1ra-1312/14 — art. 190 alin. 2 CP

1ra-1312/14 — art. 190 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1312/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători –Liliana Catan și Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014, în

privința inculpatei:

Dabija Elena Grigore, născută la 11.03.1984, originară și

domiciliată în s. Măgdăcești, r-nul Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 03.08.2012– 16.12.2013;

instanța de apel: 04.02.2014- 15.04.2014;

instanța de recurs:03.07.2014 - 17.09.2014;

C O N S T A T Ă :

fost achitată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) CP pe motivul că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Elena este învinuită de faptul că, la 09.12.2008, aflîndu-se în oficiul AO "CNECD"

din or. Criuleni, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin abuz de

încredere și înșelăciune, prezentîndu-se ca avocat și manifestînd vizibilitatea de

persoană demnă de încredere, sub pretextul că va presta părții vătămate Stici Fevronia

servicii de asistență juridică, a însușit de la ultima suma de 2 000 lei și suma de 100

lei pentru întocmirea și depunerea cererii de chemare în judecată, însă nu a prestat

astfel de servicii, cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună materială considerabilă în

sumă totală de 2 100 lei.

2.1. Prima instanță și-a bazat concluziile de achitare a inculpatei pe următoarele:

- vinovăția inculpatei Dabija Elena nu a fost dovedită la judecarea cauzei, iar

sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri;

- din declarațiile părții vătămate Stici Fevronia, rezultă că, Primăria

or.Criuleni, refuza să execute hotărîrea judecătorească, în legătură cu ce s-a adresat

la Biroul de executare, unde a fost asistată de către Dabija Elena, care i-a zis că o

1

poate ajuta, însă are nevoie de procură. Ulterior, au încheiat contract de asistență

juridică, achitîndu-i suma de 2000 lei, precum și suma de 100 lei pentru achitarea

taxei de stat la înaintarea unei cereri în instanța de judecată. Aceasta, însă, nu și-a

onorat obligațiunile, dar nici banii nu i-a restituit, pe care îi solicită de încasat de la

inculpata Dabija Elena în beneficiul ei în sumă de 2 100 lei;

- astfel, aceste declarații confirmă că, între inculpată și partea vătămată, s-a

format un raport juridic civil, bazat pe contractul de asistență juridică din 09

decembrie 2011;

- acest fapt rezultă și din declarațiile martorului Calcatinge Maria care declară

că Stici Fevronia s-a adresat pentru consultație juridică la Dabija Elena, cînd

aceasta se afla în birou și că aceasta s-a obligat s-o ajute, încheind un contract de

asistență juridică, însă nu și-a onorat obligațiunile.

casarea sentinței cu adoptarea unei noi hotărîri potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță prin care a o condamna pe Dabija Elena în baza art. 190 alin. (2) lit. c) CP,

stabilindu-i o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

prestare a serviciilor juridice pe un termen de 3 ani. Potrivit prevederilor art. 96 CP a

amîna executarea pedepsei pînă la atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani.

În susținerea apelului acuzatorul de stat, a invocat că:

- nemotivat instanța de judecată a invocat declarațiile inculpatei, precum că

între Dabija Elena și Stici Fevronia au fost relații civile, care urmau a fi soluționate în

instanța civilă de drept comun. Instanța de judecată a dat o apreciere eronată a

probelor, precum și nu a motivat respingerea declarațiilor părții vătămate Stici

Fevronia și martorului Calcatinge Maria potrivit cărora în anul 2008 Stici F. era în

litigiu cu Primăria Criuleni și s-a adresat după consultații juridice. În urma discuțiilor

cu Dabija Elena a încheiat cu ultima un contract de asistență juridică, conform căruia

Dabija E. urma să-i reprezinte interesele la executarea unei hotărîri judecătorești și să

depună o cerere de chemare în judecată, fiind achitată suma de 2000 lei.

Însă din anul 2008 pînă în prezent Dabija E. careva servicii juridice nu i-a

prestat, de la întâlniri cu Stici F. se eschiva și nu dorește să-i restituie suma de bani

achitată;

- toate documentele, pe care urma să le întocmească Dabija E. le-a făcut

personal Stici F.. Documentele prezentate de către inculpată în instanța de judecată

le-a întocmit ea personal, fără ajutorul lui Dabija E., la fel ea personal a achitat și

sumele de bani indicate în chitanțele de plată prezentate de către inculpată;

- instanța de judecată nu a luat în considerație faptul, că deși inculpata avea

procură conform căreia putea să acționeze din numele părții-vătămate, toate

înscrisurile prezentate de ea în ședința de judecată au fost adresate sau semnate de

către partea-vătămată, fapt care cu certitudine confirmă că Dabija Elena nu a

2

întreprins nici o acțiune pentru a-i apăra drepturile și interesele, avînd scopul doar de

a o deposeda de bani.

a fost respins ca nefondat apelul acuzatorului de stat și menținută sentința atacată.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că instanța de

fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și

verificate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP le-

a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la

achitarea inculpatei Dbija Elena de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzută

de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a conchis, ca nevinovăția inculpatei se dovedește prin

declarațiile inculpatei și martorului Calcatinge Maria., iar materialele dosarului

dimpotrivă demonstrează, că între inculpată și Stici Fevronia au avut loc relații civile,

acestea fiind:

- Contractul cu privire la prestarea serviciilor juridice din 09 decembrie 2008

din care rezultă că, inculpata Dabija Elena se obligă să acorde consultații juridice,

asistență juridică în judecătoria Criuleni prin reprezentare, iar Stici Fevronia se obligă

să achite remunerarea în sumă de 2000 lei (f.d.15);

- Procura din 5 decembrie 2008, autorizată notarial și eliberată pe termen de 3

ani prin care Stici Fevronia o împuternicește pe Dabija Elena pentru a-i reprezenta

interesele în toate instanțele judecătorești și alte organe de stat cu toate drepturile

procesuale de reprezentant (f.d.16);

- Diploma de master pe numele Dabija Elena , eliberată la 18.06.2007, precum

că a absolvit Universitatea Liberă Internațională din Moldova specialitatea drept (f.

d. 26),

- înscrisurile prezentate de inculpata Dabija Elena în ședința de judecată din

25.07.2013 pentru anexare la dosar (f.d.117-133) și anume :

- Ordinele de plată;

- Procura din 05 decembrie 2008 prin care partea vătămată Stici Fevronia a

împuternicit-o pe inculpata Dabija Elena să o reprezinte în organele de drept, titlul

de autentificare a dreptului deținătorului de teren, Titlu provizoriu;

- Răspuns de la Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni nr.131 din 01 aprilie

2009;

- Cerere adresată Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni din 02 martie 2009 și

din 26 ianuarie 2009;

- Cerere adresată Primăriei or.Criuleni din 13 februarie 2009;

- Procură specială prin care Stici Aliona a împuternicit-o pe Stici Fevronia să o

reprezinte în fața autorităților publice;

3

- Răspunsul de la Primăria orașului Criuleni nr.02-1-23 din 25 februarie 2009;

- Răspuns de la Mănăstirea Bistrița-Vîlcea nr.289 din 01 august 2009 prin care

se confirmă că Stici Aliona este viețuitoarea acestui așezămînt monahal.

Colegiul penal a conchis că, prima instanță, expunînd detaliat în sentință

declarațiile părții vătămate și a martorilor, în mod justificat și convingător le-a

considerat insuficiente pentru condamnarea inculpatei, ori partea acuzării nu a

prezentat probe pertinente și concludente ce ar dovedi vinovăția inculpatei.

Probele expuse supra demonstrează contrariu și anume, că după încheierea

contractului cu privire la prestarea serviciilor juridice din 09 decembrie 2008 Dabija

Elena a îndeplinit serviciile nominalizate mai sus, întocmind cereri din numele

clientei Stici Fevronia.

Instanța de apel a menționat că, chestiunea, dacă a fost sau nu a fost îndeplinit

din partea Elenei Dabija volumul de servicii prevăzut în contractul cu privire la

prestarea serviciilor juridice din 09 decembrie 2008 pentru suma de 2000 lei ține de

niște relații civile, care pot fi soluționate pe cale amiabilă sau în proces de judecată

prin înaintarea acțiunii civile,însă nu constituie obiect al infracțiunii imputate.

Astfel instanța de apel a concluzionat că, partea acuzării în susținerea apelului

asupra sentinței de achitare nu a îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea

probelor de vinovăție, prezentarea probelor suplimentare, ce ar servi temei pentru o

nouă interpretare a probelor de către instanța de apel.

care a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul invocă ca temei art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Acuzarea a mai menționat, că decizia instanței de apel este unilaterală, deoarece

la baza decizie de achitare, au fost puse doar declarațiile inculpatei, care nu sunt

probate, iar probelor acuzării care sun concludente, veridice și în ansamblu

coroborează între ele, le-a dat o apreciere critică.

În afară de declarațiile părții vătămate și a martorului care confirmă vinovăția

inculpatei, vina inculpatei se mai confirmă și prin:

- plîngerea cet. Stici Vefronia către Președintele Baroului de Avocați, depusă

la 11.11.2011, în care roagă să ia măsuri cu avocatul Elena Dabija. (f.d.26);

- răspunsul din 27.11.2011 a Comisiei pentru etică și diciplină din cadrul

Baroului Avocaților, prin care se confirmă, că Dabija Elena nu deține licența pentru

exercitarea profesiei de avocat.(f.d.23);

- Răspunsul OCT Criuleni din 01.03.2012, la fel confirmă că inculpata este o

escrocă, prin care se confirmă că Dabija Elena nu a depus careva cereri în perioada

4

05.12.2008-01.03.2012, pe numele Stici Fevronia Simion, pentru eliberarea a careva

certificate s-au titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren.(f.d.31), cu

toate că de fiecare dată cînd se întîlnea cu partea vătămată, Dabija Elena o liniștea că

totul e normal;

- răspunsul Judecătoriei Criuleni, precum că în perioada de 05.12.2008 pînă la

27.02.2012, Dabija Elena nu a depus cerere privind examinarea litigiului civil între

primăria Criuleni și Stici Fevronia. (f.d.28);

- documentele ce confirmă, că partea vătămată a efectuat toate acțiunile

necesare de una singură, care urma să le efectueze inculpata Dabija E. (f.d. l 17-135).

5.1 Referințe pe marginea recursului a depus partea vătămată Stici Fevronia prin

care a susținut recursul declarat de către procuror.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

6.1. Potrivit textului recursului declarat de procuror, din temeiurile de casare a

deciziei instanței de apel rezultă art.427 alin.(1) pct.6)Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel, or, Instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417

Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se

respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe

prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută

de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel

a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză, argumentînd detaliat

respingerea probelor ce au fost administrate în suportul învinuirii aduse inculpatei în

prezenta cauză.

Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, concluziile

făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză.

5

Argumentele recurentului cu privire la aprecierea unilaterală a probelor nu au

nici un suport legal, deoarece, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri; toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate

se interpretează în favoarea inculpatului.

Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța

de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează

cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare,

mai mult ca atît, temeiul invocat nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art.

427 CPP.

Astfel, în opinia instanței de recurs instanța de apel, rejudecînd cauza în fapt și

în drept, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, a audiat suplimentar

inculpata, partea vătămată, martorul a examinat și alte probe din dosar la care face

referire acuzarea în sprijinul învinuirii.

Potrivit legislației în vigoare, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui

angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la

momentul intrării în stăpînire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și

nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

În speță, instanțele corect au constatat, că între partea vătămată și inculpată au

avut loc relații civile și ultima primind suma de 2000 lei de la partea vătămată, nu

urmărea scopul sustragerii lor, fără avea intenția să-și execute angajamentul asumat,

deoarece la momentul primirii sumei menționate, inculpata a încheiat contractul cu

privire la prestarea serviciilor juridice din 09 decembrie 2008, după care Dabija Elena

a efectuat acțiuni în vedere prestărilor serviciilor sale, a întocmit cereri din numele lui

Stici Fevronia, fapt conformat prin înscrisurile prezentate de către inculpată în ședința

de judecată din 25.07.2013 (f.d.177 verso-133).

De asemenea, Colegiul nu v-a susține afirmațiile recurentului, precum că toate

aceste acțiuni au fost efectuate doar de partea vătămată, deoarece conform procesului

verbal al ședinței de judecată (f. d. 144 -144 verso), partea vătămată specifică care

documente au fost prezentate de ea, iar cererile depuse de către Stici Fevronia la

primărie și OCT, au fost întocmite cu ajutorul inculpatei și semnate de către partea

vătămată, deoarece Stici Fevronia avea procură de la fiica sa Stici Aliona, care era

deținătoarea titlului de proprietate a terenului. Prin urmare inculpata nu putea acționa

direct din numele lui Stici Fevronia cu o cerere la OCT sau în instanța de judecată,

deoarece deținătoarea terenului era Stici Aliona, și inculpata nu avea împuterniciri de

a o reprezenta, or, partea vătămată nu avea procură cu drept de substituire, drept

garantat de art.253 Cod civil - Persoana căreia îi este eliberată procura poate elibera

o procură de substituire numai dacă acest drept este stipulat expres în procură sau

dacă este în interesul reprezentantului.

6

Cele relatate mai sus, denotă și justificarea răspunsului de la OCT Criuleni din

01.03.2012, care confirmă că inculpata Dabija Elena nu a depus careva cereri în

perioada 05.12.2008-01.03.2012, pe numele Stici Fevronia, pentru eliberarea a careva

certificate sau titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren.(f.d.31) și a

răspunsului Judecătoriei Criuleni, precum că în perioada de 05.12.2008 pînă la

27.02.2012, Dabija Elena nu a depus cerere privind examinarea litigiului civil între

primăria Criuleni și Stici Fevronia. (f.d.28).

Un alt moment reținut de Colegiu, este că conform art.415 al. (21) Cod de

procedură penală, judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța

de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului.

Astfel, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de

stat este obligat în instanța de apel să solicite o nouă audiere atît a inculpatului, cît și

a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probatoriului în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de

stat în virtutea funcției lui procesuale (art.51, 53, 320 Cod de procedură penală). În

cadrul apelului, deși solicită condamnarea, probe suplimentare în confirmarea

învinuirii procurorul nu a prezentat, deși potrivit procesului verbal i s-a oferit această

posibilitate.

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide în mod

convingător, că partea acuzării în susținerea apelului asupra sentinței de achitare nu a

îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea probelor suplimentare, ce ar servi

temei pentru o nouă interpretare a probelor de către instanța de apel.

În virtutea celor menționate, Colegiul penal constată că instanța de apel, in

decizia sa, expres s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, le-a

verificat, făcînd o analiză amplă și minuțioasă, a indicat din care motive nu a admis

probele la care se referă recurentul, a apreciat probele la justa valoare, legal și

întemeiat a adoptat o hotărîre de achitare în privința Elenei Dabija.

Pe această linie de idei, Colegiul penal menționează că instanța de apel, printr-

o apreciere justă a probelor, corect a concluzionat asupra achitării inculpatei de

învinuirea comiterii infracțiunii imputate, luînd în considerație totalitatea probelor

întru susținerea învinuirii acesteia, care, în ansamblu, resping temeinicia învinuirii

aduse de organul de urmărire penală.

7

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu

persistă în cauză. Instanța de apel, respectînd prevederile art. 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, a adoptat o hotărîre ce cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au și dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date, mai mult

ca atît, instanța de recurs menționează că, motivele invocate de recurent au fost

obiectul judecării în instanța de apel.

În acest context, Colegiul penal concluzionează că argumentele invocate de

către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014, în privința inculpatei Dabija

Elena Grigore, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 08 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8