarat de procurori

și respingerea recursului avocaților în numele inculpaților.

Avocatul, Pavlovschi Stanislav, care a solicitat respingerea recursului procurorilor și

admiterea recursului apărătorilor.

Avocatul, Mazniuc Victor, care a solicitat respingerea recursului procurorilor și

admiterea recursului apărătorilor.

Avocatul, Bulat Alexandru, care a solicitat respingerea recursului procurorilor și

admiterea recursului apărării.

1

Succesorul părții vătămate, Pogorennaia Olga, care a solicitat admiterea recursului

declarat de procurori și respingerea recursului avocaților ,în numele inculpaților.

Avocatul, Bria Constantin, care a solicitat admiterea recursului declarat de procurori

și respingerea recursului avocaților în numele inculpaților.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, asupra recursurilor în cauză,

C O N S T A T Ă :

fost achitați Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., de învinuirea comiterii

infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. c), d) CP, din motivul că fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii și de art. 164 alin. (3) lit. a) CP, din

motivul că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Acțiunea civilă depusă de Pogorennaia Olga, privind încasarea prejudiciului

moral s-a respins ca neîntemeiată.

penală au fost învinuiți de faptul că, Iurcovschi O.P., exercitînd în conformitate cu

ordinul MAI nr. 10 ef. din 22.01.2010 funcția de inspector principal al secției nr. 2

(combatere a narcotraficului internațional și control asupra precursorilor) a Direcției

Antidrog, Direcția Generală Servicii Operative a MAI; Smoliacov A.A. exercitînd în

conformitate cu ordinul MAI nr. 37 ef. din 19.02.2010 funcția de inspector principal

al secției nr. 2 (combatere a narcotraficului internațional și control asupra

precursorilor) a Direcție Antidrog, Direcția Generală Servicii Operative a MAI; Sîrbu

V.G., exercitînd în conformitate cu ordinul MAI nr. 1 ef din 18.06.2010 funcția de șef

al secției nr. 2 (combatere a narcotraficului internațional și control asupra

precursorilor) a Direcției Antidrog, Direcția Generală Servicii Operative a MAI,

conform prevederilor art. 123 CP, fiind toți persoane cu funcție de răspundere, au

comis depășirea atribuțiilor de serviciu și răpirea unei persoane în următoarele

circumstanțe:

Astfel, în luna august 2010 Cantaraju Oleg împreună cu Cortac Sergiu au

transmis cunoscuților săi Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., informația

precum, că Pogorennîi Stanislav se află în urmărire penală în autoproclamata

Republică Transnistreană. Obținînd această informație, Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și

Smoliacov A.A., cunoscînd, că Pogorennîi S. intenționa să schimbe apartamentul său

situat în mun. Bender, cu apartamentul lui Masaliutin Andrei situat în mun.

Chișinău, bd. Grigore Vieru 16 ap. 11 contra unei recompense în sumă de 15.000

dolari SUA, au format un grup criminal organizat în scopul răpirii lui Pogorennîi S.

pentru obținerea mijloacelor bănești de la acesta.

În continuarea acțiunilor sale, la 07.12.2010, conform unui plan stabilit din timp

de către Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., Cantaraju O. l-a chemat pe

Pogorennîi S. în mun. Chișinău, pentru 08.12.2010, sub pretextul perfectării

2

documentelor pentru schimbul apartamentului. La 08.12.2010, în jurul orei 13.30,

Cantaraju O. l-a adus pe Pogorenîi S. în aproprierea casei de locuit a lui Masaliutin

A., unde erau deja pregătiți pentru răpire Iurcovschi O.P. și Smoliacov A.A.,

plasîndu-se în scara blocului de locuit din bd. Grigore Vieru, 16 mun. Chișinău, iar

Sîrbu V.G. era în automobilul din apropierea casei. În jurul orei 13.55 Iurcovschi O.P.

și Smoliacov A.A., fiind în exercițiul funcțiunii, cunoscînd cu certitudine că

urmărirea penală inițiată de către autoritățile autoproclamatei republicii

transnistrene în privința lui Pogorennîi S., nu are careva temeiuri juridice legale pe

teritoriul RM, contrar prevederilor art. 4 din Legea nr.416 cu privire la poliție, care

prevede că nici un fel de limitări ale drepturilor și libertăților cetățenilor nu sînt

admise decît în temeiul și în modul stabilit de lege, contrar prevederilor art. 12 pct.

10) al legii menționate, care prevede că poliția are dreptul să rețină, în conformitate

cu legislația în vigoare persoanele bănuite sau învinuite de comiterea infracțiunii,

persoanele care se ascund de urmărirea penală și de judecată, precum și persoanele

față de care a fost aplicată arestarea preventivă, l-au reținut pe Pogorennîi S. în scara

blocului de locuit din bd. Grigore Vieru, 16 mun. Chișinău. Cu toate că în privința lui

Pogorennîi S. a fost aplicată violență fizică de către Iurcovschi O.P. și Smoliacov

A.A., independent de voința acestora, el a reușit să fugă de la ei. Continuînd

acțiunile îndreptate la răpirea unei persoane, Iurcovschi O.P. și Smoliacov A.A., au

fugit după Pogorennîi S., iar Sîrbu V.G., care de asemenea era în exercițiul funcției, i-

a urmat cu automobilul său de model Mazda 6, cu n/î CSV 090. Pogorennîi S. a fost

ajuns de către Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., în apropierea edificiului

ÎS Cadastru din str. Pușkin, 47 mun. Chișinău, unde ei, contrar prevederilor art. 15

din Legea nr.416 cu privire la poliție, care prevede că colaboratorii poliției aplică

forța fizică inclusiv procedee de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrîngerea rezistenței opuse cerințelor, l-au doborît la pămînt pe Pogorennîi S. și l-

au lovit cu picioarele peste cap, după ce Pogorennîi S. a pierdut cunoștința,

Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., i-au legat mîinile la spate cu o curea și

l-au plasat pe banca din spate a automobilului de serviciu a Direcției Antidrog de

model Renault Clio, cu n/î BL CD 516 și l-au transportat într-o direcție necunoscută.

Din momentul maltratării și răpirii lui Pogorennîi S. locul aflării lui nu este cunoscut.

Astfel, Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., au fost învinuiți de către

organele de urmărire penală de comiterea infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (3)

lit. c), d) CP, adică săvîrșirea de către o persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni

care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, care au

cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice prin prejudicierea imaginii poliției

ca organ de drept și interesele ocrotite de lege a persoanelor fizice, însoțite de aplicarea

violenței în privința victimei săvîrșite în interesul unui grup criminal organizat și soldate cu

urmări grave.

De asemenea, Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., au fost învinuiți de

către organele de urmărire penală de comiterea infracțiunea prevăzută de art. 164

3

alin. (3) lit. a) CP, adică răpirea unei persoane de două sau mai multe persoane, din interes

material, de un grup criminal organizat.

în care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A.

să fie condamnați în baza art. 164 alin. (3) lit. a) CP, la 10 ani închisoare, pentru

fiecare, și în baza art. 328 alin. (3) lit. c), d) CP, la 8 ani închisoare, fiecare, și cu

privarea fiecăruia de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani. În

conformitate cu art. 84 CP, a le stabili pedeapsa definitivă 15 ani închisoare,

fiecăruia, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea fiecăruia, de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului au fost invocate următoarele:

- instanța de judecată eronat a respins probele acuzării și anume declarațiile

succesorului părții vătămate Pogorennaia O., declarațiile martorilor Cortac S.,

Cantaraju O., Bocun E., Lazăr N., Grosu D. și Grăjdean P.;

- instanța de fond a pus la baza sentinței de achitare declarațiile inculpaților,

care din contra, pe deplin dovedesc vinovăția acestora;

- instanța de fond nu a dat o apreciere corectă probelor cercetate în cadrul

ședințelor de judecată.

3.1 Apel împotriva sentinței a declarat și apărătorul Tudor Ungureanu în

numele succesorului părții vătămate Pogorennaia O., care a solicitat casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A. să fie condamnați în baza art. 164

alin. (3) lit. a) CP, la 10 ani închisoare, fiecare, și în baza art. 328 alin. (3) lit. c), d) CP,

la 8 ani închisoare, fiecare, și cu privarea fiecăruia de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 5 ani. În conformitate cu art. 84 CP, a le stabili pedeapsa

definitivă 15 ani închisoare, fiecăruia, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea fiecăruia, de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5

ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată de admis integral și de încasat de la

fiecare inculpat în beneficiul lui Pogorennaia O. câte 1.000.000 lei, în calitate de prejudiciu

moral, cu încasarea în mod solidar de la inculpați a cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului s-a indicat că:

- instanța de judecată și-a întemeiat sentința excluziv pe declarațiile

inculpaților;

- instanța de fond eronat a interpretat Legea cu privire la poliție și legea ce ține

de activitatea investigativ-operativă a poliției;

- instanța a apreciat critic și eronat a respins probele acuzării și anume

declarațiile martorilor Cortac S., Cantaraju O., Bocun E., Lazăr N., Grosu D.,

Grăjdean P. și declarațiile succesorului părții vătămate Pogorennaia O.

4

au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o hotărîre nouă

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G.

și Smoliacov A.A., au fost condamnați în baza art. 328 alin. (3) lit. d) CP, la cîte 6 ani

închisoare, fiecare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un

termen a cîte 5 ani, iar în baza art. 164 alin. (2) lit. e), f) CP, a cîte 4 ani închisoare

fiecare. În conformitate cu art. 84 CP, le-a fost stabilită pedeapsa definitivă cîte 7 ani

închisoare fiecare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele MAI, pe un termen de 5 ani.

Acțiunea civilă a succesorului părții vătămate Pogorennaia O. în partea încasării

prejudiciului moral a fost admisă parțial, și s-a încasat de la inculpații Iurcovschi

O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A. cîte 100.000 lei de la fiecare, în folosul ei.

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

Instanța de apel a constatat, că Iurcovschi O.P., exercitînd în conformitate cu

ordinul MAI nr. 10 ef. din 22.01.2010 funcția de inspector principal al secției nr. 2

(combatere a narcotraficului internațional și control asupra precursorilor) a Direcției

Antidrog a Direcției Generale Servicii Operative a MAI; Smoliacov A.A., exercitînd

în conformitate cu ordinul MAI nr. 37 ef. din 19.02.2010 funcția de inspector

principal al secției nr. 2 (combatere a narcotraficului internațional și control asupra

precursorilor) a Direcție Antidrog a Direcției Generale Servicii Operative a MAI;

Sîrbu V.G., exercitînd în conformitate cu ordinul MAI nr. 1 ef din 18.06.2010 funcția

de șef al secției nr. 2 (combatere a narcotraficului internațional și control asupra

precursorilor) a Direcției Antidrog a Direcției Generale Servicii Operative a MAI,

conform prevederilor art. 123 CP, fiind toți persoane cu funcție de răspundere, au

comis depășirea atribuțiilor de serviciu și răpirea unei persoane în următoarele

circumstanțe:

Astfel, în luna august 2010 Cantaraju Oleg împreună cu Cortac Sergiu au

transmis cunoscuților săi Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., informația

precum, că Pogorennîi Stanislav se află în urmărire penală în autoproclamata

republică transnistreană. Obținînd această informație, Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și

Smoliacov A.A., cunoscînd, că Pogorennîi S. intenționa să schimbe apartamentul său

situat în mun. Bender, cu apartamentul lui Masaliutin Andrei situat în mun.

Chișinău, bd. Grigore Vieru 16 ap. 11 contra unei recompense în sumă de 15.000

dolari SUA, au format un grup criminal organizat în scopul răpirii lui Pogorennîi S.

pentru obținerea mijloacelor bănești de la acesta.

În continuarea acțiunilor sale, la 07.12.2010, conform unui plan stabilit din timp

de către Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., Cantaraju O. l-a chemat pe

Pogorennîi S. în mun. Chișinău, pentru 08.12.2010, sub pretextul perfectării

documentelor pentru schimbul apartamentului. La 08.12.2010, în jurul orei 13.30,

Cantaraju O. l-a adus pe Pogorenîi S. în aproprierea casei de locuit a lui Masaliutin

5

A., unde erau deja pregătiți pentru răpire Iurcovschi O.P. și Smoliacov A.A.,

plasîndu-se în scara blocului de locuit din bd. Grigore Vieru, 16 mun. Chișinău, iar

Sîrbu V.G. era în automobilul din apropierea casei. În jurul orei 13.55 Iurcovschi O.P.

și Smoliacov A.A., fiind în exercițiul funcțiunii, cunoscînd cu certitudine că

urmărirea penală inițiată de către autoritățile autoproclamatei republicii

transnistrene în privința lui Pogorennîi S., nu are careva temeiuri juridice legale pe

teritoriul RM, contrar prevederilor art. 4 din Legea nr.416 cu privire la poliție, care

prevede că nici un fel de limitări ale drepturilor și libertăților cetățenilor nu sînt

admise decît în temeiul și în modul stabilit de lege, contrar prevederilor art. 12 pct.

10) al legii menționate, care prevede că poliția are dreptul să rețină, în conformitate

cu legislația în vigoare persoanele bănuite sau învinuite de comiterea infracțiunii,

persoanele care se ascund de urmărirea penală și de judecată, precum și persoanele

față de care a fost aplicată arestarea preventivă, l-au reținut pe Pogorennîi S. în scara

blocului de locuit din bd. Grigore Vieru, 16 mun. Chișinău. Cu toate că în privința lui

Pogorennîi S. a fost aplicată violență fizică de către Iurcovschi O.P. și Smoliacov

A.A., independent de voința acestora, el a reușit să fugă de la ei. Continuînd

acțiunile îndreptate la răpirea unei persoane, Iurcovschi O.P. și Smoliacov A.A., au

fugit după Pogorennîi S., iar Sîrbu V.G., care de asemenea era în exercițiul funcției, i-

a urmat cu automobilul său de model Mazda 6, cu n/î CSV 090. Pogorennîi S. a fost

ajuns de către Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., în apropierea edificiului

ÎS Cadastru din str. Pușkin, 47 mun. Chișinău, unde ei, contrar prevederilor art. 15

din Legea nr.416 cu privire la poliție, care prevede că colaboratorii poliției aplică

forța fizică inclusiv procedee de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrîngerea rezistenței opuse cerințelor, l-au doborît la pămînt pe Pogorennîi S. și l-

au lovit cu picioarele peste cap. După ce Pogorennîi S. a pierdut cunoștința,

Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., i-au legat mîinile la spate cu o curea și

l-au plasat pe banca din spate a automobilului de serviciu a Direcției Antidrog de

model Renault Clio, cu n/î BL CD 516 și l-au transportat într-o direcție necunoscută.

Din momentul maltratării și răpirii lui Pogorennîi S. locul aflării lui nu este cunoscut.

În motivarea soluției adoptate Curtea de Apel a indicat că, deși, inculpații nu și-

au recunoscut vina în săvîrșirea faptelor incriminate, vinovăția acestora este

dovedită pe deplin prin:

- declarațiile succesorului părții vătămate Pogorennaia O., martorilor Bocun E.

și Lazăr N., care au fost cercetate în cadrul ședinței instanței de fond, verificate, în

ședința instanței de apel, cu audierea acestora;

- declarațiile martorilor Grosu D., Bîtcă M., Cantaraju O., Colesnic O., Cortac S.,

Cucoș V., Dulgher A. și Grăjdian P., date în ședința de judecată și verificate în cadrul

ședinței instanței de apel;

- declarațiile martorului Cioban V. date în cadrul ședinței instanței de apel.

Vinovăția inculpaților este dovedește pe deplin și prin materialele cauzei

cercetate în cadrul instanței de fond și în instanța de apel:

Vol. I

6

- plîngerea reprezentantului părții vătămate Pogorennaia O. (f.d. 25);

- declarația reprezentantului părții vătămate Pogorennaia O. (f.d. 26);

- declarația cet. Șutac A. (f.d. 27-28);

- două fotografii cu partea vătămată Pogorennîi S. (f.d. 30);

- extras din registrul de stat al Populației pe numele lui Pogorennîi S. (f.d.31-32);

- declarația cet. Masaliutin A.P. din 14.12.2010 (f.d. 34);

- declarația cet. Cantaraju O.M. din 14.12.2010 (f.d. 35);

- orientare referitor dispariției cet. Pogorennîi S. din 14.12.2010 (f.d. 36);

- proces verbal de audiere a reprezentantului părții vătămate Pogorennaia O. din

10.02.2010 (f.d. 41);

- ordonanța de recunoaștere drept reprezentant al părții vătămate Pogorennîi S. -

Pogorennaia O. din 19.12.2010 (f.d. 42);

- proces verbal de audiere a martorului Șutac A. (f.d. 44-46);

- proces verbal de audiere a martorului Bocun E. (fd. 47-48) și schema anexată

(f.d. 49);

- proces verbal de audiere a martorului Lazăr N. (f.d. 50-51);

- proces verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie din

18.01.2011 (f.d. 52-53);

- procesul verbal de audiere a martorului Grosu D. (f.d. 54-55);

- proces verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie din

17.01.2011 (f.d. 56-57);

- proces verbal de audiere a martorului Grajdean P. din 20.01.2011 (f.d. 61-62);

- proces verbal de audiere a martorului Cortac S. din 26.01.2011 (f.d. 63-66);

- proces verbal de audiere a martorului Cantaraju O. din 26.01.2011 (f.d. 67-71);

- proces verbal de audiere a martorului Ciobanu V. din 20.01.2011 (f.d. 72-74);

- proces verbal de audiere a martorului Colesnic O. din 15.03.2011 (f.d. 75-77);

- darea de seamă a lucrului efectuat cu fișa personală de către utilizator (f.d. 80);

- ”lista apeluri” emisă la 08.01.2011 de Pogorennîi S. (f.d. 84);

- încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29.12.2010 (f.d. 85);

- ”lista apeluri” emisă la 28.12.2010 (f.d. 88-89);

- încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03.01.2011 (f.d. 90);

- ”lista apeluri”emisă în data de 08.01.2011 pe perioada 01.09.2010-07.01.2011 de

Iurcovschi O.P. (f.d. 93-96);

- ”lista apeluri” amisă la 08.01.2011 pe perioada de timp 01.09.2010-07.01.2011 de

Smoliacov A.A. (f.d. 97-100);

- ”lista apeluri” emisă la 08.01.2011 pe perioada de timp 01.09.2010-07.01.2011 de

Sîrbu V.G. (f.d. 101-102);

- încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25.01.2011 (f.d. 103);

- proces verbal de predare a informației (f.d. 107-109);

- proces verbal de examinare a obiectului din 20.01.2011 (f.d. 110-113);

- două rapoarte adresate Șefului al DGSO a DP locotenent-colonel de poliție

Jizdan A. (f.d. 165-166);

7

- raportul șefului secției Nr. 2 maior de poliție Sîrbu V.G. (f.d. 167);

- două rapoarte adresate șefului Cioban V. de Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A. din

09.12.2010 și 11.01.2011 (f.d. 168-169);

Vol. II

- extrasul din ordin din 22.01.2010 nr. 10 EF (f.d. 138);

- extrasul din ordin din 19.02.2010 nr. 37 EF (f.d. 139);

- extrasul din ordin din 18.06.2010 nr. 1 EF (f.d. 140);

- extrasul din ordin din 06.01.2011 nr. 1 EF (f.d. 141);

- extrasul din ordinul nr. 119 EF din 10.12.2010 (f.d. 147);

- contractele individuale de muncă: nr. 015259 din 01.07.2005 încheiat de către

Ministru MAI Gh. Papuc și Smoliacov A.A.; nr. 226 din 20.06.2005 încheiat de

către Ministru MAI Gh. Papuc și Iurcovschi O.P.; nr. 27153 din 01.06.2005

încheiat de către Ministru MAI Gh. Papuc și Sîrbu V.G. (f.d. 148-153);

- ordinul nr. 47 EF din 18.02.2011 (f.d. 165);

Vol. IV

- declarațiile date în ședința instanței de fond de succesorul părții vătămate –

Pogorennaia O. (f.d. 165, 166, 167); de martorii: Cortac S. (f.d. 170-173);

Cantaraju O. (f.d. 176-177); Bichir A. (f.d. 178); Grajdian P. (f.d. 179-180); Lazăr

N. (f.d. 181); Colesnic O. (f.d. 187); Grosu D. (f.d. 188); Bocun E. (f.d. 201).

Astfel, instanța de apel a considerat, că vinovăția inculpaților pe deplin este

dovedită, însă acțiunile lor incorect au fost încadrate în baza art. art. 328 alin. (3) lit.

c), d) și 164 alin. (3) lit. a) CP, deoarece în ședința instanței de apel nu au fost

dobîndite careva dovezi precum că ei au săvîrșit infracțiunile prevăzute de art. 328

alin. (3) lit. c), d) CP pe semnele: acțiuni intenționate, manifestate în săvîrșirea de către

persoane cu funcții de răspundere a unor acțiuni ce depășesc în mod vădit limitele drepturilor

și atribuțiilor acordate prin lege, care au cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice prin prejudicierea imaginii poliției ca organ de drept și intereselor ocrotite de lege a

persoanei fizice, însoțite de aplicarea violenței asupra victimei, săvîrșite în interesul unui

grup criminal organizat și soldate cu urmări grave și pe art. 164 alin. (3) lit. a) CP pe

semnele: acțiuni intenționate, manifestate în răpirea unei persoane, de două sau mai multe

persoane, din interes material, de un grup criminal organizat.

Instanța de apel a stabilit, săvîrșirea de către inculpați a infracțiunilor prevăzute

de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, adică, săvîrșirea de către persoane cu funcții de

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, care au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice prin

prejudicierea imaginii poliției ca organ de drept și intereselor ocrotite de lege a persoanei

fizice, însoțite de aplicarea violenței în privința victimei, soldate cu urmări grave și art. 164

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, adică, răpirea unei persoane, de două sau mai multe persoane,

din interes material.

Astfel, instanța de apel a exclus din învinuirea inculpaților din ambele articole

indicele calificative - ”săvîrșit în interesul unui grup criminal organizat” și ”săvîrșit de un

8

grup criminal organizat”, deoarece acești indici calificativi nu și-au găsit confirmarea

în ședința instanței de apel prin careva probe pertinente și concludente.

Instanța de apel a menționat că nu au fost dobîndite careva dovezi precum, că

inculpații la săvîrșirea infracțiunilor incriminate au acționat ca un grup criminal

organizat, deoarece ei nu s-au pregătit special din timp pentru a săvîrși infracțiunile

respective. Ei, dispunînd de informația, precum că cet. Pogorennîi S. este anunțat în

căutare de organele de drept a autoproclamatei republicii transnistrene, s-au înțeles

între dînșii ca să-l rețină pe cet. Pogorennîi S, fiind informați precum, că acesta

dorește să schimbe apartamentul său din or. Bender cu apartamentul cet. Masaliutin

A. din or. Chișinău, contra unei recompense în sumă de 15.000 dolari SUA și că cet.

Pogorennîi S. o să se prezinte pe 08.12.2010 la cet. Masaliutin A. cu scopul pregătirii

și perfectării documentelor referitor la schimbului apartamentelor, inculpatul

Iurcovschi O.P. i-a rugat pe inculpații Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A. ca să-l ajute la

reținerea cet. Pogorennîi S., cu ce ultimii au fost de acord.

Reieșind din cele relatate instanța de apel a concluzionat că nu se poate de

considerat, că inculpații au acționat într-un grup criminal organizat, deoarece

conform prevederilor art. 46 CP: ”Grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de

persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni.”

În același context, instanța de apel a invocat prevederile Convenției ONU

privind crima organizată transnațională din 15 noiembrie 2000, unde grupul

criminal organizat este grupul structurat din 3 sau mai multe persoane care

funcționează o perioadă de timp și acționează împreună pentru a comite una sau

mai multe infracțiuni grave definite în conformitate cu această Convenție, în scopul

obținerii directe sau indirecte a unor avantaje bănești sau alte avantaje materiale.

Stabilitatea grupului se caracterizează prin existența și menținerea unui efectiv

cu preponderență permanent, a unei structuri organizatorice bine determinante, care

activează o perioadă îndelungată. Acuzarea nu a adus nici o probă directă care ar

demonstra că în cauza penală respectivă a fost organizat un grup stabil coeziv în

scopul atacării persoanelor fizice sau juridice.

Astfel, potrivit rechizitoriului, organul de urmărire penală a indicat că

inculpații, urmărind scopul răpirii părții vătămate au organizat un grup criminal

stabil, însă nu a indicat concret cine este organizatorul și conducătorul acestui grup

și cine sînt membrii acestuia. De asemenea nu s-a indicat care au fost acțiunile

concrete a fiecărui inculpat în procesul formării grupului criminal organizat și pe

parcursul atacurilor comise.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat, că din învinuirea inculpaților din

ambele articole este necesar de a exclude indicii calificativi: ”săvîrșirea în interesul

unui grup criminal organizat” și ”de un grup criminal organizat”, deoarece acești

indici calificativi nu și-au găsit confirmarea, prin careva probe pertinente și

concludente. Instanța de apel a stabilit cu certitudine, că toți trei inculpați lucrau în

organele MAI la funcțiile menționate în decizie, de mai mult timp, unde s-au

9

prezentat pozitiv, obligațiunile sale le executau la timp, sîrguincios și niciodată nu

au avut careva încălcări în serviciu.

Argumentele inculpaților și a avocaților lor precum că Pogorennaia O. nu este

recunoscută pe dosar ca reprezentant legal al părții vătămate, ca reprezentant al

părții civile și ca succesor al părții vătămate în opinia instanței de apel sunt

neîntemeiate, care în totalmente se combat prin ordonanța privind recunoașterea

drept parte vătămate din 29.12.2010 (f.d. 42-43 Vol I); prin documentul de identitate

a lui Pogorennaia O., pașaportul nr. 0253756, eliberat de secția de pașapoarte a or.

Bender la 17.04.2008, din care se vede din rubrica starea familiară că dînsa și-a

înregistrat căsătoria cu cet. Pogorennîi S. a.n. 1961 în secția stării civile or. Bender pe

data de 14.02.2008 și de la viața în comun – aveau la întreținere doi copii minori:

Pogorennîi S. născut la 16.01.2006 și Pogorennîi D. născut la 09.04.2008 și aceasta

ferm se confirmă prin copiile adeverințelor de naștere a copiilor, prin copia

adeverinței de căsătorie a soților Pogorennîi S. și Pogorennaia O. (f.d. 42-47 Vol 4),

prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02.08.2011 din care se vede,

că Pogorennaia O. a fost recunoscută pe dosar ca parte civilă (f.d. 90-95 Vol 4).

La stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpaților, Curtea de Apel a ținut

cont de toate circumstanțele reale și personale, privind individualizarea pedepsei, că

ei infracțiunile le-au comis într-un mod agresiv și inuman, de asemenea ține cont de

caracterul prejudiciabil al infracțiunilor săvîrșite, că infracțiunile comise de inculpați

se clasifică ca infracțiuni grave, că ei anterior nu au fost judecați, că ei au copii minori

la întreținere. Astfel, instanța de apel a considerat că reeducarea lor este imposibilă

fără izolarea lor de societate cu aplicarea pedepsei privative de libertate, și cu

privarea pe fiecare de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI, dispunînd

executarea pedepsei de către inculpați conform art. 72 alin. (3) CP RM în penitenciar

de tip semiînchis.

În ce privește acțiunea civilă privind încasarea pagubei materiale suportate de

succesorul părții vătămate, instanța de apel a conchis admiterea acesteia în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă,

deoarece în această parte n-a fost probat cuantumul total al prejudiciului material

cauzat pînă în prezent.

Potrivit datelor invocate de către succesorul părții vătămate, aceasta a solicitat

încasarea prejudiciului material în sumă 710,40 lei și 10.000 lei pentru asistență

juridică, sumă pe care a argumentat-o în acțiunea sa depusă în cadrul procesului

penal dat, însă aceasta nu este pe deplin probată. Pretențiile reclamantului nu sunt

documentate în modul cuvenit, prejudiciile invocate conțin elemente care nu pot fi

supuse calculului sau care sunt atât de limitate, încât orice evaluare nu poate să fie

decât speculativă.

Astfel, verificînd materialele cauzei, instanța de apel a constatat cu certitudine

faptul că, nu toate serviciile, au putut fi confirmate cu careva chitanțe, cecuri, bonuri

de plată, etc, ce ar demonstra cu certitudine suma prejudiciului material cauzat.

10

Deci, în principiu cerința admiterii acțiunii civile este întemeiată, dar nu și

incontestabil probată, însă de a stabili concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în

cadrul procesului penal dat, fără a amâna examinarea cauzei este imposibil, ceea ce

duce la posibilitatea examinării acțiunii civile date într-un proces aparte, în ordine

civilă, unde succesorul părții vătămate ar putea culege și prezenta toate probele întru

confirmarea sumei solicitate prin probe clare și concrete.

Potrivit art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu

moral, adică suferințe psihice prin faptele infracționale ale unei persoane, judecata

poate obliga vinovatul să repare prejudiciul prin echivalent bănesc.

Articolul 1423 Cod civil prevede că, mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Succesorul părții vătămate a solicitat încasarea prejudiciului moral de la fiecare

inculpat în mărime a cîte 1.000.000 lei. Cu referire la prejudiciul moral, instanța de

apel a statuat că Pogorennaia O. fără îndoială a suferit de pe urma acțiunilor comise

de către inculpați. Totuși suma de 1.000.000 lei, solicitat de către succesorul părții

vătămate, este considerată exorbitantă, care vine în contradicție cu prevederile art.

41 din CEDO, din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu

tindă la o îmbogățire fără temei.

De aceia instanța de apel a considerat necesar a acorda cu titlu de prejudiciu

moral suma a cîte 100.000 lei, care necesită să fie încasată din contul fiecărui inculpat

în beneficiul succesorului părții vătămate. Astfel, instanța de apel a considerat că

suma de 100.000 lei de la fiecare inculpat v-a avea efect compensatoriu pentru

succesorul părții vătămate.

casarea acesteia, în partea admiterii acțiunii civile înaintate de succesorul părții

vătămate, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului declarat se invocă faptul că la admiterea acțiunii civile

în partea prejudiciului moral, instanța de apel a încasat o sumă mică de la inculpați,

în raport cu cele comise de către aceștia, deoarece succesorului părții vătămate i-au

fost provocate suferințe psihice, și anume ea a rămas cu doi copii minori și nu este

angajată în cîmpul muncii.

5.1 Decizia este contestată cu recurs și de către avocații Stanislav Pavlovschi,

Victor Mazniuc, Alexandru Bulat, în numele inculpaților, care solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței de achitare, invocînd următoarele:

- instanța de apel a încălcat competența după calitatea persoanei, substituind

apelanții în înaintarea argumentelor, temeiurilor și motivelor suplimentare pentru

susținerea apelurilor, manifestînd o atitudine preferențială față de partea acuzării;

11

- instanța nu a fost constituită potrivit legii, din motivul că a depășit competența

procesuală;

- instanța de apel ilegal a acceptat apelul apărătorului părții vătămate, depus

tardiv;

- nulitatea ordonanțelor de punere sub învinuire din 07.02.2011 și din

16.03.2011, deoarece urmărirea penală nu a fost pornită pe infracțiunile prevăzute de

art. 145 alin. (2) lit. f), i), k) și art. 164 alin. (3) lit. a) CP;

- ordonanțele de punere sub învinuire, au fost emise și acuzările înaintate de

către însuși reprezentantul organului de urmărire penală, care nu are competența

procesuală să emită acest gen de ordonanțe nici după materie, nici după calitatea

persoanei;

- lipsa raportului reprezentantului organului de urmărire penală despre

punerea persoanei sub învinuire;

- inculpații ilegal au fost puși repetat sub învinuire;

- acuzatorul ilegal a disjuns materialele cauzei;

- la procedura înaintării învinuirii nu a fost asigurată prezența interpretului și

traducătorului;

- instanța de apel a stabilit eronat faptele, prin ignorarea probelor;

- instanța de apel nu a verificat toate probele în ședința de judecată;

- interpretarea eronată a materialelor cauzei;

- acceptarea eronată ca probă de către instanța de apel a listelor apelurilor

telefonice ilegal obținute de procuror;

- instanța de apel a încălcat dreptul inculpaților la un proces echitabil;

- după decesul apărătorului Ungureanu T., calitatea de apelant s-a stins, deci

Pogorennaia O. nu poate fi considerată succesorul părții vătămate;

- pronunțarea dispozitivului deciziei a avut loc în lipsa inculpaților;

- acțiunea civilă înaintată este abuzivă;

- acțiunile inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate;

- a intervenit o lege mai favorabilă condamnaților;

- faptei săvîrșite de inculpați i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

recurenți, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

recursurile ordinare declarate urmează a fi respinse din următoarele considerente:

Colegiul penal lărgit, constată că la cercetarea cauzei, instanța de apel a ținut

cont în plină măsură de prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod procedură penală,

a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, le-

a dat o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, întemeiat a dedus

concluzia că, fapta inculpaților Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A.,

12

întrunește elementele infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) și art. 164

alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelurilor declarate a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul

probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și minuțioase a

acestora în textul deciziei instanței de apel.

Din materialele cauzei se reține că Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A.,

de către organul de urmărire penală au fost învinuiți, de săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. c), d) Cod Penal, adică, săvîrșirea de către o persoană

cu funcție de răspundere a unor acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, care au cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice, prin prejudicierea imaginii poliției ca organ de drept și intereselor ocrotite de lege a

persoanei fizice, însoțite de aplicarea violenței în privința victimei, săvîrșite în interesul unui

grup criminal organizat și soldate cu urmări grave și de art. 164 alin. (3) lit. a) Cod Penal,

adică, răpirea unei persoane de două sau mai multe persoane, din interes material, de un

grup criminal organizat.

Instanța de fond i-a achitat pe Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., de

sub săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. c), d) și art. 164 alin. (3)

lit. a) Cod Penal.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpaților în baza art. 328 alin. (3) lit. d) și

art. 164 alin. (2) lit. e), f) Cod Penal.

Analizând probele descrise în punctul 4 al prezentei decizii și expuse în decizia

instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a

concluzionat că vinovăția inculpaților pe deplin este dovedită, în săvîrșirea de către

aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, adică, săvîrșirea

13

de către persoane cu funcții de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, care au cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice prin prejudicierea imaginii poliției ca organ de drept și intereselor ocrotite

de lege a persoanei fizice, însoțite de aplicarea violenței în privința victimei, soldate cu urmări

grave și art. 164 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, adică, răpirea unei persoane, de două sau

mai multe persoane, din interes material.

Colegiul ține să remarce că Curtea de Apel întemeiat a ignorat afirmația

inculpaților, precum că ei la reținerea părții vătămate au respectat Legea cu privire la

poliție, deoarece el nu se supunea lor ca colaboratori de poliție. În argumentarea

acestei ignorări Curtea de apel just a menționat, că în primul rînd inculpații la

08.12.2010 nu au avut cu sine în scris nici o informație sau vre-un document, care le-

ar fi permis reținerea părții vătămate. Toate trei informații despre anunțarea lui

Pogorennîi S. în căutare, care-s anexate la materialele cauzei sunt datate după

comiterea infracțiunilor incriminate. În al doilea rînd, la materialele dosarului

lipsește copia ordonanței emisă de organele de drept a autoproclamatei republici

transnistrene despre anunțarea lui Pogorennîi S. în căutare. Dacă chiar și ar fi fost o

astfel de ordonanță, apoi aceste informații sau această ordonanță nu au putut fi

executate pe teritoriul RM de către inculpați, dat fiind faptul că ele au fost emise de

organele de drept neconstituționale al autoproclamatei republici transnistrene care

nu au temei juridic de executare pe teritoriul RM.

Colegiul contată că instanța de apel întemeiat nu a luat în considerație și

afirmația formulată de inculpați în sensul că, în mod nelegal, li s-ar fi reținut în

sarcină faptul că, la reținerea părții vătămate i-au produs ultimei lovituri cu pumnii

și cu picioarele și l-au legat cu centura mîinile la spate, deoarece afirmațiile

nominalizate în totalmente se combat cu declarațiile martorilor oculari Lazăr N.,

Bocun E. date de dînșii atît la urmărirea penală, în ședința instanței de fond cît și în

ședința instanței de apel, confirmînd faptul, că toți trei inculpați l-au doborît pe

Pogorennîi S. la pămînt, apoi toți i-au produs lovituri cu pumnii și picioarele peste

tot corpul, după ce, legîndu-i mîinile la spate cu o centură, forțat l-au urcat în mașina

de serviciu. Aceste declarații ale martorilor sunt consecutive, consecvente, uniforme

și corespund celorlalte probe. Astfel, declarațiile acestor martori obiectiv se confirmă

și prin declarațiile martorilor Bichir A., Grosu D., Grajdean P., date de dînșii atît la

urmărirea penală cît și în cadrul ședinței instanței de fond, declarațiile cărora au fost

cercetate în lipsa lor în cadrul ședinței instanței de apel, deoarece la nenumărate

chemări, din motive întemeiate ei nu s-au prezentat, fiind o parte plecați peste

hotarele RM, iar o parte și-au schimbat locul de trai.

Nu este întemeiată, nici susținerea inculpaților precum, că partea vătămată a

fugit din automobilul lor de serviciu în timpul cînd automobilul a fost oprit la

semafor, deoarece acest argument este unul declarativ cu nimic probat, nefiind

confirmat. Ba mai mult acest argument nu a fost reținut de către instanța de apel și

din considerentul, că inculpații, fiind persoane cu funcții de răspundere și

reprezentanți ai statului, urmau să întreprindă toate măsurile ca lui Pogorennîi S. să-

14

i fie respectată o pază eficientă, ca el să nu poată părăsi automobilul în care acesta a

fost îmbarcat, deoarece din momentul reținerii lui Pogorennîi S., toți trei inculpați

deja răspundeau de viața și securitatea părții vătămate indicate. Ba mai mult, toți trei

inculpați, fiind colaboratori ai poliției cu funcții de răspundere, destul de bine știau

cum și în ce mod trebuie să fie îmbarcați în automobil suspecții de comiterea

crimelor, astfel ca să fie evitată fuga. Partea vătămată, fiind îmbarcată pe scaunul din

spate a automobilului, a fost însoțită din ambele părți de cîte un colaborator. De aici

rezultă, în opinia instanței de apel, că partea vătămată nicidecum nu a putut să fugă

din automobilul de serviciu.

În susținerea acestei concluzii, Colegiul consideră că instanța de apel corect a

precizat că instanța de fond la emiterea sentinței de achitare în privința inculpaților,

nu a luat în considerație faptul că șeful secției nr.2 a Direcției Antidrog a DGSO a DP

maior de poliție Sîrbu V.G., în conformitate cu prevederile art. 21 pct. 8 (pentru

săvîrșirea unei fapte grave ce discreditează efectivul de trupă și corpul de comandă)

al Legii cu privire la poliție, a fost sancționat disciplinar cu concedierea din organele

afacerilor interne conform ordinului MAI nr. 47ef din 18 februarie 2011, pentru

încălcarea prevederilor p. 13 și 16 lit. (b) ale Codului de etică și deontologie al

polițistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 481 din 10.05.2006; art. 3 și 8

ale Codului de conduită pentru polițiști, adoptat prin Rezoluția Adunării Generale a

ONU nr.34/169 din 17.12.1979, aprobat prin Ordinul MAI nr. 193 din 20.07.1993; pct.

3 al îndrumarului despre normele de comportare și conduită a colaboratorului de

poliție, aprobat prin Ordinul MAI nr.225 din 13.09.2001; pct. 2 alin. 4, 5, 6, 8, 9, pct. 3

ale Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne; pct. 51 al Regulamentului cu

privire la serviciul în organele afacerilor interne, care au fost manifestate prin

comiterea unei fapte grave și anume înfăptuirea neautorizată la 08.12.2010 a

măsurilor investigative-operative.

La fel, prin același ordin inspectorul principal al secției nr.2 a Direcției Antidrog

a DGSO a DP, maior de poliție Smoliacov A.A., în conformitate cu prevederile art. 21

pct. 8 (pentru săvîrșirea unei fapte grave ce discreditează efectivul de trupă și corpul

de comandă) al Legii cu privire la poliție, a fost sancționat disciplinar cu concedierea

din organele afacerilor interne pentru încălcarea prevederilor p. 13 și 16 lit.(b) ale

Codului de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului

RM nr.481 din 10.05.2006; art. 3 și 8 ale Codului de conduită pentru polițiști, adoptat

prin Rezoluția Adunării Generale a ONU nr.34/169 din 17.12.1979, aprobat prin

Ordinul MAI nr. 193 din 20.07.1993; pct. 3 al îndrumarului despre normele de

comportare și conduită a colaboratorului de poliție, aprobat prin Ordinul MAI nr.225

din 13.09.2001; pct. 2 alin. 4, 5, 6, 8, 9, pct. 3 ale Statutului disciplinar al organelor

afacerilor interne; pct.51 al Regulamentului cu privire la serviciul în organele

afacerilor interne, manifestate prin comiterea unei fapte grave și anume înfăptuirea

neautorizată la 08.12.2010 a măsurilor investigative-operative.

De asemenea, prin același ordin șeful adjunct al Direcției antidrog al DGSO

MAI Bîtcă M. și șeful Direcției antidrog al DGSO MAI Cioban V. au fost sancționați

15

cu retrogradare din funcție pentru lipsa de control asupra activității de serviciu a

subalternilor Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., pentru nedepistarea absenței nemotivate

de la serviciu a acestora la data de 08.12.2010, în perioada de timp 09.00-17.00,

neraportarea despre faptul absenței nemotivate, ceea ce constituie neîntreprinderea

măsurilor de dirijare a activităților înfăptuite de colaboratorii Sîrbu V.G. și

Smoliacov A.A., pe care aceștia și le-au propus să le execute la data de 08.12.2010.

În această ordine de idei, Curtea de Apel corect a menționat și faptul că potrivit

informației obținute de la Direcția Informații și Evidențe Operative a MAI cetățeanul

Pogorennîi S.B. nu a fost tras la răspundere penală, nu are antecedente penale și nu

se află în căutare pe teritoriul RM, nici ca bănuit nici ca învinuit.

Rezumînd aceste constatări, Colegiul atestă corectitudinea concluziei instanței

de apel asupra faptului că un rol important în consolidarea sectorului public li se

acordă mijloacelor legale. Înainte de toate, se au în vedere reglementările care

statuează funcțiile și competențele persoanelor cu funcție de răspundere, stabilind

cele mai importante aspecte ale activității lor și prevăzând măsurile adecvate de

influențare ce pot fi aplicate celor vinovați de ignorarea disciplinei de serviciu. Or,

activitatea de serviciu trebuie exercitată în limitele competenței acordate de normele

care circumstanțiază statutul juridic al persoanei cu funcție de răspundere, aceasta

fiind una dintre condițiile de bază ale funcționării normale a sectorului public. În

aceste împrejurări, dacă persoana cu funcție de răspundere săvârșește acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege prin

aceasta cauzând daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice se atestă o gravă

perturbare a activității de serviciu într-o întreprindere, instituție, organizație de stat

sau a administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor.

Astfel, Colegiul reține ca una legală constatarea Curții de Apel, privind

ilegalitatea acțiunilor inculpaților la reținerea părții vătămate, neavînd actele

obligatorii pentru aceste acțiuni procesuale, partea vătămată neavînd calitatea

procesuală necesară, acțiunile inculpaților nefiind în corespundere cu Codul de

procedură penală și cu prevederile Constituției RM.

Analizînd altă constatare a instanței de apel, Colegiul precizează că corect au

fost invocate în acest context următoarele fapte: în cadrul urmăririi penale au fost

ridicate descifrările convorbirilor telefonice efectuate de la numărul de telefon

68579554 în posesia lui Pogorennîi S., în urma cărora s-a constatat că ultimul apel a

fost efectuat de el la data de 08.12.2010 ora 13.37.57, cu durata de 900 secunde la

numărul de telefon 069468650, fiind în celula de emisie cu denumirea „Hotel Turist".

După aceasta careva convorbiri telefonice de la acest număr nu au mai fost efectuate.

Aceste date se confirmă și prin declarațiile soției părții vătămate Pogorennaia O.,

care a menționat că soțul a sunat-o și a discutat cu ea 15 minute în timpul cînd se

apropia de casa lui Masaliutin A., care se află vizavi de Hotelul „Turist".

În cadrul urmăririi penale, de asemenea, au fost ridicate descifrările

convorbirilor telefonice de la numărul de telefon 69121229 în posesia lui Iurcovschi

16

O.P., din care s-a stabilit că la 08.12.2010 ora 13.53.43 el a primit apel de la telefonul

cu numărul 069223081 în posesia lui Cortac S., fiind în celula de emisie cu denumirea

„Hotel Turist". După aceasta telefonul nu a activat pînă la data de 08.12.2010 ora

17.38.50, fiind în celula de emisie „Ialoveni Centru" cînd a fost primit un mesaj SMS.

La fel au fost ridicate descifrările convorbirilor telefonice și de la numărul de

telefon 69888592 în posesia lui Smoliacov A.A., prin care s-a stabilit că la 08.12.2010

ora 13.52.51 el a fost apelat de la telefonul cu numărul 069500948 (în posesia lui

Iurcovschi O.P.), fiind în celula de emisie cu denumirea „Hotel Turist". După aceasta

telefonul nu a activat pînă la data de 08.12.2010 ora 17.40.49, fiind în celula de emisie

„Colegiul de poliție" cînd a primit un mesaj SMS.

Au fost ridicate descifrările convorbirilor telefonice și de la numărul de telefon

69500948 în posesia lui Iurcovschi O.P., prin care s-a stabilit că la 08.12.2010 ora

13.52.39 el a apelat la telefonul cu numărul 069888592 (în posesia lui Smoliacov

A.A.), fiind în celula de emisie cu denumirea „Hotel Turist". După aceasta telefonul

nu a activat pînă la data de 08.12.2010 ora 17.40.31, fiind în celula de emisie

„Colegiul de poliție" cînd a apelat numărul de telefon 069500942.

S-au ridicat și descifrările convorbirilor telefonice de la numărul de telefon

69244025 în posesia lui Smoliacov A.A., prin care s-a stabilit că la 08.12.2010 ora

13.12.43 el a fost apelat de la telefonul cu numărul 069055600 fiind în celula de emisie

cu denumirea „Hotel Turist". După aceasta telefonul nu a activat pînă la data de

08.12.2010 ora 17.37.56, fiind în celula de emisie „Ialoveni Vine" cînd a primit un

mesaj SMS.

La fel au fost ridicate descifrările convorbirilor telefonice de la numărul de

telefon 69888591 în posesia lui Sîrbu V.G., prin care s-a stabilit că la 08.12.2010 ora

13.51.43 el a fost apelat de la telefonul cu numărul 069917058 fiind în celula de emisie

cu denumirea „Renașterii cămin". După aceasta telefonul nu a activat pînă la data de

08.12.2010 ora 17.43.41, fiind în celula de emisie „AITA" cînd a fost apelat de la

telefonul cu numărul 069888625.

De asemenea au fost ridicate descifrările convorbirilor telefonice de la numărul

de telefon 79421460 în posesia lui Sîrbu V.G., prin care s-a stabilit că la 08.12.2010 ora

13.16.44 el a fost apelat de la telefonul cu numărul 79664911. După aceasta telefonul

nu a activat pînă la data de 08.12.2010 ora 18.45.44, cînd a primit un mesaj SMS.

Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul în acord cu

instanța de apel apreciază că probatoriul administrat, astfel cum a fost anterior

prezentat, relevă – dincolo de orice îndoială rezonabilă – împrejurarea că telefoanele

inculpaților Smoliacov A.A. și Iurcovschi O.P., cît și telefonul victimei Pogorennîi S.

în timpul răpirii lui aproximativ la ora 14.00, la data de 08.12.2010, s-au aflat într-o

celulă de emisie „Hotel Turist". Telefonul victimei după aceasta nu a mai activat în

rețea, iar telefoanele lui Iurcovschi O.P. și Smoliacov A.A. apar în rețea în jurul orei

17.40 în celulele de emisie „Ialoveni Centru" și „Ialoveni Vine". Telefoanele lui Sîrbu

V.G, dispar din rețea începînd cu orele 13.51 la 08.12.2010 și apar din nou la ora 17.43

la data de 08.12.2010. Iar, după comiterea răpirii și maltratării lui Pogorennîi S.,

17

inculpații au deconectat telefoanele sale mobile pe un termen de 3 ore și 40 minute,

timp necesar pentru ascunderea urmelor infracțiunii.

În consecință, Colegiul consideră că constatarea instanței de apel cu referire la

faptul că acțiunile inculpaților urmează a fi încadrate în baza art. art. 328 alin. (3) lit.

d) și 164 alin. (2) lit. e), f) CP pe semnele: săvîrșirea de către dînșii – fiind persoane cu

funcții de răspundere a unor acțiuni ce depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, care au cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice prin prejudicierea imaginii poliției ca organ de drept și intereselor

ocrotite de lege a persoanei fizice, însoțite de aplicarea violenței asupra victimei

soldate cu urmări grave și răpirea unei persoane de două sau mai multe persoane

din interes material, deoarece prin intermediul acestor acțiuni, inculpații au cauzat

daune în proporții considerabile intereselor publice manifestate prin lezarea imaginii

poliției ca organ de drept al autorităților publice, chemat să apere, pe baza

respectării stricte a legilor, viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele

societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime, este

justificată, legală, întemeiată și în totalitate susținută de instanța de recurs. În ceea ce

ține de survenirea urmărilor grave, instanța de apel corect a menționat că aceasta

constă în faptul dispariției victimei din momentul comiterii crimei; soția părții

vătămate – Pogorennaia O. a rămas singură, avînd la întreținere doi copii minori,

unul de 2 ani și altul de 4 ani, nefiind angajată în cîmpul muncii și unica sursă de

existență îi asigura soțul ei Pogorennîi S.

6.1 Cu privire la recursurile declarate, Colegiul le reține ca neîntemeiate, pentru

următoarele considerente:

Unul din criticele invocate de către apărători este faptul că instanța de apel a

încălcat competența după calitatea persoanei, substituind apelanții în înaintarea

argumentelor, temeiurilor și motivelor suplimentare pentru susținerea apelurilor,

manifestînd o atitudine preferențială față de partea acuzării.

La acest argument, Colegiul menționează că apărătorii invocînd această critică,

s-au bazat pe temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, „nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea

persoanei”.

Prin încălcarea competenței după calitatea persoanei se înțelege că instanța a

încălcat prevederile legale potrivit cărora instanțele judecătorești au competența de a

examina cauzele penale în raport cu calitatea făptuitorului implicat în cauza

respectivă, și anume: competența Judecătoriei Militare (art. 37 CPP), competența

Curților de Apel (art. 38 CPP), competența Curții Supreme de Justiție (art. 39 CPP).

Însă raportînd norma legală menționată la argumentul invocat de apărători,

Colegiul constată temeiul de casare privind nerespectarea dispozițiilor privind

competența după calitatea persoanei, nu este incident în cauză, deoarece

„substituirea apelanților de către instanța de apel în înaintarea argumentelor, temeiurilor și

motivelor suplimentare pentru susținerea apelurilor, manifestînd o atitudine preferențială

18

față de partea acuzării”, nu este prevăzut ca temei de casare la art. 427 alin. (1) pct. 1)

Cod de procedură penală.

Alt argument invocat de apărători este neconstituirea instanței de apel potrivit

legii, din motivul depășirii competenței procesuale, deoarece a fost respinsă ilegal de

către instanța de apel cererea de recuzare a procurorului. La baza acestui argument

este pus temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, „instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile

art.30, 31 și 33”.

Acest temei se referă la:

- greșita compunere a instanței. Art. 30 CPP prevede că judecarea cauzelor

penale se înfăptuiește de către instanță în complet format din 3 judecători sau de

către un singur judecător. Ne aflăm în situația analizată și când judecata nu s-a

efectuat de o persoană ce nu are calitatea de judecător sau a pierdut-o;

- se încalcă principiul continuității completului de judecată. Art. 31 din CPP

prevede că completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării

cauzei (cu excepția prevăzută la alin. (3) al art. 31 din CPP;

- existența unui caz de incompatibilitate prevăzut de art. 33 CPP.

Însă, Colegiul atestă faptul că recuzarea procurorului nu cade sub incidența art.

427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, fapt ce duce la netemeinicia

argumentului invocat.

La fel, apărătorii au invocat și argumentul cu privire la acceptarea ilegală de

către instanța de apel a apelului apărătorului părții vătămate, depus tardiv cu trei

zile, bazat pe temeiul de casare a recursului prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod

de procedură penală.

La acest argument Colegiul evidențiază prevederile art. 402 alin. (1) Cod de

procedură penală, în redacția legii nr. 44 din 06 martie 2008, prevedere legală care

era în vigoare la data depunerii apelului în instanța de apel, ce stipula că termenul

de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale sau, în cazul

înaintării cererii în condițiile art. 399 alin. (2) , de la data înmânării copiei de sentința

redactată, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, stipulează că la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din materialele cauzei penale, Colegiul constată că, apărătorul

reprezentantului părții vătămate Ungureanu T. a primit copia sentinței motivate la

21 octombrie 2011 (f.d. 156, v. 5), apelul avocatului Ungureanu T., în numele

reprezentantului părții vătămate a fost declarat la 07 noiembrie 2011 (f.d. 182, v.5).

Astfel, raportînd normele menționate la cazul supus judecării, se reține situația că,

termenul limită pentru declararea apelului a expirat la 07 noiembrie 2011 inclusiv,

termen ce nu a fost depășit, de către apelant. Deci, Colegiul precizează că nici

temeiul de casare a recursului prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură

penală, nu este prezent la caz.

19

Referitor la critica apărătorilor privind nulitatea ordonanțelor de punere sub

învinuire din 07.02.2011 și din 16.03.2011, deoarece urmărirea penală nu a fost

pornită pe infracțiunile prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. f), i), k) și art. 164 alin. (3) lit.

a) CP, prin ce au fost încălcate prevederile art. 28 alin. (1) CPP, Colegiul menționează

că, conform materialelor cauzei penale:

Prin ordonanța privind începerea urmăririi penale din 29 decembrie 2010, a fost

dispusă începerea urmăririi penale în temeiul art. 145 alin. (1) CP, pe faptul

omorului cet. Pogorennîi S.B. (f.d. 1, v.1);

Prin ordonanța privind începerea urmăririi penale din 04 ianuarie 2011, a fost

dispusă începerea urmăririi penale în temeiul art. 164 alin. (2) lit. e) CP, pe faptul

răpirii cet. Pogorennîi S.B. de către persoane necunoscute (f.d. 4, v.1);

Prin ordonanța privind începerea urmăririi penale din 26 ianuarie 2011, a fost

dispusă începerea urmăririi penale în temeiul art. 328 alin. (3) lit. d) CP, în privința

colaboratorilor DGSO MAI Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A. (f.d. 11,

v.1);

Prin ordonanța de conexare a cauzelor penale din 04 februarie 2011, a fost

dispusă conexarea a acestor cauze penale într-o procedură. (f.d. 15, v.1);

Prin ordonanța de punere sub învinuire din 07 februarie 2011, Iurcovschi O.P. a

fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2)

lit. f), i), k), art. 164 alin. (3) lit. a), art. 328 alin. (3) lit. d) CP (f.d. 182-184, v.1);

Prin ordonanța de punere sub învinuire din 07 februarie 2011, Smoliacov A.A.

a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2)

lit. f), i), k), art. 164 alin. (3) lit. a), art. 328 alin. (3) lit. d) CP (f.d. 10-12, v.2);

Prin ordonanța de punere sub învinuire din 07 februarie 2011, Sîrbu V.G. a fost

pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. f),

i), k), art. 164 alin. (3) lit. a), art. 328 alin. (3) lit. d) CP (f.d. 71-73, v.2);

Prin ordonanța de punere sub învinuire din 16 martie 2011, a fost completată

acuzarea, prin punerea sub învinuire lui Iurcovschi O.P., pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (3) lit. a), art. 328 alin. (3) lit. c), d) CP. (f.d.

229-231, v.1);

Prin ordonanța de punere sub învinuire din 16 martie 2011, a fost completată

acuzarea, prin punerea sub învinuire lui Smoliacov A.A., pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (3) lit. a), art. 328 alin. (3) lit. c), d) CP. (f.d.

50-52, v.2);

Prin ordonanța de punere sub învinuire din 16 martie 2011, a fost completată

acuzarea, prin punerea sub învinuire lui Sîrbu V.G., pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 164 alin. (3) lit. a), art. 328 alin. (3) lit. c), d) CP. (f.d. 113-115, v.2);

Prin ordonanța privind disjungerea materialelor în procedură separată din 17

martie 2010, a fost dispusă disjungerea într-o procedură separată materialele în

privința lui Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. f), i), k), CP, pe faptul omorului cet.

Pogorennîi S.B. (f.d. 187-189, v.2);

20

Astfel, toate trei ordonanțe de pornire a urmăririi penale pe cauza dată au fost

adoptate în lunile decembrie 2010 și ianuarie 2011, iar ordonanțele de punere sub

învinuire au fost adoptate în luna februarie 2011, deci nu au fost pînă la pornirea

urmăririi penale. Mai mult ca atît, la punerea inculpaților sub învinuire au participat

și apărătorii lor și nici apărătorii, nici însăși învinuiții nu au contestat aceste

ordonanțe sub aspectul nulității din motivul neînceperii urmăririi penale. În aceste

circumstanțe, argumentul invocat este neîntemeiat.

În privința argumentului că ordonanțele de punere sub învinuire, au fost emise

și acuzările înaintate de către însuși reprezentantul organului de urmărire penală,

care nu are competența procesuală să emită acest gen de ordonanțe nici după

materie, nici după calitatea persoanei, Colegiul menționează prevederile art. 270 alin.

(9) Cod de procedură penală, „în caz de necesitate, procurorul, în scopul asigurării

urmăririi complete și obiective, poate exercita personal urmărirea penală sub toate aspectele

în orice cauză penală”, iar conform art. 298 alin. (4) Cod de procedură penală, în

redacția legii nr. 264 din 28.07.2006, „Orice declarație, plîngere sau alte circumstanțe ce

oferă temei de a presupune că persoana a fost supusă acțiunilor de tortură, tratament inuman

sau degradant urmează a fi examinate de către procuror, în modul prevăzut de art. 274, în

procedură separată”. Astfel, Colegiul concluzionează că procurorul a avut legal

calitatea corespunzătoare de a exercita urmărirea penală în cazul supus judecării și

ca urmare argumentul invocat de apărători nu este întemeiat.

Critica apărătorilor cu referire la lipsa raportului reprezentantului organului de

urmărire penală, despre punerea persoanei sub învinuire, încălcîndu-se prevederile

art. 280 și art. 281 CPP, tot nu și-a găsit confirmare, deoarece conform materialelor

cauzei:

Prin ordonanța din 29 decembrie 2010, a fost dispusă efectuarea urmăririi

penale de către procurorul secției exercitare a urmăririi penale pe cauze excepționale

a Procuraturi Generale Octavian Nărea (f.d. 2, v.1);

Prin ordonanța din 04 ianuarie 2011, a fost dispusă efectuarea urmăririi penale

de către un grup de urmărire penală: Bratunov C. – procuror, șef al secției exercitare

a urmăririi penale pe cauze excepționale a Procuraturi Generale, Nărea O. -

procurorul secției exercitare a urmăririi penale pe cauze excepționale a Procuraturi

Generale, Pocaznoi V. - procurorul secției exercitare a urmăririi penale pe cauze

excepționale a Procuraturi (f.d. 3, v.1).

Conform art. 51 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția legii nr. 122 din

14.03.2003, procurorul este persoana cu funcție de răspundere care, în limitele

competenței sale, exercită în numele statului urmărirea penală, reprezintă învinuirea

în instanță, exercită și alte atribuții prevăzute de prezentul cod.

Conform art. 52 alin. (1) pct. 2), 3) Cod de procedură penală, în redacția legii nr.

264 din 28.07.2006, în cadrul urmăririi penale, procurorul exercită nemijlocit

urmărirea penală în condițiile legii și conduce personal urmărirea penală și

controlează legalitatea acțiunilor procesuale efectuate de organul de urmărire

21

penală, decide excluderea din dosar a probelor obținute conform prevederilor art. 94

alin. (1) Cod de procedură penală.

Conform art. 280 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care există

suficiente probe că infracțiunea a fost săvîrșită de o anumită persoană, organul de

urmărire penală întocmește un raport cu propunerea de a pune persoana respectivă

sub învinuire. Raportul cu materialele cauzei se înaintează procurorului.

Conform art. 281 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția legii nr. 264 din

28.07.2006, dacă, după examinarea raportului organului de urmărire penală și a

materialelor cauzei, procurorul consideră că probele acumulate sînt concludente și

suficiente, el emite o ordonanță de punere sub învinuire a persoanei.

Raportînd normele invocate la materialele cauzei, Colegiul specifică că, din

conținutul legii rezultă că raport se întocmește doar în cazul în care urmărirea penală

se exercită de către alt organ decît procurorul, pe cînd în cazul supus judecării

grupul de procurori Bratunov C., Nărea O. și Pocaznoi V., în baza temeiului legal au

exercitat nemijlocit urmărirea penală și în același timp au condus personal urmărirea

penală și au controlat legalitatea acțiunilor procesuale efectuate, astfel, procurorii

întrunind ambele atribuții, a decăzut necesitatea de întocmire a raportului

menționat.

Cu privire la argumentul că inculpații ilegal au fost puși repetat sub învinuire,

Colegiul remarcă că, potrivit Ordonanțelor de punere sub învinuire din 07 februarie

2011, inculpații au fost puși sub învinuire pentru comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 145 alin. (2) lit. f), i), k); art. 164 alin. (3) lit. a); art. 328 alin. (3) lit. d) CP.

Conform ordonanțelor de punere sub învinuire din 16 martie 2011, inculpații au

fost puși sub învinuire pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 164 alin.

(3) lit. a); art. 328 alin. (3) lit. c), d) CP. În punctul 2. al părții dispozitive al acestor

ordonanțe, s-a menționat că „Completarea acuzării invinuitului ....., cu înmînarea lui

a copiei prezentei ordonanțe”. Astfel, Colegiul constată că, deși, denumirea actului

procesual în cauză este ordonanța de punere sub învinuire din 16 martie 2011,

totuși, cu referire la punctul 2 al prezentei, o consideră ca completare a ordonanței

de punere sub învinuire din 07 februarie 2011, prin ce argumentul invocat nu și-a

găsit confirmare la examinarea cauzei penale.

Apărătorii au invocat și argumentul cu referire la ilegalitatea disjungerii

materialelor cauzei de către procuror. La acest argument Colegiul specifică

următoarele.

Prin ordonanța privind disjungerea materialelor în procedură separată din 17

martie 2010, a fost dispusă disjungerea într-o procedură separată materialele în

privința lui Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. f), i), k), CP, pe faptul omorului cet.

Pogorennîi S.B. (f.d. 187-189, v.2).

Conform art. 2791 alin. (2), (3) Cod de procedură penală, Disjungerea unei cauze

privitoare la participanții la una sau la mai multe infracțiuni se admite în cazul în

care împrejurările cauzei o cer și această disjungere nu se va răsfrînge negativ asupra

22

efectuării depline și obiective a urmăririi penale și cercetării judecătorești. La

dispunerea conexării sau disjungerii cauzelor penale, procurorul, la propunerea

organului de urmărire penală sau din oficiu, emite ordonanța respectivă.

Analizând ordonanța menționată, prin prisma criticei formulate, Colegiul

stabilește că disjungerea materialelor în procedură separată în privința lui Iurcovschi

O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

145 alin. (2) lit. f), i), k), CP, pe faptul omorului cet. Pogorennîi S.B., a fost întemeiată,

în corespundere cu prevederile legale menționate.

În privința argumentului apărătorilor, referitor la faptul că la procedura

înaintării învinuirii nu a fost asigurată prezența interpretului și traducătorului,

Colegiul reține că, conform proceselor-verbale din 07 februarie 2011 și 16 martie

2011, în privința lui Iurcovschi O.P. și Smoliacov A.A., la rubrica „ De serviciile

traducătorului” are nevoie sau nu, este menționat „HE”. În procesul-verbal din 07

februarie 2011 și 16 martie 2011, în privința lui Sîrbu V.G., la rubrica „Doresc să fac

declarații în limba” este indicat „de stat”, apoi declarațiile fiind expuse în scris

personal de către Sîrbu V.G. în limba de stat.

Astfel, Colegiul elucidează faptul că la acțiunea procesuală de înaintare a

învinuirii, inculpații fiind asistați de apărători, nu au invocat necesitatea prezenței

interpretului și traducătorului. Mai mult, la etapa prezentării materialelor dosarului,

deși apărătorul Pavlovschi S. a înaintat cerere din numele inculpaților, cu referire la

încălcările efectuate la etapa urmăririi penale, însă în aceasta nu a fost invocat

argumentul privind neasigurarea cu interpret și traducător, prin ce se constată

netemeinicia argumentului dat.

În opinia Colegiului nu este întemeiată nici critica din recursul apărătorilor,

prin care se tinde la aprecierea și interpretarea eronată a probelor, ce a dus la

stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanța de apel, ținînd seama în plină măsură

de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele

probele prezentate de către părți, a audiat inculpații, reprezentanții părții vătămate,

martorii, a cercetat probele administrate la dosar, dînd citire proceselor-verbale și

altor documente, verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor și ca urmare corect a stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și

vinovăția inculpaților Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A.,

Probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, că inculpații se fac vinovați

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) și art. 164 alin. (2) lit.

e), f) Cod penal. În opinia Colegiului, instanța de apel a făcut o analiză completă a

tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, stabilind fără

echivoc vinovăția inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute în art.

328 alin. (3) lit. d) și art. 164 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Instanța de apel a soluționat cazul examinînd toate probele în ansamblu, unele

probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea probelor judecătorii sunt

independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în

23

acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este prezentă nici o

discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

de cît cea pe care materialul probator o susține.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma apărărilor formulate de

apărători, Colegiul consideră ca neîntemeiate argumentele acestora, în sensul că s-au

acceptat eronat ca probe de către instanța de apel listele apelurilor telefonice, ilegal

obținute de procuror, deoarece conform materialelor cauzei lista apelurilor: din

01.10.2010 - 27.12.2010 (f.d. 88-89 v.1), 01.09.2010 - 07.01.2010 (f.d.93-102, v.1),

07.01.2010 - 31.12.2010 (f.d. 84 v.1), 01.12.2010 - 09.12.2010 (f.d.108-109 v.1), a fost

ridicată cu respectarea prevederilor art. 126 alin. (2), Cod de procedură penală, ce

stipulează că ridicarea de documente ce conțin informații care constituie secret de

stat, comercial, bancar, precum și ridicarea informației privind convorbirile

telefonice se fac numai cu autorizația judecătorului de instrucție, ceea ce a fost

efectuat, și anume:

Prin ordonanțele privind ridicarea descifrărilor convorbirilor telefonice din

04.01.2011 (f.d 83, v.1), din 29.12.2010 (f.d 87, v.1), din 03.01.2011 (f.d 91, v.1), din

25.01.2011 (f.d 104, v.1), a fost dispusă efectuarea ridicării descifrărilor convorbirilor

telefonice.

Prin demersurile privind ridicarea descifrărilor convorbirilor telefonice din

04.01.2011 (f.d 82, v.1), din 29.12.2010 (f.d 86, v.1), din 03.01.2011 (f.d 92, v.1), din

25.01.2011 (f.d 105, v.1), a fost solicitată autorizarea efectuării ridicării informației

privind eliberarea descifrărilor convorbirilor telefonice.

Prin încheierea judecătorului de instrucție din 04.01.2011 (f.d 81, v.1), din

29.12.2010 (f.d 85, v.1), din 03.01.2011 (f.d 90, v.1), din 25.01.2011 (f.d 103, v.1), a fost

admis demersul și autorizată efectuarea ridicării descifrărilor convorbirilor

telefonice.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit constată că în cauză nu au fost

admise abateri de la legislația procesuală penală în vigoare, din care motiv

temeiurile invocate în recursul apărătorilor nu și-au găsit confirmare.

De asemenea, Colegiul atestă faptul că nu și-a găsit confirmare nici argumentul

privind neverificarea probelor în ședința de judecată, deoarece în conformitate cu

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea

în procesul-verbal. În cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în

prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au

depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de

24

apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

După cum rezultă din procesele-verbale al ședinței de judecată probele din

prezenta cauză la etapa dată au fost cercetate sau date citirii în ședințele de judecată,

în decizia adoptată făcîndu-se referire la aceste probe.

Probele administrate în cadrul urmăririi penale, cît și cele din ședințele de

judecată, au fost verificate în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală și anume, prin cercetarea lor din punct de vedere al coroborării

lor.

Astfel, instanța de apel a verificat probele acumulate la urmărirea penală și în

ședințele de judecată, prin citirea lor în ședința de judecată, și consemnarea lor în

procesul verbal, just concluzionînd că acestea confirmă vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunilor imputate. Mai mult, au fost audiați suplimentar în cadrul

ședinței de judecată în instanța de apel inculpații, succesorul părții vătămate

Pogorennaia O., și martorii Bocun E. și Lazăr N., iar solicitările participanților de a

audia suplimentar și alți martori deși au fost acceptate de către instanța de apel, însă

nu au putut fi executate, deoarece prin Rapoartele anexate la dosar (f.d. 62-64 v.7), s-

a constatat imposibilitatea aducerii silite a acestora din diferite motiv.

Așa cum rezultă din verificarea actelor dosarului, instanța de apel, în baza

evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor

readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa

cercetării judecătorești și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al

părților, în această fază procesuală, a reținut corect starea de fapt, vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpați.

Referitor la critica din recursul apărătorilor, în sensul că după decesul

apărătorului Ungureanu T., calitatea de apelant s-a stins, și Pogorennaia O. neputînd

fi considerată succesorul părții vătîmate, Colegiul consideră corectă concluzia

instanței de apel, precum că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă dat fiind

faptul că Pogorennaia O. fiind recunoscută ca reprezentant și succesor al părții

vătămate a încheiat contract cu avocatul Ungureanu T., ultimul declarînd apel în

numele ei. Faptul că apelul declarat de avocat nu este semnat de Pogorennaia O. și

survenirea morții subite a avocatului nominalizat nu sunt temeiuri de a respinge

apelul declarat de avocatul Ungureanu T. ca inadmisibil. În ședința instanței de apel,

reprezentantul și succesorul părții vătămate – Pogorenaia O. a susținut apelul

declarat de avocatul său după text și a solicitat admiterea lui în sensul declarat,

deoarece ea cu avocatul nominalizat a avut încheiat contract și astfel, ea are temeiul

juridic de-al susține.

Argumentul recurenților cu privire la prejudiciul moral și anume dezacordul cu

cuantumul acestuia, procurorul considerîndu-l prea mic, iar apărătorii – abuziv, de

asemenea, nu și-a găsit confirmare la soluționarea cazului dat, deoarece instanța de

25

apel, în opinia Colegiului, just a stabilit că Pogorennaia O. fără îndoială a suferit de

pe urma acțiunilor comise de către inculpați, totuși suma solicitată de 1.000.000 lei,

este considerată exorbitantă, care vine în contradicție cu prevederile art. 41 din

CEDO, din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă

la o îmbogățire fără temei.

Astfel, Colegiul consideră că suma stabilită de către instanța de apel, de 100.000

lei de la fiecare inculpat, cu titlu de prejudiciu moral, are un efect compensatoriu,

pentru suferințele provocate succesorului părții vătămate prin decesul soțului

acesteia, care era unicul întreținător, nefiind prea mică.

În privința argumentului referitor la pronunțarea dispozitivului deciziei în lipsa

inculpaților, Colegiul remarcă că conform procesului-verbal al ședinței de judecată

în instanța de apel din 11 martie 2013 (f.d.157, v.7), prezenți au fost procurorul,

inculpații Iurcovschi O.P., Sîrbu V.G. și Smoliacov A.A. și apărătorii acestora. În

cadrul acestei ședințe de judecată, revenind din camera de deliberare a fost

pronunțat dispozitivul deciziei, cu anunțarea datei pentru pronunțarea deciziei

motivate. La ședința de judecată de pronunțare a deciziei motivate, inculpații nu s-

au prezentat, deși le-a fost comunicată data pronunțării. Astfel, Colegiul conchide că

neprezența acestora la pronunțarea deciziei nu este un impediment pentru

pronunțarea deciziei, fapt ce duce la netemeinicia argumentului invocat.

Cu referire la argumentele formulate de apărători, privind faptul că acțiunile

inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate, faptei săvîrșite de

inculpați i s-a dat o încadrare juridică greșită, decizia nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, ce corespunde temeiurilor de recurs prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

și 12) Cod de procedură penală, Colegiul rezumînd cele expuse în pct. 6.1 al prezentei

decizii menționează că temeiurile la care se face referință, nu sunt aplicabile din

punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul apreciază că situația de fapt a fost stabilită de instanța de apel în urma

analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat, ca urmare anume

instanța de apel este cea care a procedat la o corectă încadrare în drept, faptele

inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 328

alin. (3) lit. d) și art. 164 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fiind stabilită o corectă

determinare și constatare juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite de inculpați și semnele componenței de infracțiune prevăzute

de art. 328 alin. (3) lit. d) și art. 164 alin. (2) lit. e), f) Cod penal. Iar în privința

deciziei, Colegiul reține că hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

În acest context, Colegiul remarcă că Curtea de Apel în decizia adoptată deși a

menționat semnul calificativ „însoțite de aplicarea violenței asupra victimei”, care a fost

prevăzut la alin. (2) al art. 328 Cod penal, însă încadrarea juridică a acțiunilor

26

inculpaților a fost corect efectuată în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, semnul

calificativ „soldate cu urmări grave”. Astfel, instanța de recurs concluzionează că

mențiunea în cauză nu este o eroare ce ar afecta temeinicia soluției adoptate și

legalitatea deciziei și ca urmare nu este temei de casare a deciziei adoptate.

Colegiul conchide că totalitatea argumentelor invocate de recurenți nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursurilor în instanța de recurs și ca urmare acestea

nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea influența

autenticitatea concluziilor instanței de apel. Totodată constatîndu-se că instanța de

apel a examinat cauza penală prezentă fără careva abateri de la normele de

procedură și corect a apreciat probele cercetate sub toate aspectele, concluzie ce este

susținută și de instanța de recurs.

Colegiul mai conchide precum că, instanța de apel în hotărârea adoptată a

realizat o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, decizia adoptată

fiind legală, întemeiată și riguros argumentată, faptelor comise de inculpați li s-a dat

o încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind bazată pe probele administrate

în cadrul procesului penal, pedeapsa fiind stabilită de instanța de fond argumentat,

luându-se în considerare prevederile legale ce reglementează acest aspect.

De asemenea Colegiul consideră necesar de specificat precum că motivarea

soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice

aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și

formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar

instanțelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Motivarea hotărîrilor de către instanțele naționale constituie o obligație impusă

acestora și prin prevederile art.6 paragraf. 1 din CONVENȚIE. Potrivit jurisprudenței

CEDO (cauza Albina contra Romîniei; cauza Boldea contra Romîniei), deși obligația

instanțelor naționale de a motiva hotărîrile pronunțate nu presupune existența unui

răspuns detaliat la fiecare argument, noțiunea de proces echitabil presupune că

instanța națională trebuie să examineze, în mod real, problemele esențiale care i-au

fost supuse dezbaterii. Colegiul constată că, în cauză, instanța de apel și-a motivat

decizia pronunțată și aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

examinînd cauza penală prezentă fără careva abateri de la normele de procedură și

corect apreciind probele cercetate sub toate aspectele, concluzie ce este susținută și de

instanța de recurs.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către

apărători și procurori în recursurile declarate sunt neîntemeiate, fapt ce determină

incontestabil concluzia de respingere a acestora ca inadmisibile cu menținerea

hotărârii contestate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

27

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

secția de exercitare a urmăririi penale pe cauze excepționale a Procuraturii Generale,

Octavian Nărea și procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău,

Vasile Bolduratu, și a avocaților Stanislav Pavlovschi, Victor Mazniuc, Alexandru

Bulat, în numele inculpaților Oleg Iurcovschi, Vitalie Sîrbu, Alexandru Smoliacov,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2013, în

cauza penală în privința lui Iurcovschi Oleg Petru, Sîrbu Vitalie Gheorghe și

Smoliacov Alexandru Anatolie, cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată public la 10 decembrie 2013, ora 09.50.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

(semnătură) Elena Covalenco

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

28