1ra-965/13 — Art. 190 al.1 CP

Instanța de fond din 22.08.2012 pînă la 12.02.2013;

Curtea de Apel Chișinău din 21.03.2013 pînă la 30.04.2013;

Curtea Supremă de Justiție din 03 septembrie - pînă la 06 noiembrie 2013. Asupra recursului ordinar, Colegiul penal CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 februarie 2013, a fost încetat procesul penal în privința lui David Irina în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, din motivul împăcării părților. 2. Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, David Irina la 25 mai 2012, aflîndu-se la serviciu la ghereta amplasată pe str. Alba Iulia 5, mun. Chișinău, unde activa în calitate de vînzătoare, cu scopul dobîndirii bunurilor materiale altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că are nevoie de a utiliza rețeaua internet, a dobîndit de la cet. Spiridonova Anastasia telefonul mobil de model „3G Unite U-1280” în valoare de 1200 lei. 3. Procurorul a atacat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea acuzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care David Irina să fie condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții pe un termen de 3 ani. În susținerea cerințelor sale, apelantul a invocat că instanța de fond eronat a apreciat declarațiile părții vătămate Spiridonova Anastasia referitor la caracterul 1 considerabil al daunei cauzate de către inculpată, precum că prejudiciul nu este considerabil. La fel, instanța de fond nu a ținut cont de plîngerea părții vătămate care a stat la baza pornirii urmăririi penale conform prevederilor art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, prin aceasta fiind respectate dispozițiile art. 113 alin. (1) Cod penal, care prevede că calificarea infracțiunii se consideră determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2013, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței primei instanțe. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a conchis că, instanța de fond în baza probelor administrate în cauză și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei David Irina în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, încetînd procesul penal, în legătură cu împăcarea părților în temeiul art. 109 Cod penal. În acest sens, instanța de apel, s-a referit la un șir de probe pertinente, concludente și utile, care confirmă vinovăția acesteia, inclusiv:  declarațiile inculpatei David Irina (f.d. 95, 96);  declarațiile părții vătămate Spiridonova Anastasia (f.d. 91, 92);  declarațiile martorului Barabulă Ion (f.d. 93, 94);  procesul-verbal de ridicare din 19.07.2012 (f.d. 18);  procesul-verbal de examinare a obiectului din 19.07.2013 (f.d. 19). Colegiul penal a mai conchis că, acțiunile inculpatei corect au fost calificate în baza art. 190 alin. (1) Codul penal, deoarece în ședința de judecată a instanței de fond partea vătămată a declarat că, prejudiciul cauzat nu este considerabil, iar probele administrate în sensul învinuirii în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, nu confirmă calificativul imputat – cauzarea de daune în proporții considerabile. Mai mult, instanța de apel a reținut ca corecte concluziile instanței de fond că, prin infracțiunea comisă n-au fost cauzate daune considerabile părții vătămate Spiridonova Anastasia, deoarece telefonul mobil de model „3G Unite U-1280” în valoare de 1200 lei, nu depășește suma de 50.000 lei, or, reieșind din valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor sustrase pentru partea vătămată Spiridonova Anastasia, starea materială și venitul stabil al acesteia, care lucrează ca vînzătoare la ghereta amplasată pe str. Alba Iulia 5, mun. Chișinău, starea bună a sănătății ei, angajarea ei la muncă permanentă, că nu are persoane la întreținere (f.d. 8), astfel, Colegiul penal a considerat că în cadrul examinării cauzei nu a fost stabilit faptul că este angajată în cheltuieli de semnificație majoră pentru dînsa. Mai mult ca atît, partea vătămată Spiridonova Anastasia, în plîngerea sa nu a indicat la faptul că suma de 1.200 lei este considerabilă pentru dînsa (f.d. 4-5), iar telefonul sustras i-a fost restituit.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) CPP, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, din motiv că prima instanță și instanța de apel 2 au apreciat incorect circumstanțele de fapt ale cauzei cu tragerea unei concluzii neîntemeiate de vinovăție a inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal, că aceasta urma a fi condamnată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal. În susținerea cerințelor sale, procurorul recurent a invocat că, instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de caracterul considerabil al daunei cauzate, care se stabilește luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor victimei, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor la întreținere, cît și alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei. Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de plîngerea părții vătămate Spiridonova Anastasia și de declarațiile acesteia, ceia ce denotă că prejudiciul cauzat este considerabil, deoarece ultima nu este angajată în cîmpul muncii, nu are venit stabil, iar telefonul mobil a fost procurat în credit și, respectiv, suma daunei cauzate în mărime de 1.200 lei este una considerabilă.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. 6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) CPP, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. 6.2. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr. 9 din 30.X.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept material sau procesual. Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept. 6.3. Colegiul penal, reține că instanțele de fond și de apel, judecînd cauza și verificînd probele în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-au dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei David Irina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal, din motivul împăcării părților, în temeiul art. 109 Cod penal. 3 Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5. ale prezentei decizii, prin care se susține că inculpata David Irina se face vinovată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și instanțele ierarhic inferioare greșit au apreciat caracterul considerabil al daunei cauzate de către inculpată, - acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune. 6.4. Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (f.d. 123-125) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la judecarea apelului declarat de partea acuzării, a respectat întocmai prevederile art. 414, 417 CPP, iar probatoriul administrat legal și verificat, a fost dat citirii în ședința de judecată și reflectat în procesul-verbal. 6.5. Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului precum că, instanțele ierarhic inferioare greșit au apreciat caracterul considerabil al daunei cauzate de către inculpată, or în acest aspect instanțele de fond și de apel just au ținut cont de valoarea, cantitatea și însemnătatea bunului sustras pentru partea vătămată Spiridonova Anastasia, de starea materială și venitul stabil al acesteia, care este angajată la muncă permanentă în calitate de vînzătoare, nu are persoane la întreținere (f.d. 8). Mai mult, partea vătămată Spiridonova Anastasia în plîngere sa prin care a sesizat poliția, nu a indicat că suma de 1.200 lei pentru ea este considerabilă (f.d. 4-5). În acest context, Colegiul penal menționează că, la etapa urmăririi penale există un șir de circumstanțe care urmează să fie dovedite în procesul penal, astfel, în sensul art.96 alin.(1) pct. 4) CPP, în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei penale trebuie să se dovedească și, - “caracterul și mărimea daunei cauzate prin infracțiune”. Respectiv, conform regulilor de compunere a rechizitoriului stipulate la art. 296 alin.(2) CPP, rechizitoriul trebuie să cuprindă, - “… informații despre fapta și persoana în privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă fapta și vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa și rezultatele verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea învinuitului.” Raportînd aceste prevederi legale la circumstanțele cauzei, se relevă că partea acuzării nu le-a respectat și, respectiv n-a făcut o analiză a probelor care ar confirma vinovăția inculpatei pe semnul calificativ de la alin.(2) art.190 Cod penal „lit. c) - cu cauzarea de daune în proporții considerabile”. Pe cînd, instanța de apel, a făcut o analiză amplă a circumstanțelor cauzei în raport cu motivele invocate în apelul procurorului și a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate prin sustragerea telefonului mobil în suma de 1.200 lei nu este considerabil, - soluție care corespunde explicațiilor date la pct.28 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” din care rezultă următoarele: “La calificarea sustragerii, săvîrșite cu cauzarea de daune considerabile (lit.d) alin.(2) art.186, lit.f) alin.(2) art.187, lit.f) alin.(2) art.188, lit.c) alin.(2) art.190 și lit.c) alin.(2) art.191 C.P.), este necesar să se țină cont de faptul că caracterul considerabil al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea 4 bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei. Este necesar de luat în considerație că, chiar dacă aprecierea subiectivă de către victimă este importantă la stabilirea caracterului considerabil al daunei cauzate, aceasta nu trebuie să influențeze asupra regulii că prin sustragere poate fi cauzat doar un prejudiciu patrimonial efectiv (real). De aceea, nu trebuie confundat modul de determinare a prejudiciului patrimonial cu caracterul acestui prejudiciu.” Astfel, se concluzionează că, motivele invocate de procurorul recurent, au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au adus la pronunțarea hotărîrilor judecătorești. Pe cale de consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) CPP, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrilor adoptate în prezenta cauză și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2013, în cauza penală în privința lui David Irina Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 04 decembrie 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Iurie Diaconu 5