1re-286/13 — Art. 473 CPP

La data de 12 martie 2013, condamnatul Sula Marin a depus o plîngere în Judecătoria Centru, mun. Chișinău, prin care a contestat legalitatea acțiunilor Departamentului Penitenciar a MJ RM, în special, condițiile precare de detenție din Penitenciarul nr. 4 – Cricova, manifestate prin lipsa posibilității de menținerea a igienei personale și alimentației insuficiente. De asemenea, s-a menționat că în perioada aflării lui în detenție s-a îmbolnăvit de tuberculoză, iar în penitenciar nu i se acordă asistență medicală calificată, astfel, solicitînd încasarea prejudiciul moral în sumă de 100000 euro.

La 14.03.2013, prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost declinată competența teritorială la examinarea plîngerii condamnatului Sula Marin împotriva acțiunilor Departamentului Penitenciar a MJ RM și trimisă plîngerea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

Prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07 mai 2013, a fost respinsă plîngerea condamnatul Sula Marin declarată împotriva acțiunilor Departamentului Penitenciar a MJ RM. 3.1. Judecătorul de instrucție și-a argumentat soluția prin aceea, că „condamnatul nu a contestat legalitatea cărorva acte emise de DIP MJ RM și nici nu a invocat faptul că anterior ar fi înaintat careva cerințe față de DIP, care ar fi respinse… condamnatul în plîngerea înaintată nu a contestat legalitatea cărorva acte ale organului sau instituției care pune în executare hotărîrea judecătorească de condamnare – considerente din care plîngerea înaintată urmează a fi respinsă, deoarece nu este susceptibilă de a fi examinată în ordinea art. 471 CPP”. 1

Încheierea nominalizată este atacată cu recurs în anulare de către condamnatul Sula Marin, care solicită admiterea recursului și reexaminarea cauzei, invocînd că judecătorul de instrucție neîntemeiat i-a respins plîngerea, pe motiv că nu a prezentat careva probe referitor la infectarea sa cu tuberculoză. Instanța urma să-l oblige pe procuror să investigheze acest fapt și să prezinte instanței probe, așa precum el a prezentat certificatul medical. De asemenea, instanța urma să-i asigure un avocat în ședință. Consideră că instituția penitenciară intenționat a ascuns de el faptul că este bolnav, altfel el s-ar fi lecuit la timp de acea boală și reieșind din aceste împrejurări consideră oportun să fie încasat de la DIP MJ RM, prejudiciul moral și material în sumă de 100000 euro.

Verificînd argumentele recursului în anulare în raport cu actele cauzei Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Instanța de recurs menționează, că noțiunea de „hotărîri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” nu cuprinde încheierile adoptate de către judecătorul de instrucție, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de judecată, care au parcurs căile ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar. Colegiul penal reține că, la 27.10.2012 a întrat în vigoare Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală. Potrivit pct. 144 al art. (1) din legea menționată, prevederile expuse în alin. (2) și (3) din art. 452 Cod de procedură penală, au fost abrogate. În conformitate cu art. 473 alin. (2) Cod de procedură penală, soluționarea plîngerii împotriva actelor organului sau instituției care pune în executare hotărîrea judecătorească de condamnare are loc conform prevederilor art.471. Încheierea privind soluționarea plîngerii este irevocabilă. Astfel în speța dată, încheierea judecătorului de instrucție nu mai poate fi supusă căilor extraordinare de atac, indiferent de faptul dacă persistă în cauză un viciu fundamental sau nu, deoarece legislatorul nu prevede o astfel de procedură în art. 471, 473 Cod de procedură penală. Prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului în anulare declarat, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece nu este prevăzută o asemenea cale de atac pentru încheierea adoptată conform art. 471, 473 Cod de procedură penală. 2

Reieșind din cele expuse, călăuzindu-se de prevederile art. 456 alin. (1), art. 432 alin (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Sula Marin împotriva încheierii Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07 mai 2013, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 decembrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Vladimir Timofti Ghenadie Nicolaev 3